Per ansamblu.. un hotel OK.

TIPĂREȘTE

Hotelul se află într-o zonă semicentrală a Veneției la doar doua stradute de Campo SS Giovanni e Paolo si la aproaximativ zece minute de arhicunoscuta Piata San Marco.

Dar sa incepem cu inceputul: din Piazzale Roma este indicat sa luati waterbusul Nr 1 si dupa aprox 40 min. va dati jos in ultima statie – San Zaccaria. Asta este indicat in postura de turist dornic sa se plimbe cu vaporetto tot Grand Canale-ul. Daca nu, se poate cobori la Rialto de unde cu putina inspiratie se poate ajunge la hotel in maxim 10 minute. Pe jos, desigur. Dar daca esti pentru prima data in Venetia cu siguranta acest lucru n-o sa se intample ci o sa hoinaresti pe stradutele intortocheate cateva zeci de minute pana sa gasesti hotelul. Noi de exemplu ne-am dat jos la Zaccaria si asa cum era de asteptat, ne-ar ratacit. Am tinut drumul catre Ospital SS Giovanni e Paolo (sunt indicatoare in acest sens) atat cat am putit, conform indicatiilor dar la un moment dat probabil ca am scapat un indicator asa ca am facut un ocol neintentionat si dupa vreo jumate de ora ne-am trezit in San Marco. Odata ajunsi aici am vazut ca nu este de gluma asa ca am luat harta la purecat mai indeaproape si in aproximativ 10 minute era in Campo (Piata) SS Giovanni e Paolo. Mai tarziu urma sa aflam ca acest “Campo” (deci Câmp) vrea sa reprezinte ceea ce si noi intelegem prin acest cuvant – un camp verde cu iarba, insa in timp acestea s-au transformat in piete asa cum pe stim noi in ziua de azi (spatii pietonale hiperaglomerate) asa ca au fost pavate cu piatra. Singura piata care-si pastreaza caracterul de camp este Campo San Petro despre care puteti citi in mai multe in review-ul pe care o sa-l scriu probabil despre intreaga excursie. Toate celelalte piete sunt pavate cu piatra asadar isi pastreaza atributul de “campo” doar la nivel strict “declarativ”. Deci iata-ne ajuns in piata SS Giovani e Paolo. Totusi, nu pot spune ca odata ajunsi aici am gasit si hotelul insa am dat putin tarcoale pe stradutele adiacente si in cateva minute l-am gasit.

Privit din afara hotelul arata destul de dezamagitor. O cladire destul de scorojita pe dinafara, cum dealtfel sunt majoritatea in Venetia, pe o straduta foarte ingusta (cum dealtfel sunt 95% din strazile din Venetia) cu o usa simpla deasupra careia sta de veche o reclama luminata. Am intrat si o doamna foarte amabila ne astepta cu sufletul la gura, marturisindu-ne ca trebuia sa plece undeva pentru 5 minute si spera ca sa nu aparem exact in acele 5 minute cat urma sa fie plecata. Dar asa ca am ajuns, cu atat mai bine. Dupa procedurile obisnuite de check-in am fost intrebati la ce ora dorim sa luam micul dejun si daca dorim cafea sau ceai, si daca ceai (ceea ce am ales noi) cu ce vrem sa fie: cu lapte sau cu lamaie. Paranteza: spredeosebire de alte hoteluri, micul dejun se serveste in camera. Nu este o chestie de extravaganta sau de fita asa cum ar putea sa para ci hotelul este pur si simplu foarte mic. La intrarea de la parter este doar receptia si langa aceasta, in stanga o mica camaruta in care este pregatit micul dejun. Sotia (care a planuit toate detaliile si care a pus totul la care – btw excursia a fost o surpriza de ziua mea) spune ca a citit pe net ca in acesta camera ar trebui sa fie un fel de salon cu TV si canapea pentru oaspetii hotelului. Dar va spun, eu nu am vazut asa ceva ci doar niste cesti la uscat (asta in timpul zilei). Iar in rest cand doamna de la receptie este plecata usa era inchisaa. Da, asta este un aspect important de stiut: pe la orele 20: 00 “gazda” pleaca si pe biroul de la receptive ramane doar un biletel si o relecomanda asemanatoare cu digipass-ul de la BCR. Pe biletel scrie ceva de genul “in caz de urgent, dar care nu tin de serviciile hotelului (gen politie, salvare, pompieri) va rugam sa formati combinatia de taste cutare”.

Imediat dupa sosire ni s-a dat o harta foarte detaliata si asta probabil ca tine de starea de spirit a doamnei de la receptie care probabil ca este si gazda, asta nu stiu, ni s-au mai dat si cateva indicatii. Ne-a dat si cele 3 chei (una de la usa de la camera si 2 de la intrarea in hotel) si ne-a aratat pe harta cateva locuri placute pentru plimbare, cateva locuri in care putem sa gasim localuri ceva mai putin vizitate de turisti, deci cu preturi mai mici, si cel mai important – ni s-a spus sa nu ne invartim doar in jurul pietei San Marco pentru ca Venetia este mult mai mult de atat. Tot de la ea am aflat si despre spatiul verde de la Catedrala San Petro.

Camerele sunt mult peste ceea ce ai putea astepta de la un hotel de doua stele: patul mare (era de fapt format din 2 paturi mici dar unite) un dulap pentru depozitare haine in care se afla si un seif, o masa rotunda (cu doua scaune) pentru micul dejun si inca o masa tip birpu cu un scaun si oglinda in fata. De-o parte si de alta a patului sunt si 2 noptiere, deasupra fiecarei dintre ele fiind cate o veioza. Toate acestea intr-o maniera “old school” care de fapt sunt in ton si cu ceea ce vezi la receptie si prin holuri. Cladirea este construita undeva la 1700 si incearca pe cat posibil sa-si pastreze amprenta de “arhaic”, desigur in masura in care este posibil acest lucru. Un exemplu in acest sens ar fi faptul ca in camera nu este nici televizor nici aparat de radio. Si cel mai importat – curatenie ca-n farmacie.

Baia si ea foarte curate, cu bideu, uscator de maini si o cabina de dus destul de generoasa. Uscator de maini electric, uscator de par si de asemenea, ca si camera – foarte curat.

Acum sa zicem cate ceva si despre partile negative: in primul rand faptul ca pe jos este gresie atat in baie cat si in camera, si avand in vedere ca noaptea temperatura scade sub 10 grade (cel putin in aceasta perioada in care am fost noi) in camera este destul de frig. Caloriferul era fierbinte cand am ajuns asa ca nu ne-am facut probleme, dar mai pe seara am iesit putin la o plimbare si... supriza: la intoarcere era rece. Mai tarziu in cursul noptii din cate am vazut si-a mai dat drumul, dar asa cu reprize, avea un program ciudat de functionare. Totusi, per ansamblu a fost destul de frig din cauza acelei gresii care era rece ca gheata. De fiecare data cand ne dadeam jos din pat aveam senzatia ca am coborat direct pe calota polara si primul lucru pe care trebuia sa-l facem dimineata era sa ne incaltam pentru ca descultz nu se putea circula pe acea gresie. Desigur, nu am avut la noi papuci de casa. Si sa cumperi o pereche cu minim 10 euro dintr-o piatza din Venetia nu prea era o afacere rentabila pe vremuri de-astea de criza. Deci in concluzie depunctarea la nota de la conditiile de cazare o sa se datoreze in special acestui aspect legat de caldura din camera.

Al doilea aspect negativ ar fi micul dejun. Avand in vedere ca nu era sub forma de bufet, ar fi destul de greu sa fie unul foarte bogat. Asa ca tot ce primeam era o tava pe care era un ceainic cu apa fierbinte, cateva pliculete de ceai, 2 „doze” mici de unt, cateva de gem, una de nutella, 2 chifle, 2 croasante, 2 cooki-uri gen eugenia si doua pahare de suc de portocale (astea pentru doua persoane, desigur). Ah, am uitat ce era cel mai important: doua croasante cu vanilie foarte bune. Am impresia ca le pregateau in acea camarutza de la parter, probabil ca aveau si un cuptor, pentru ca in fiecare dimineata la trezire ne imbata un miros super de croasante proaspat coapte. Cu toate acestea, micul dejun ramane unul minimalist, saracacios chiar in acceptul nostru de romani get-beget obisnuiti la micul dejun cu mezeluri cat incape. La ei nici vorba de branzeturi sau sunca, salam sau ceva din categoria asta. Doar fainoase. Noroc ca noi, care ne asteptam la orice am avut in bagaj de toate asa ca am completat cu un salam de Sibiu si o branza topita de la noi care s-a lipit la perfectie.

Si ultimul aspect negativ, ar fi referitor la zugraveala: pe alocuri se vedeau pe pereti cateva urme de bocanci, cateva urme de tantari omorati si cel mai deranjat, pe la imbinarea dintre perete si tavan, chiar pe muchie, vopseaua era cazuta, deci o zugraveala ar fi fost foarte indicata. Probabil ca in timpul verii sunt multi tantari si de aici si urmele.

Per ansamblu, avand in vedere ca nevasta-mea a prins o superoferta de la Wizzair si a luat camera odata cu biletele de avion, am fost multumiti. Cazarea a costat doar vreo 160 de euro/3 nopti, deci ar fi mai putin de 55 de euro/camera. Avand in vedere ca la receptie camera costa 110 euro in extrasezon si 140 euro in sezon, am iesit bine. Ce sa mai zic ca am fost cazati in buricul targului si de acesti bani in mod normal ne-am fi gasit cazare doar undeva in afara Venetiei. E drept, la hoteluri mai bine clasate, dar am fi pierdut mult timp si bani cu transportul pana in Venetia, dupa care din nou alti bani pentru vaporetto. Asa am fost cazati semicentral si am putut merge aproape peste tot pe jos. Ceea ce va doresc si dumneavoastra!

---

VIZUALIZĂRI: 3723 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI