Land's End - sau unde se sfârșește Pământul

Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

şi... Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Offfff, iată că again se dovedeşte că Un review al lui makuy/ Fură inima oricui...

Dacă mă poate contrazice cineva, să vorbească acum, sau să-şi ţină gura pe vecie... ))

Domnule makuy, nu-mi plac englezii. Nu m-a tentat niciodată o vizită în teritoriul lor. Nici măcar Londra nu îmi face cu ochiul, deşi mulţi mă sfătuiesc s-o bifez măcar de palmares. Citindu-vă însă ultimele review-uri, privind pozele... deja încep să-mi fac nişte calcule... Pe care nu le-am făcut până acum. Să vă mulţumesc sau să vă blamez pentru că aduceţi indirect atingere buzunarului meu şi aşa insuficient pentru toate proiectele?

Acuma, mai e o problemă. Am un prieten care dacă îţi povesteşte un film te duci să-l vezi cu sufletul la gură, pentru că ţi se pare a fi cel mai tare film din lume. După vizionarea lui, constaţi însă că, deşi acţiunea a fost povestită întocmai, filmul e o maaaaare prostie.

Încă mă mai gândesc dacă nu cumva talentul de povestitor face locurile muuuult mai frumoase decât sunt în realitate... : P

Cel puţin asta o să consider până când teritoriul englez va face parte din priorităţile mele.

@webmaster13: Mulțumesc

@ariciu:

Mulțumesc pentru versuri

Când am văzut ecoul, m-am uitat în spate, crezând că suntem doi care citim Cu ce am greșit, pentru persoana a doua, plural? Of, îmi cer scuze.

Acum, despre excursia în Anglia. Am pornit la drum cu inima îndoită, deoarece mergeam în țara cu englezii ăia românofobi și românofagi (frasini, stejari și alți copaci). Doar că, incredibil, dintre toate, excursia asta a fost cea mai fără de cusur. Aș fi cârcotaș dacă m-aș plânge de furtunul de duș rupt pe care l-am găsit la Plymouth (situație remediată rapid, dar, totuși, jenantă pentru un hotel - care am înțeles că a fost închis tocmai pentru astfel de „nimicuri”)

Poate că mă las furat de povestire, dar, zău, dacă se întâmplă asta, este pentru că povestirea merită să mă fure. Altminteri, nu aș povesti

Am încercat să scriu, la un moment dat, despre filozofia mea de a face excursii, așa încât să nu am a mă plânge de ele - sau, cel puțin, balanța să încline de partea plină a paharului - dar mi s-a tăiat destul de nepoliticos, așa că am lăsat-o baltă. Dar, pe scurt, documentarea bine făcută, stabilirea unui orizont precis al așteptărilor și trasarea obiectivelor pe hartă reprezintă un plus. E adevărat, excursia în sine a fost obositoare, din punct de vedere fizic, dar cât de reconfortantă, psihic!

Anglia este incredibilă, dacă nu îi cauți cu tot dinadinsul mizeria sau skinheads-ii. Anglia este ca în romanele lui Jane Austen sau Thomas Hardy, veselă, colorată, contradictorie. Dar, mai presus de toate, aristocratică.

Nu îi fac o pledoarie; totuși, pentru mine, Franța rămâne favorita, dar Anglia e altfel. Cel puțin acel sud chiar este frumos. Iar vorbele poartă zvonul că nordul ar fi și mai deosebit!

So, sper să nu atac la buzunare: P, dar poate că Anglia merită pusă acolo, la un index. Pentru că, într-adevăr, uneori e mai fascinantă povestea unui film decât filmul însuși. Asta până când, hoinărind pe străzi, pașii te poartă prin fața cinematografului

@makuy: Of, ce am vrut şi ce-a ieşit... Adresarea mai formală s-a vrut a fi un mod mai şugubăţ de a aborda ecoul, nicidecum o lipsă de familiaritate. Cred că după atâtea rw şi atâtea ecouri, ar fi puţin penibil s-o dăm pe serioase în pronume de politeţe, brusc şi fără explicaţii...

În ceea ce priveşte Anglia, am avut o perioadă, copil fiind, când îl citeam pe Dickens, când mă vedeam hoinărind pe pământurile ei. Cu timpul însă, această dorinţă a devenit tot mai mică până aproape a dispărut. Nici măcar Jane Austen nu m-a întors din drum. Cred că totul a pornit de la Londra şi de la nişte fotografii cu un amalgam de nou şi vechi care mi-au obosit ochiul. Apoi a fost faza cu moartea prinţesei Diana şi m-am închis şi mai tare. Apoi au venit filmele cu asuprirea scoţienilor şi mi-am adus aminte cine sunt de fapt englezii. Ajunsesem la un moment în faza în care singurul lucru bun pe care îl găseam la englezi era ducele de Buckingham, personajul din Cei trei muschetari. A, pardon, şi Stonehenge. Când am auzit însă că nu pot ajunge să ating acele pietre precum Tess d'Urberville, mi-am pierdut definitiv şi irevocabil interesul pentru această ţară.

Problema e că on my Bucket List se află Scoţia şi a sa Haar aşa cum a descris-o @laurentiucapac acum ceva... mai multă vreme. Dacă ajung în Scoţia înainte de a ajunge în Anglia, având în vedere ura legendară a scoţienilor pentru englezi, nu cred că voi dori să pun piciorul vreodată pe tărâm englez. Acuma... rămâne de văzut...

@ariciu:

Tare mi-e frica sa nu-si fi bagat "le maitre" coada, in toata afacerea asta, cu frantuzii lui, Siena si acordeoanele

Las ca incet, incet te aducem pe calea cea dreapta.

@Makuy: Sunt sclerozat. Ieri seară am citit rew, te-am votat, am vrut să scriu un parol d'honeur, apoi m-am luat cu piticii la papa şi nani. Azi, ca să vezi, iar vroiam să te votez Acestea fiind spuse... îmi merse la inimă naraţiunea. I rest my case, Respect!

@Traian: Master, te anunţ că ai intuit, din nou, chestiuni la nivel subliminal. Aversiunea mea, minoră, faţă de briţi, m-a determinat să mă uit în ograda lui Braveheart şi să concep (alături de Milady, neostoita căutătoare de romance) o potenţială vizită pe meleagurile ecosez. Mai ţii minte fondul vizual de la rew tău cu Culzean? Ei bine, fie şi numai pentru "Eleven" aş da o fugă să simt puţin scottish humour, am râs cu lacrimi când l-am văzut.

Rew-urile tale şi ale lui @laurenţiu, de altfel singurele pe subiectul în cauză şi arhisuficiente pentru mine pentru a declanşa ideea plimbării, m-au pus de mult timp pe gânduri. Poate şi un pic de Haar, un mic castle, un pic de Stirling n-ar strica. Apoi, dacă Milady e cuminte, o las pe mâna voastră să o păcăliţi cu Albionul de mai la sud.

Peace & joy!

@TraianS: Când l-am cunoscut pe le_maitre, adică prin mezolitic pe undeva..., îmi făcea capul calendar cu Mexic şi Peru. Eu îi făceam lui cu Egipt. După atâtea ere petrecute împreună nu am ajuns nici acolo, nici dincolo. Şi nici n-o să ajungem prea curând că nu ne lasă părinţii din buzunare...

Cu franţujii... hmmm, da, el fuse de vină. Cu ocazia primei ieşeli din ţară am avut de ales între Roma şi Paris. Am ales Parisul la sugestia lui, mie îmi era indiferent, mi le doream pe amândouă... Aşa m-am îndrăgostit iremediabil de Franţa, nu însă şi de francezi...

Cu englezii însă... nu prea e el de vină, ci mai degrabă Mel Gibson... ))

Oare cine poate desface ce-a făcut Braveheart?

@le_maitre: Io-te cine apăru la mantinelă... Fii binevenit şi bună să-ţi fie inima, tovarăşul meu!

@ariciu:

Charaid, adică prieten, în Scottish Gaelic

Copil fiind, eram fascinat de Jules Verne și constatam că, în majoritatea cărților sale, francezii și americanii erau „the good guys”, iar englezii, mdeah... Și ei, pe acolo, îngâmfați ca niște cocoși. Ca să nu mai spun de războiul personal al căpitanului Nemo cu „perfidul Albion”. Mai apoi, crescând, am aflat de India și niște oarece întâmplări nu prea plăcute de acolo.

Apoi, însă, i-am descoperit pe Arthur și ai săi Cavaleri.

Și pe cei de la The Beatles.

Și, mai ales, am aflat de replica celebră a lui Churchill (da, cel care ne-a vândut rușilor!):

Never in the field of human conflict was so much owed by so many to so few

Și am înțeles că, oricâte păcate ar avea, ei, englezii, au stat singuri în fața uraganului, în timp ce francezii capitulaseră comod, iar americanii se ascundeau în spatele unor scrupule izolaționiste.

Ca să nu mai spun că, fără Michael Faraday, azi am fi scris încă epistole la lumina lumânării: D

Iar vara asta, plănuisem, de fapt, o escapadă pe la Inverness, doar, doar de-oi fi primul care să dea nasul cu Nessy... Doar că socotela de acasă nu se potrivește cu cea din târg... Căci prea scump, Nessy, ăsta

Dar tot voi face o vizită pe meleagurile lui „Braveheart”, pentru că trebuie să îi cunosc pe oamenii care scriu „burgh” și citesc „bro”...