GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Un 'hostel - ryokan', unde locatia si toaleta fac toti banii
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Pentru Kyoto, alocasem doua nopti de cazare. Aveam sa ajungem luni pe seara in Kyoto, marti o aveam zi plina rezervata pentru a vizita orasul, dupa care urma sa plecam miercuri dimineata. Poate ar fi trebuit sa-i aloc mai multe zile acestui oras, dar a fost bine si asa. Am sa vorbesc mai pe larg despre oras intr-un review separat.
Folosind Japan Rail Pass, ma interesau in primul rand hoteluri cat mai aproape de gara. Aveam si bagajele dupa noi si nu vroiam sa ma departez foarte mult de gari. Sunt mai multe hoteluri in zona gari Kyoto, dar Capsule Ryokan Kyoto, mi-a parut cel mai accesibil la pret.
Locatia
In partea de nord a garii din Kyoto. Cum ajungeti in gara, urmariti indicatoarea spre Exitul “Noth Side”. Veti iesi in partea in care este Kyoto Tower si statia de autobuze. Am sa atasez o fotografie de pe pagina hotelului, cu o harta. Este foarte usor de ajuns la hotel. In vreo 7-10 minute sunteti acolo pe jos.
Cateva cuvinte despre Capsule Ryokan si despre “concept”.
Proprietarul “Keiji Shimizu”, a fost “rucscar” (back packer) prin tinerete si a colindat vreo 30 de tari. A lucrat vreo 8 ani la o companie prestigioasa de asigurari, a adunat capital si apoi si-a deschis primul lui hostel. Acum are mai multe prin mai multe orase.
Budget Inn (budgetinnjp.com) care e in imediata apropiere a Capsule Ryokan Kyoto, ii apartine de asemenea. Capsule Ryokan Kyoto, a fost deschis in 2010 si e o contructie relativ recenta. Chiar ma plimbasem cu google street view pe acolo si vazusem pozele cand blocul era inca in constructie.
Tipul asta a absolvit la Tokyo University (parca). La ei e foarte importanta universitatea de la care ai absolvit.
Spune ca a incercat sa construiasca un hotel/hostel cat mai aproape de gara si cat mai convenabil la pret. A taiat cat se poate de mult din spatiu pentru a putea tine un pret mic. Bla bla...
Aceste hosteluri sunt frecventate in special de straini (backpackers) si sunt gandite in special pentru ei.
El a venit si cu un nou concept, cel al “capsulei ryokan”. Facand capsule, care sunt cu tatami si cu usi glisante ca la ryokan. Peste “tatami” se intind paturile “futon”. Astfel backpackerul, poate sa se laude ca a fost la un ryokan, cand de fapt el a stat la un hostel. Asa. Cam asta e povestea pe scurt. Amageala traditionalista in hostel de lux.
Alergasem toata ziua de luni si eram destul de obositi. Ne trezisem si de dimineata... :) Ajungem in Kyoto si şontic, şontic... ajunge si la “Ryokan”. Aici la receptie un tinerel, undeva sub 30 de ani.
Avea deja un client si noi asteptam in picioare sa termine cu ala. Ne trimite sa stam jos. Nu prea aveam chef de stat jos, dar ne-am dus sa stam pe canapelele din “lounge”. Cateva fotolii, un fel de chicineta, un frigider pe acolo, un barisor unde se puteau face cafele etc.
Termina cu englezul, ne ridicam si mergem din nou la receptie. Se pune la mesterit ceva la calculator si ne trimite din nou sa stam jos. Aici deja incepusem sa ma enervez. Nu ma deranja de loc sa astept in picioare, dar cand ma trimite cineva sa stau jos cumva fortat... incep sa-mi sara capacele.
Sotioara... imi zice... ”-Calmeaza-te! Hai sa stam jos.
Mergem ne asezam si asteptam. Dupa o bucata, vine si parlitul de receptioner langa noi cu un carnetel...
Sa-i zic pe ce nume am facut booking-ul. Ii zic numele meu, nu intelege... Pe ce nume am facut booking-ul? ... ii mai zic odata! Deja imi venea sa-i dau una, sa-i sara carnetelul :))
“-Booking name”... imi subliniaza el din nou, negasind-mi numele in carnetelul minune.
El vorbea un fel de engleza stricata, lungita si miorlaita. Ii zic nevestei:
“-Asta cred ca-i homo! ” :))
Nu stiu cum sa-l descriu foarte bine, dar era un fel de “I like it rough! ” - “Slap me bitch! ”, kind of homo, un fel de Solcan enervant. Parca anumit incerca sa ma irite.
Probabil ca isi dadea silinta sa fie dragut – dar undeva pe drum ceva se pierdea "in translation”. Cred ca si nenea patron Keiji Shimizu facuse bun si mult instructaj cu ei si aveau de recitat fel de fel de poezii.
Scoate hartulia aia cu locatia Hostelului, si incepe sa ne spuna unde sunt restaurante, unde sunt magazine deschise 24 din 24, etc. etc. Ii mergea gura ca elicea care da rateuri. Eu vroiam sa ajung cat mai repede in camera sa fac un dus. Daca reusisem sa ajung pana aici, cred ca ma descurcam si de aici incolo pe langa hotel.
“-This you show to taxi man to bring you to the hotel. It’s the adress written in japanese! ”
Ma mai pune sa completez o hartie, sa-i zic de unde am venit, la care hotel am stat si unde aveam sa stam cand plecam de la ei. Vezi treaba, nenea Keiji facea cine stie ce statistici si avea nevoie de date sa bage-n database.
“-Mai “kamikaze”, lasa povestile hai sa mergem in camera. ”
Dupa 10 minute de explicatii, dupa care ma gandeam ca scap de el si primim cheia, il vad ca vine si el cu noi. Lasa receptia goala si tup cu noi in lift.
Ne mai explica cum ca au “kimonouri” de inchiriat, intre anumite ore si doamnele pot sa se pozeze in kimonouri.
“-For men, nu ai, mai Mickey Mouse? ” il intreb eu.
“-No”, zice el, privindu-ma cu subinteles. “You are too big! ”
-Auch. Tuche. Iar m-ai ars mai bushido impaiat ce esti.
Ne-a mai dat si cheia cu care aveam sa deschidem si usa principala de la hotel. Daca retin bine minte, nu mai e nimeni la receptie dupa ora 22:00. Nu exista "curfew" dar nu este nimeni la receptie peste noapte.
Tot de jos, de pe langa receptie, puteam lua fel de fel de consumabile daca aveam nevoie.
In mod normal trebuie platite si prosoapele. Le ei de la receptie.
Ajungem la camera.
Ne pune sa ne descaltam.
Deschid usa de la camera. Blochez holul. Intra el cu sotioara inaunrtu si incepe sa-i explice pe acolo. Eu raman afara. Oricum nu incapeam toti trei.
Un fel de pat din lemn, acoperit cu “tatami”. Ne arata cum sa ridicam patul si acolo avem loc sa punem bagajele. Ne porneste clima, ne arata cum se foloseste dusul, care by the way, e in aceeasi camera.
Cuierele se desfac din perete. Nu exista nici un dulap nimic. Ne deschide si televizorul, se mai topaieste pe acolo si intr-un sfarsit pleaca. Ne-a dat si parola la wireless. La fiecare etaj e alta parola.
Bine ca a plecat.
Camera
Extrem de mica, mancam/ne petrecem ziua, asezati pe patul cu tatami. Cand vrem sa ne culcam, intindem “futoanele”. O sa vedeti in poze.
Dusul – e smecher. Din asta modern cu “rain forest shower”, “hidro masaj”, telefon si aparat de radio inauntru. Sfatul meu: dupa ce faceti dus, sa inchideti usile de la cabina de dus, astfel se face o abureala in camera de zici ca v-a prins roua diminetii pe afara. Oricum se face abureala de fapt. Nu scapati de ea.
O chiuvetuta mica, sub ea un cos cu cateva prosoape “With compliments”. Desi pe site, ziceau ca trebuie sa ne platim prosoapele, aici ne-au suprins. Le-am primit gratis. Buna tehnica lui nenea Keiji. Mare pişicher.
Cel mai tare la hotelul asta a fost toaleta.
Cand deschideai usa, se ridica automat capacul de la Wc. Colacul era incalzit.
Puteai sa ridici al doilea colac (in caz ca vrei sa faci pipi ca barbatii – adicatelea din picioare), la apasarea unui buton din perete. Dupa ce trageai apa, wc-ul avea un fel de mini-chiuveta, unde te puteai spala pe maini.
Diferit fata de hotelul din Tokyo (vezi impresii), aici control panelul functiona.
Au urmat niste momente foarte umoristice cand toaleta a aratat ce stie si ne-a spalat/cosmetizat, pardon, la “vorba presedintelui”. Aveai control la cat de puternic sa fie jetul, cat de calda apa etc... Probabil “Mikimoto” de la receptie, isi petrecuse prea mult timp “water testing the restrooms equipments” de aia o luase prin brusturi acuma.
Nu prea sunt multe de spus despre camera. Mai aveau si un adaptor in priza, cu mentiunea ca vom plati 3000 de yeni amenda, daca-l luam din greseala cu noi.
In camera se mai gasea si un dosar cu fel de fel de informatii despre imprejurimi, restaurante si obiective. Destul de folositor.
Prin imprejurimile hotelului
Pentru transport am folosit autobuzele ce pleaca din fata Kyoto Station si am mers pe jos pana acolo.
Peste drum de hotel se afla o spalatorie, dar nu aveam destul de multe rufe de dus la spalat. Rezolvasem aceasta problema in Tokyo.
Am mancat la cateva restaraurante din Kyoto Station si am facut ceva cumparaturi tot de acolo. Daca vreti sa incercati restaurantele recomandate de ei, cred ca sunt de toata increderea. Se axeaza pe chestii economice si cred ca sunt instruiti sa fie cat mai “helpfull”.
Cam asta ar fi.
In concluzie
Un hostel frecventat in special de straini, cu un patron prea istet pentru secolul asta. Bun ca locatie (in primul rand) si ca pret. Pretul este normal comparativ cu se gaseste in alte business hoteluri, doar ei vor sa-ti dea senzatii ca ai facut super afacere.
Toaleta si-a facut toti banii.
Ca minusuri: foarte mic/inghesuit si exces de zel din partea patronului, care nu da bine.
Per total o experienta interesanta.
La plecare ne-au dat cadou si niste betisoare. Din partea casei... vezi lucru.
De asemenea bagajele se pot lasa la hotel pana noaptea – free of charge, desigur.
Recomandabil.
Ps. Rog atasarea urmatorului clip: http://www.youtube.com/watch?v=9fdmbSrl7I0.
Trimis de TraianS in 01.04.13 12:18:38
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (TraianS); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 34.98918300 N, 135.75365200 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest review
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Pretul camerei bun, cam 66 euro pe noapte, dar ma cuprinde clautrofobia cand vad marimea camerei!
Felicitari o descriere excelenta ca toate celelalte!
Rog așteptați...
Mi-ai făcut dimineaţa senină, man! Am râs cu lacrimi la fazele cu "I like it rough" şi "bey, kamikaze"... reţinând, totuşi, şi aspectele de interes turistic din "descriptio capsulae kyotonizante"!
11 la impresie artistică plus 11 la detalii arhitectonice, am zis! 
În sfîrșit, am văzut și cum arată un WC tehnologizat! Unul din desenele de pe panoul de comandă e foarte explicit, celălalt mă trimite cu gîndul la un uscător de păr de coafor.
Excelent review! Partea practică e 100% acoperită de poze și explicațiile la ele, iar textul vine în completare, colorează prezentarea „tehnică” cu anecdote, povestiri, amintiri. E prima dată cînd m-am uitat mai întîi la poze, m-am lămurit cum e cu hotelul capsulă, și apoi am citit textul.
Cam pe ideea asta de hotel merge, în Europa, rețeaua ETAP, are destule caracteristici comune cu ce văd aici.
Hotelul ăsta mai seamănă și cu un vagon de dormit (mai ales faza cu blocarea culoarului cu ușa direct aia mi-a inspirat). Îmi aduce aminte de un banc citit acu ani buni, într-un Rebus (cred): dialog între doi prieteni la întoarcerea din concediu:
- Camera mea de la hotel era așa de mică, încît nu am avut loc cu ceasul la mînă, a trebuit să îl las la recepție!
- Ești boier! A mea era atît de mică, încît cînd am băgat cheia în ușă am spart geamul!
”“-For men, nu ai, mai Mickey Mouse? ” il intreb eu.
Domnule TraianS, sunt nevoit sa spun ca te-ai... dilit (in sensul, care-l stim amandoi!), si avand in vedere acest fapt, adaug: Welcome to the club!
Razna asta ta, ma mangaie pe... celule, acum la ceas de noapte si trebuie sa apreciez ca ai "lasat scutu' jos" si ai luat-o pe aratura literara, care-mi gadila neuronii!
Parerea mea este sa continui in aceeasi maniera a compozitiei simtite atunci, in cea clipa si cu putin sos de temperament zglobiu, va iesi in aceasi lungime de unda ca review-ul, de mai sus.
Cu consideratiune
@le_maitre:
Aloooooooooo, Musiu!
Ia treci si scrie ceva... ca tot ma nimeri cu tine aici si ma gandeam sa te dojenesc, putin... mai mult. Pai... stam asa pe sec?
Scuze de off-topic dar si @le_maitre e din Club Razna
@ARA:
In general camerele in apartamentele/hotelurile japoneze sunt foarte mici. Am stat la 9 hoteluri in Japonia, dar dintre toate, acesta a fost cel mai inghesuit. Ce pierde la capitolul spatiu, castiga putin la capitolul utilitati - dusul si toaleta fiind mai moderne decat la celelalte hoteluri la care am stat.
E gandit in primul rand pentru straini. Japonezul de rand, nu cred ca ar accepta o camera doar cu dus si fara cada. La ei imbaierea in cada, e un must.
E putin claustrofobic, dar e interesant, cumva Nu mi-as dori sa stau tare multe zile acolo, totusi.
Multumesc de ecou.
@Le Maestre
Ce frumos suna "descriptio capsulae kyotonizante"...
Mersi de note.
@abancor
Capacul de Wc de la hotelul asta era facut de Panasonic. E un fel de chestie care se monteaza pe un Wc. obisnuit. Din cate am inteles wc-urile facute de "Toto", sunt mult mai smechere.
De pe panoul de control, capul de femeie nu e pentru "uscator", e pentru bidet. Din filmuletul asta de la youtube, se intelege destul de bine. Cand apesi pentru spalare, iese un fel de chestie care are un jet. Daca apasai pe capul de femeie, jetul venea putin mai in fata, pentru a localiza ce trebuie... intelegi ideea
Toalete cu uscator nu am prins. Ori poate or fi avut si asa ceva, dar nu am stiut eu sa le dau drumul.
Eu nu am stat la "capsula" ci intr-o camera "Ryokan Ensuite" - ce mare suna, nu? Data viitoare nu mai ratez capsula. Comparatia cu un vagon de tren este foarte potrivita.
Foarte tare bancul. Mersi de ecou.
@Alex Macedo
Maestre, mi-e frica ca daca las scutul cu totul jos, va trebui sa-mi fac un club doar al meu. Sigur voi fi eliminat din Club Razna 
Mai tre sa tin zabala-n gura, altfel e nasolie.
Ma bucur ca ti-am gadilat putin neuronii, poate-i pui la produs ceva.
Cu respect. As always.
@TraianS: No, fain hotel (e corect sa-i zic asa?). Acum, referitor la usa care bloca holul cand o deschideai - se putea si mai rau... ia gandeste-te ca s-ar fi deschis spre interior... cand intrai, trebuia sa dai un telefon inside - atentie, i'm coming!
Noroc de youtube, ca nu intelegeam cum vine treaba cu futoanele. ) Insa am o nedumerire - ori camera era foarte inalta, ori 'kamikaze' ala de-a filmat era cam pitic? Cand este filmat dusul, dupa ce se deschide usa, apare direct tavanul. E de efect filmarea, clar. Pare mai mare camera pe youtube decat in pozele tale. Iar la baie, no further comment... ce ti-e si cu tehnologia asta, dom'le!
@TraianS: Foarte tare postarea ta! Întrebarea mea ar fi: Te-ai simțit ok într-o cameră așa micuță???
Am și eu o experiență de genul ăsta, cu câțiva ani în urmă în Berlin la EastyHotel. Camera era așa de mică că am avut un șoc când ne-am cazat, toată noaptea nu am închis un ochi, simțeam că mă sufoc deși nu mă știam claustrofobă. Diferența este în avantajul hotelului tău, unde patul se stângea, așa încât se creează spațiu în cameră. La EastyHotel camera este exact cât patul, abia ai loc să te strecori pe lângă el.
A, era să uit, nu avea nici spațiu special pentru bagaj și nici toaletă computerizată .
Toate cele bune!
@TraianS:
Nu cred ca voi ajunge vreodata acolo dar daca totusi voi ajunge, acolo as vrea sa ma cazez si eu, prea inedita e locatia!
Super fain review-ul! Mi-a intredeschis o usita catre lumea japoneza asa cum nu se vede la 'Teleenciclopedia'!
(o usita cam ca cea de la camaruta voastra!)
@TraianS: Am perceput diferenţa dintre camere şi capsule. Oricum, nici cu capsulele nu mi-e ruşine, tot a tren seamănă (vagoanele alea de dormit americane "open", cum vedem de pildă în "Unora le place jazzul").
Cred că n-aş putea să dorm într-o capsulă, şi nu din cauză de claustrofobie, ci fiindcă sînt obişnuit cu pat lat, sînt lacom de spaţiu, mă lăfăi, mă agit. Chiar şi în cort îmi rezerv spaţiu dublu celui teoretic necesar unei persoane.
Dacă te gîndeşti, ce fac japonezii ăştia e deştept dintr-un oarecare punct de vedere: nu fac risipă de spaţiu. Dar asta naşte necesitatea unei culturi orientate, ca a lor, către politeţe şi respectarea intimităţii celuilalt, chiar dacă sforăie la 10 cm de urechile tale (separat de un carton sau placaj). Din unele puncte de vedere, o cultură tip "camping"
@bessondm:
Stiam eu ca era ceva ciudat la usa de la camera, numai nu-mi dadusem seama exact ce. Noroc de ecoul tau. La toate camerele de hotel usile se deschid in interiorul camerei, aici era invers.
Acelasi sentiment - de a da telefon inainte de a deschide usa - il aveai si cand ieseai din camera. Daca vinea vreunul pe hol, nu-l faci afis? Trebuia deschis cu atentie.
In cazul nostru a fost bine, ca a fost chiar prima camera cum ieseam din lift si nu am avut de driblat alte camere, dar sigur si-a mai primit cate unul o usa-n nas in trecut.
Cred ca au facut deschiderea in exterior pentru a castiga spatiul unde se lasa papucii. Acest spatiu unde te descalti, numit "genkan" exista in mai toate casele/apartamentele japoneze. E un spatiu la acelasi nivel cu intrarea, dupa care deobicei urmeaza o treapta spre interior. E locul unde te descalti si-ti lasi papucii. Am vazut si-n alte camere de hotel tipic japoneze, acest spatiu.
Camera era destul de inalta. Adica stateam in picioare pe pat si nu dadeam cu capul de tavan. Dusul cred ca era sub o coloana si in zona aia tavanul era mai jos. E destul de realist si videoul
Multumesc de ecou
@gettuza
Am dormit bine. Cred ca a fost prima noapte cand am inceput sa ma obisnuiesc cu fusul orar.
Patul era destul de comfortabil. Singurul inconvenient a fost aburul facut de dus, dar in rest a fost chiar bine. In afara de somn, oricum nu prea am stat in camera.
Oricum ideea cu strangerea saltelelor si folosirea paturilor atat ca masa si ca pat, mi-a parut destul de isteata Si facutul paturilor era foarte usor, deoarece cearsaful era atasat ca o husa de saltea.
Au stiut sa valorifice destul de bine spatiul. Cred ca europenii au de invatat de la ei.
@rodica1016
Multumesc de ecou. Ce invatam din carti si documentare e de folos, dar intotdeauna la fata locului descoperim multe alte lucruri, la care nu ne asteptam.
Sper sa pot aduce cateva detalii despre Japonia despre care se stie mai putin. Oricum am sa vorbesc despre lucrurile care le-am gasit eu mai ciudate. Sa vedem ce iese.
@abancor
Au fost obligati de necesitati Sunt vreo 127 de milioane de oameni inghesuiti intr-un spatiu foarte limitat. Japonia e muntoasa in cea mai mare parte si nu poate fi locuita. Majoritatea populatiei e inghesuita in campiile de langa mare. Spatiul a fost pentru ei mereu o problema.
Despre peretii de hartie... da, stai cam prost cu intimitatea. Auzi cam tot ce se intampla in jur. Te simti ca intr-o casa de carton. S-au obisnuit in timp
Hotelurile capsula au fost gandite in special pentru barbati care stau la baut si pierd ultimul tren spre casa. La ei bautul de dupa servici are un foarte important rol social. Se bea ca lumea si serios!
Decat sa dai bani pe taxi sa ajungi acasa, tragi la o capsula. A doua zi, poti sa-ti cumperi camasa si cravata noua, tot de la hotel si esti fresh pentru o noua zi de munca. Timpul care l-ai fi petrecut in tren (majoritatea stau la distante mari de centru, prin suburbii), il folosesti la somn, poate mai scapi de mahmureala.
La hotelul in cauza, au luat acest principiu al capsulei si l-au folosit pentru straini. Toti sunt curiosi ce sunt capsulele si cu ce se mananca. De asemenea hotelul nu accepta check inuri dupa ora 22:00, scapand astfel de piata salarymen proaspat iesiti de la "yakitori".
Sa spun drept pe mine m-ar tenta o bauta la yakitori si apoi o capsula... sa vedem ce iese, dar si chestia cosmetizata pentru straini, nu pare o idee foarte rea
Spatiul costa.
@Alex_Macedo:
Stimabile, cu tot respectu' încerc să mă disculp: timpul este mârşav cu mine astfel încât despre ultimele escapade a scris Milady. Ai dreptate de dojană, însă reţiproca e valabilă, parol! Mulţumesc pentru încadrarea în Clubul Cu Pricina!!! Să ne cetim sănătoşi trupeşte (pentru cap nu mai e nevoie să ne urăm nimic!)
@Traian-San: ca să nu fiu off-topic de tot... "domo arigato" pentru completările şi consideraţiunile prezente în ecouri!
Stai sa-mi sterg lacrimile si sa-ncerc sa aduc falcile in pozitia fiziologica!!! Neee, nu merge, mai stau putin. Pana atunci scriu.
Nici nu ma mai intereseaza ca este luni si ca ploua afara, la naiba (m-a inspirat Traian cand l-a pomenit pe Solcanu ! Sunt cativa pe aci (se stiu ei) care stiu dom'ne sa povesteasca. Pornind de la review si continuand cu "ecourili" am cam ras. Fi'mea se uita la mine si mestereste ceva prin insurubare in dreptul capului propriu! Sa fie sanatoasa, eu ma distrez maxim.
BRAVO Traian.
Nu pot sa nu-i dau dreptate lui@le_maitre, desi, parca as plusa putin (imi place bridge-ul) la impresia artistico-explicativo-turistico-organizatorica. Hai sa rotunjim la 20, ok? Mi-a placut tot, tot. Pana si ideea din film - in momentul in care rotea capul robinetului de la chiuveta, isi miscora debitul in pozitia laterala, ca sa nu faci o piscina in camera. Foarte tare!! Iar ideea capsulelor mi-a adus aminte de filmul " Some Like It Hot"- "Unora le place jazzul"
In schimb pentru capacul Panasonic nu te invidiez. L-am cunoscut pe taticul lui, TOTO (la hotelul din Taipei) si acela a fost inceputul unei frumoase prietenii ) Mi-a promis ca-mi scrie )
Am o intrebare. Daca te cazezi intr-o capsula si dai peste un sforaitor, ce faci?
@abancor: mi-a placut extrem bancul tau. In P16, Traian ne-a demonstrat ca a incaput cu ceasul in camera
Gata, am plecat la urmatorul review, ne vedem acolo.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată