Venetia vazuta de sus...

TIPĂREȘTE

Sambata 28 Iulie 2012 - 9:00-16:30

Dintre toate orasele care le-am vizitat in croaziera cu MSC Divina, despre Venetia am citit cel mai mult. Chiar am neglijat celelalte orase, in favoarea Venetiei. Am tot amanat sa incep sa scriu acest review, deoarece imi era frica ca-l voi incarca prea tare. Am prea multe de spus.

Am sa ma concentrez mai mult pe lucrurile pe care le-am vazut si pe aspectele care cred eu ca-s mai importante.

In acest review am sa vorbesc despre:

-People Mover – trenul care uneste portul maritim, parcarea si Piazzale Roma

-si cam atata... cred :)

Reviewul asta cred ca e bun in special celor care vin in Venetia pentru o zi. Cei care stau in Venetia, sau au mai multe zile rezervate Venetiei, probabil ca vor gasi doar unele aspecte interesante.

O scurta istorie (facuta dupa ureche):

Venetia e construita in mijlocul unei lagune. Apa in aceasta laguna nu este foarte adanca si aici se gaseau mai multe insule, care cu greu puteau fi locuite. Dupa caderea Imperiului Roman si “the sack of Rome”, barbarii faceau ravagii pe mainland. Datorita acestor navaliri ale barbarilor, italienii au gasit un refugiu pe aceste insule din laguna. Cu timpul, populatia a crescut si s-a construit tot mai mult. Singura metoda de a ajunge pe insule era cu barcile – ceea ce le oferea un fel de protectie naturala, inpotriva invadatorilor.

Majoritatea insulelor erau din nisip, sau namol si nu se puteau face cine stie ce constructii pe ele. De aceea, localnicii au taiat copaci, ale caror trunchiuri erau bagate in namol pentru a oferi o fundatie. Atata timp cat lemnul ramane in apa, este foarte puternic. El incepe sa putrezeasca cand are contact cu aerul. Sute de astfel de trunchiuri, sunt la baza tuturor cladirilor.

In timp insulele, unde se afla Venetia, “au crescut” si s-au unit. In laguna, mai gasim insa si alte insule, ca Murano, Burano, Torcello etc.

Venetia e strabatuta dintr-un capat in altul de Marele Canal, in care dau toate canalele mai mici – numite rio (sau rauri).

Cativa termeni in italiana care pot fi de folos:

*Campo – e un loc mai deschis intre cladiri, o piata, de obicei cu o fantana in mijloc;

*calle e o strada;

*fondamenta e un drum (sau trotuar mai bine zis) care merge paralel cu un canal;

*rio terra e un vechi canal care a fost umplut si acum e o strada;

*ponte e un pod;

*ferrovia – e vorba de gara, veti gasi indicatoare catre ea;

*per – “trecand pe la” – pe indicatoare, veti gasi formule de genul, St. Marco per Rialto, ceea ce inseamna ca drumul duce la St. Marco, trecand peste podul Rialto;

*Uscita – se stie ca e Exit – Iesire;

*dove – “Unde se afla? ”... in caz ca va rataciti, intrebati-i pe italieni, -“Dove, San Marco? ”... sau – “-Dove, Ferrovia? ” etc.

*Ca', deoarece doar casa dogelui Palatul Ducal avea dreptul de a fi numit palazzo (palat), palatele nobililor erau numite Casa, prescurtat Ca', de aceea palatele de pe Marele Canal sunt numite Ca' -de ex. Ca'Pesaro, Ca'Rezzonico... etc.

In trecut in Venetia, o mare problema o constituia apa potabila. De aceea in campo se construia un put in mijlocul pietei, cu mai multe gauri pe langa el, prin care se infiltra apa de ploaie. Aceste gauri erau umplute cu nisip si piatra, iar astfel apa se filtra. Inclinatia pietei era data astfel ca toata apa sa mearga spre fantana. De aceea cand nivelul marii creste, astea sunt locurile unde apa apare prima data.

In laguna sunt multe dune de nisip, de aceea barcile sunt cu fundul plat, si gondolierul sta in picioare – sa poata vedea dunele de nisip. In laguna s-au facut fel de fel de canale pentru circulatie care sunt insemnate cu pari. Daca vapoarele mai mari, deviaza de la aceste trasee, e pericol sa naufragieze.

Datorita legaturilor ei cu marea, si a experientei pe care au acumulat-o in navigatie, Venetia a devenit o mare putere maritima. Tot Venetia a fost punctul de legatura cu Imperiul de Rasarit. Sa nu uitam ca atunci cand Imperiul Roman de Apus decadea, Imperiul Roman de Rasarit (Bizantul) era in plina ascensiune.

Venetienii au devenit o mare putere maritima... si locul unde se fabricau navele – numit Arsenale- se zice ca putea fabrica o nava intr-o zi.

Citisem mai multe despre venetieni cand studiasem Istanbulul si mi-i imaginam cu barcile lor, venind in Cornul de Aur... vanzand si cumparand prin pietele de la Mısır Carsısı –important punct de intalnire al marfurilor, din Marea Neagra, Mediterana, Egipt, Orient (drumul matasii, ajungea la Constantinopole)... etc.

Prin comert si razboaiele maritime care le-au purtat, Venetia a devenit foarte puternica. Ei au intrat de mai multe ori in conflict direct cu Genovezii (aflati de cealalta parte a cizmei) care aveau o politica similara.

Vorbesc despre legaturile cu Constantinopolul, deoarece Basilica Sf. Marc, e cel mai important monument de arhitectura bizantina din Italia (am mai auzit si de Ravenna – dar pe acolo nu am ajuns). Vazand Sf. Marc, ne putem imagina cum arata Sf. Sofia, in zilele ei de glorie.

Cele mai multe razboaie, venetienii le-au avut cu turcii. Cea mai mare infrangere si surpriza, a fost caderea Constantinopolului. A mai fost o batalie maritima mai apoi, la Lepanto in 1571, pe care venetienii au castigat-o cu mai multe pierderi si flota lor nu si-a mai revenit dupa aceasta victorie.

S-au taiat legaturile cu Orientul, iar Venetia a intrat usor, usor in declin. Caderea Constantinopolelui, a impulsionat noul val de explorari si navigari, pornind din vestul Europei, din Spania, Portugalia, Olanda... iar Venetia si-a pierdut statutul de poarta de intrare a marfurilor din orient in Europa.

Venetia a intrat intr-o perioada de declin si depravare... Adunasera atatea bogatii ca nu mai stiau ce sa faca cu ele... si majoritatea familiilor bogate din Europa, veneau in vacanta aici. Venetia era una dintre cele mai libere societati... ale acelor vremuri. Incepuse perioada lui Casanova.

Aceasta perioada a luat sfarsit cand Napoleon Bonaparte a pus ochii pe Venetia. Venetia nu mai era nici pe departe puterea militara care a fost odata. Dogele a fost obligat sa-si puna pe foc capilita... si perioada de glorie a Venetiei a luat sfarsit.

Astazi, Venetia... e a turistilor - cum bine zice si Maestrul Alex aici. Multi o trateaza ca un fel de Disneyland pe apa... Si pe mine ma durea parca, fiecare pas pe care-l faceam, simtindu-ma vinovat ca afund orasul si-i mai iau din stralucire cu sandalele mele :)

Majoritatea localnicilor au plecat, facand loc celor care lucreaza in industria turismului. Adevaratii venetieni sunt in mare parte de varsta mai inaintata.

Deoarece e foarte scump de locuit in Venetia, majoritatea celor care lucreaza in turism, stau in mainland si fac naveta in fiecare zi.

S-a construit un drum, artificial, pe un fel de poduri, care o uneste de Italia. Pe aici, vin masinile, autobozule care ajung la Piazzale Roma si trenurile care merg la gara St. Lucia. Masinile ajung la parcarile cu mai multe etaje din Tronchetto.

Ma lungesc prea mult... E important de stiut ca poarta de intrare in Venetia, e Piazzale Roma sau gara St. Lucia. Ambele sunt foarte aproape, una de alta... acum fiind unite de catre un pod care trece peste Marele Canal. De aici, majoritatea turistilor iau un vaporetto pana in piazza St. Marc.

Sa zicem ca asta a fost un fel de introducere. Acum –“sa trecem la treaba”.

Ne-am trezit de dimineata – pe la 6:00, deoarece nu vroiam sa pierd intrarea in Venetia. Schimbasem deja ceasurile cu o ora inapoi – ora Italiei. Ora pe vas, se schimba in functie de fusul orar in care ajunge nava – va vin instiintari in acest sens.

Cand eram inca in larg, a venit nava Pilot, din partea autoritatilor portuare. In fiecare port, vine pe vas un reprezentat al portului care ajuta capitanul in manevrarea navei si acostare. E important in a avea acesti specialisti la bord, deoarece ei cunosc cel mai bine portul si adancimea canalelor. Astfel de piloti urca pe vapor si la anumite stramtori. Vazusem un documentar despre ei si cat de aglomerat e portul din Venetia.

Imaginati-va ce dezastru ar fi, ca ditamai monstrul de nava de croaziera sa naufragieze in oras. Am sa atasez o scurta filmare, cu intrarea in Venetia. De fapt rog webii sa ataseze acest clip (http://www.youtube.com/watch?v=lTlU_lm35oU9). Simt ca a fost un privilegiu ca am putut descoperi Venetia asa – adica intrand cu vaporul, pe aceeasi ruta pe care veneau candva vasele de la Constantinopol.

In larg erau mai multe barci mici, la pescuit, iar niste italieni de langa mine, le-au strigat “Bona pesca”... :)

Venetia nu este foarte mare. O cuprinzi toata cu privirea, iar noi eram aproape cea mai inalta “cladire” din oras. Turnul Campanella e cel mai inalt si cred ca noi eram aproximativ la aceeasi inaltime, de aceea nici nu am simtit nevoia sa merg si sa urc cu liftul. Sunt mai multe turnuri (probabil clopotniti de biserici) si majoritatea sunt inclinate, parca stau sa cada. Asa e cand construiesti pe nisip. :)

Intrand in laguna, avem Lido di Venetia in stanga noastra, iar in dreapta Fortul Sant’Andrea, construit pe insula cu acelasi nume. Fortul a fost construit in 1543 si mai este numit si Castelnuovo. Avea menirea sa apere intrarea in laguna. Tunurile din acest fort au tras un singur foc, in 29 Aprilie 1797 – impotriva unui vas francez. Venetia avea sa se predea mai apoi fortelor lui Napoleon. Aici a fost intemnitat o perioada si faimosul Casanova. Cateva informatii despre acest fort gasiti aici

Pana sa ajungem la fort, am vazut si santierul de constructie al proiectului MOSE (pagina de la Wiki), menit sa protejeze Venetia de inundatii. Sunt doua aspecte cand e vorba despre Venetia

– unul, orasul se scufunda, incet, incet, datorita locului unde a fost creat si factorilor naturali care au loc intr-o laguna si

-doi, inundatiile provocate de maree, combinate cu un vant (si curent) care bate pe Marea Adriatica si ridica nivelul apei.

Proiectul MOSE, creeaza niste “bariere” artificiale impotriva apei, care stau pe fundal marii si care se ridica in caz ca este nevoie, pentru a inchide laguna.

Venetia are forma unui peste, iar noi ne-am apropiat dinspre coada. Gura pestelui, priveste inspre mainland, si acolo se afla si Piazzale Roma si gara St. Lucia. Urmatorul lucru pe care l-am observat in departare, in dreapta, a fost Arsenale.

Cateva informatii luate cu copy/paste de pe net: “Arsenale di Venezia a fost santierul naval al orasului pana la sfarsitul secolului XVII, fiind cel mai mare si mai aglomerat santierul naval din lume. A fost intemeiat in 1104, iar in zilele sale de glorie avea 16.000 de angajati.

Accesul in Arsenale di Venezia era interzis, pentru a pastra secretele mestesugului, fapt ce a fost realizat cu succes pana in 1550.

Un vizitator al dogelui a fost dus la Arsenale si i-a fost prezentata constructia unei nave – intr-o singura zi. Se zice ca fabricarea pe linie, a fost prima data pusa-n practica la Arsenale. In cateva ore, nava plutea si iesea singura pe poarta “fabricii”.

In stanga noastra, urma sa vedem Insula di San Giorgio, insula care se vede de langa Basilica San Marco, insa toata atentia ne-a fost indreptata inspre Palatul Dogilor si St. Marco.

Nu era foarte aglomerat la aceea ora matinala iar orasul abia se trezea la viata. Impresionanta panorama. Tot de langa Piata St. Marc, incepe si Marele Canal, cu Biserica La Salute, pe malul opus.

Pe aici intrau vechile vase de comert ale venetienilor si mergeau la palate. Palatele erau depozite la primul nivel, iar mai sus stateau proprietarii. Ce comert trebuie sa se fi desfasurat aici odata.

Navele de croaziera, nu merg pe Marele Canal (nici nu ar avea cum) ci continua inspre Statione Maritima, pe langa Insula de la Giudecca. Am avut o priveliste minunata asupra orasului, cu multele sale biserici si canale. Nu pare mare – si cand te gandesti ce forta au fost in Mediterana.

Cateva cuvinte despre Statione Maritima – portul pentru navele de Croaziere ale Venetiei.

Mai exista un port, mai mic – pentru vasele mai mici, numit San Basilio, dar mai mult ca sigur ca nu veti avea treaba acolo, daca vasul este mare. E bine sa verificati totusi unde va fi ancorat vasul. Cel mai probabil va acosta in Statione Marittima – Terminal Venezia Passeggeri.

Venetia primeste foarte multe vase de croaziera si pot sa fie multe ancorate in port in acelasi timp. Dintre porturile pe care le-am vazut, cel al Venetiei este cel mai bine pus la punct, in acest sens. Aici a fost singurul loc, unde am coborat prin “burdufe” (similare celor de la aeroport), de la un deck superior –de la 5 sau 6. Chiar m-am mirat, deoarece normal coboram pe la deck 4.

Si aici lucrurile au decurs repede, adica nu au stat sa se uite la pasapoarte sau la Cruise Card. Sunt mai multe cladiri, cu diferite numere si e bine sa tineti minte, prin care cladire ati coborat.

Cum sa ajungi din Statione Termini (sau parcarea Tronchetto) pana in Piazzale Roma?

Cele trei sunt legate de un “tren” suspendat numit “People Mover”. Mai multe informatii gasiti aici Acest sistem a inceput sa functioneze din 19 Aprilie 2010, si uneste insula artificiala Trochetto, unde se afla parcarea de masini, de port si de Piazzale Roma.

Traseul este de 853 m si calatoria dureaza 3 minute. Costul unui bilet este de 2 euro. Sistemul este similar cu cel al funicularelor. Doua garnituri, care se intalnesc la mijlocul traseului – ambele fara conductori. Circula foarte frecvent.

Cum se ajunge la People Mover, din port?

Urmati, semnele cu Uscita, din port si-l veti vedea. Nu e greu deloc. In fiecare port, este marcat un traseu pentru pietoni, pana la iesirea din port. Dupa ce luati trenul, in cateva minute sunteti in Piazzale Roma.

Biletele se pot cumpara de la automate – dar cand am plecat era si un tip care vindea. Oricum folosirea automatelor e foarte simpla – touch screenuri, zici cate vrei, bagi banul... ti le printeaza.

Pe bilet este un cod de bare, si trebuie doar sa-l apropiati (cu codul de bare-n sus, de aparatele cu bariere) ca sa-l citeasca cu laserul. Nu-i mare filozofie. In cateva minute, sunteti in Piazzale Roma.

Cum se ajunge direct din port, cu vaporetto pana la aeroportul Marco Polo, sau Piazza San Marco?

In Venetia vaporettele apartin de compania ACTV. Veti gasi majoritatea raspunsurilor care va intereseaza pe pagina lor actv.it. ACTV-ul insa nu are statie in Port. Pe langa ACTV, mai exista o companie numita Alilaguna (pagina lor e alilaguna.it), care au vaporette de la aeroport inspre diferite locatii. Linia Albastra (sau Linea Blu) uneste portul Statione Maritime cu Piazza San Marco si cu Aeroportul Marco Polo. Puteti folosi acest vaporetto, in caz ca va grabiti, sau vreti sa ajungeti direct la aeroport. Eu il considerasem pentru intoarcerea din San Marco, in caz ca intarzii.

O calatorie din Maritime pana la San Marco, dureaza aproximativ 22 de minute, dar vaporasul nu va merge pe Marele Canal, ci pe Canalul Giudecca – acelasi canal pe care a venit si nava de croaziera.

Statia de plecare a acestei linii albastre, este exact din port, din partea de sus a “U”-lui (intors)... Am renuntat la acest vaporas, deoarece nu mergea pe Marele Canal, dar il tineam in rezerva ca optiune de intoarcere.

Am luat People Mover si in cateva minute eram in Piazzale Roma.

Ce e Piazzale Roma?

Drumul care vine din Italia (de pe mainland) ajunge aici, in Piazzale Roma si aici este statia de autobuze. Cei care vin cu autobuzele sfarsesc aici. Peste Marele Canal, e celalalt punct important de intrare in Venetia, adica gara St. Lucia. Un nou pod a fost construit peste Marele Canal si se ajunge din Piazzale Roma la gara (si invers) in vreo 5 minute. Majoritatea turistilor care ajung aici, au un singur scop, sa ajunga in Piazza San Marco.

Cum se ajunge in Piazza San Marco de la gara St. Lucia sau Piazzale Roma?

Metoda cea mai simpla e cu Vaporetto, pe Marele Canal. Vaporettele nu incap in alta parte, decat pe Marele Canal. In interiorul orasului nu le veti gasi in alta parte. Ele strabat Marele Canal si toata laguna unind insulele mai mari. Nu e mare filozofie cu vaporettele, dar am sa vorbesc despre ele mai incolo, la intoarcere. Deoarece erau orele diminetii si ma asteptam sa fie foarte aglomerat la vaporette (everybody coming in – la orele diminetii – atat turistii cat si prestatorii de servicii), mi-am zis ca e mai bine sa merg pe jos pana-n Piazza San Marco, “omorand” cateva obiective pe traseu.

Un lucru foarte important (pe care nici eu nu-l stiam inainte sa ma informez) e ca Venetia se poate face foarte usor pe jos. E un oras pietonal “grozav” – fara masini :). Probabil ca va veti pierde –dar tot timpul sa nu uitati ca sunteti pe o insula si tot dati de mare pana la urma. Venetia se poate strabate dintr-un capat in altul in vreo 40 de minute si toate obiectivele importante nu sunt mai departe de 20 de minute de mers pe jos de langa Podul Rialto. O experienta importanta in Venetia e plimbarea in sine, pe stradutele mai putin umblate de catre hoardele turistice. Nu aveam timp... insa de prea multa plimbare, dar trebuia sa fac Venetia la pas, atat cat imi permitea timpul.

Traseul pe jos de la Piazzale Roma, pana la Piazza San Marco.

Nu e foarte greu de mers inspre San Marco, deoarece peste tot veti gasi indicatoare care arata San Marco si o sageata. In mai multe locuri, gasiti indicatoare care arata sageti atat in dreapta cat si-n stanga. Nu e o gluma, ci arata ca se poate ajunge la San Marco prin ambele directii.

Un site foarte bun e asta. Aici gasiti un tur virtual al Venetiei si o puteti strabate toata la pas din fata calculatorului. E bine sa-l folositi ca sa va obisnuiti putin cu orasul. Eu cu harta intr-o mana, cu traseul pe care mi-l alesesem am folosit acest tur virtual ca sa-mi fac o idee despre oras. Avand atat de putine ore la dispozitie, nu-mi puteam permite sa fac multe greseli.

Primul obiectiv vizat a fost:

Scuola San Rocco

Pagina oficiala scuolagrandesanrocco.it

Costuri: 8 Euro de persoana.

Ce este o “scuole”?

Un fel de fraternitate, in care fratii, sub patronajul unui sfant faceau diferite acte de caritate sau se ajutau intre ei. Erau astfel de “scuole” pentru diferite profesii, sau imigranti in Venetia etc. Existau mai multe “scuole” mai mari, numite “Grandi” – ca St. Rocco, St. Marcu etc. si mai multe (vreo 400 la numar) de “scuole minori”, cu mai putin membrii. Cele mari, aveau un sediu si de multe ori cate o biserica. Multe astfel de Scuole exisa si-n ziua de azi.

“Scuola Grabde Arciconfraternita di San Rocco”, a fost recunoscuta de catre Consiliul celor Zece in 1478 si si-a continuat activitatea de atunci pana-n prezent. In prezent sunt aproximativ 350 de frati (inclusiv femei) care se intalnesc intr-u Consiliu General o data pe an, sub conducerea unui prezidiu format din Cancelar, Guardian da Matin, Vicario si guardian Grando. Cladirile apartinand acestei fratii, sunt Scuola Grande, Biserica, si Scoletta. Pentru Scuola Grande trebuie platita intrarea de 8 euro, biserica se poate vizita gratis iar Scoletta e deschisa doar la anumite ocazii.

Cine a fost Sf. Rocco?

S-a nascut in Montpellier in 1295, intr-o familie de vita nobila, dar la varsta de 20 ani a renuntat la toate bogatiile si a mers in Italia sa ajute un oras in care bantuia o plaga. Aici s-a imbolnavit si el, dar si-a revenit miraculos cu ajutorul unui caine care i-a adus paine intr-o padure. Mai tarziu s-a reintors in Franta, dar nu a fost recunoscut de catre familia sa si a murit in inchisoare la varsta de 32 de ani. Datorita faptelor sale bune a fost venerat in Franta si a fost vazut ca un protector impotriva bolilor si ciumei. Cultul lui a fost destul de puternic in Venetia si oasele lui au fost aduse aici in 1485 si inmormantat in biserica fratiei in 1520. Cand Venetia a fost afectata de ciuma, importanta lui a crescut si a fost numit co-protector al orasului.

Bun... destula istorie. Ce-i atat de interesant la “scuola” asta pana la urma? Ceea ce turistii vin sa vada sunt picturile lui Tintoretto. Aceasta cladire a mai fost numita si Capela Sistina a lui Tintoretto. Tintoretto si-a petrecut ultimii ani din viata (vreo 20 adicatele) lucrand la tablourile care impodobesc interiorul cladirii. A lucrat in general pe gratis si conform trairilor lui si increderii in aceasta institutie. Tablourile prezinta o viziune foarte personala asupra istoriei crestinatatii.

Nu am putut face decat cateva poze inauntru... nici alea foarte clare, dar e bine sa mergeti sa incepeti de sus.

Cladirea e impartita, in partier unde e o sala mare si niste scari care duc la o sala mare la etaj. In camera de la etaj, in stanga, se afla o camera mai mica, numita Sala Albergo.

In aceasta camera, a facut Tintoretto primul sau tablou, din seria celor 50, care avea sa le picteze mai apoi. E vorba despre Sf. Rocco in glorie... sus pe tavanul camerei. Sfantul e vazut de jos in sus... si e un stil care a fost printre primele care au inceput noua miscare a barocului. Se spune ca Tintoretto facea modele de ceara pe care le agata de tavan si le lumina din diferite unghiuri. Pe pereti, sunt scene din judecata lui Hristos si condamnarea lui:

-Iisus in fata lui pilat (Ecce Homo)

-Iisus incoronat cu spini

-Drumul spre Golgota

-Crucificarea etc.

Tot in aceasta camera ar trebui sa gasim si “trei mere”... e vorba de un colt al tabloului, care a fost indoit si redescoperit recent. Deoarece nu a vazut lumina, aceasta bucatica de tablou, e in culorile originale. Majoritatea tablourilor au fost afectate de trecerea timpului, aparand mult mai intunecate (afumate parca).

Sala Mare de la etaj... e un alt deliciu. Toti peretii... si tot tavanul sunt incarcati in tablouri, prezentand alte scene din Noul si Vechiul Testament. Foarte impresionant.

In mijlocul camerei sunt oglinzi, in care puteti vedea tavanul. Mie aceasta incapere mi-a adus aminte de Banqueting Hall, din Londra. Acolo Rubens era vedeta din spatele cortinei.

Totusi la Banqueting Hall, intra lumina pe ferestre. Aici toate ferestrele erau acoperite cu perdele groase si lumina era artificiala. Mi s-a parut destul de intunecat, interiorul. Adevarul e ca noi am fost primii, chiar cum s-a deschis. Poate ca deschid perdelele, dar ma indoiesc.

Imi place sa vad, cum intra lumina de pe ferestre si cum a fost folosita in tablou pentru a lumina personajele.

Frumos si recomand o vizita aici.

Sa trecem mai departe.

Scuola San Rocco da intr-un campo, unde era si intrarea la Biserica San Rocco. Am intrat si-n biserica, unde am facut doar o poza care nu mi-a iesit. Langa biserica, era o alta cladire in care era muzeul:

“Il Genio di Leonardo da Vinci Museo”

Pagina Oficiala davincithegenius.com/da-v ... nci-museums.php

Cred ca era intr-o alta biserica. Vizitasem ceva foarte similar cand fusesem la Roma si am zis pas. Expozitie cu fel de fel de masinarii (si replici) construite recent dupa schitele lui Leonardo. Expozitie buna sa faca un ban in plus... dar nimic deosebit si ceva care nu cred ca merita intrarea.

Ne aflam in spatele Bisericii Frari, care e mult mai mare decat San Rocco si am mers pana-n fata pentru a putea intra.

Basilica S. Maria Gloriosa dei Frari

Pagina oficiala basilicadeifrari.it – n-am vazut sa aiba versiune in engleza, inca.

Deschis de la 10:00 la 18:00 in fiecare zi. Duminica de la 13:00 la 18:00. Inchisa Duminica- in luna august.

Aceasta e biserica ordinului franciscan – protectorul lor fiind Sf. Francisc din Assisi. E una dintre putinele biserici in stil gotic din Venetia si e construita in totalitate din caramida. Solul nu permite folosirea pietrii, care ar fi fost mult mai grea.

In aceasta biserica veti gasi multe lucrari de arta si ce e important, le veti gasi exact in locul unde au fost gandite de catre autorul lor sa stea. Ii avem aici pe Titian, Belini, Donatello, Veneziano etc. Cum intrati in biserica, in dreapta avem mormantul lui Titian si in stanga un monument in cinstea sculptorului Canova. Canova nu e inmormantat aici, dar monumentul ascunde o urna in care se afla inima sculptorului.

Aici mai gasim si mormantul Dogelui Francesco Foscari (1373-1457). In timpul lui a picat Contantinopolele in mainile turcilor.

Imaginea care apare si pe bilete si pe pagina de internet a bisericii este a tabloului lui Titian – Inaltarea la cer a Fecioarei Maria – pictat in 1518. Titian rupe traditia, mai ortodoxa, de a o infatisa pe fecioara mult mai “rigida”, si o infatiseaza ca pe o tanara de 17 ani, imbracata in rosu... desi era la o varsta inaintata cand a fost luata in cer. La inceput oamenii au fost foarte scandalizati de acest tablou, care parea mult prea uman – nu ducea cu gandul la piosenie ci la altceva. Titian a pornit astfel, curentele care aveau sa-l urmeze, ca Barocul si Manierismul.

In dreapta altarului gasim si o sculptura in lemn a Sf. Ioan Botezatorul facuta de Donatello.

Foarte frumoasa si aceasta biserica... si oricum diferita de majoritatea bisericilor italiene – cele in stil baroc.

Recomand.

De aici, planul meu initial era sa iau un traghetto si sa traversez Marele Canal si sa ma indrept spre Basilica Sf. Marc, unde imi cumparasem bilete de pe net. Acolo trebuia sa ma prezint la o anume ora si era inca devreme. Am renuntat la traghetto si am decis sa merg pe ruta mai lunga, trecand peste podul Rialto.

Ce sunt traghetto?

Peste Marele Canal trec doar 5 (sper ca-i corect) poduri. Unul dintre aceste poduri si cel mai faimos, e podul Rialto. Pe langa aceste poduri, sunt gondole numite traghetti, special pentru a transporta oamenii de pe un mal pe celalalt al canalului. Sunt 7 astfel de treceri cu traghetti de-a lungul Marelui Canal. Urca mai multi oameni si majoritatea stau in picioare.

Gondolele sunt pentru turisti si sunt foarte scumpe – depinde cum va intelegeti cu ei, dar preturile sunt undeva la 50-80 de euro pentru jumatate de ora. Folosind un traghetto, puteti zice ca ati mers cu gondola... aproape gratis. Costul e de 0.50 euro de persoana (acum s-ar putea sa fie 1 euro) de pe un mal pe celalalt al Marelui Canal. Sunt statii de asteptare, pe fiecare mal. Am sa zic prin poze.

Luand un traghetto de pe langa Biserica Frari, as fi scurtat drumul si probabil as fi mers pe langa teatrul La Fenice mai departe inspre San Marco.

Deoarece mai aveam destul timp la dispozitie pana la ora cand trebuia sa ma prezint la biserica, am decis sa merg pe traseul peste Podul Rialto. Hartile nu prea folosesc, deoarece nu prea poti spune ca mergi pe drum. Sunt mai mult spatii intre cladiri si totul e ca un labirint. Nu stati cu ochii-n harta, urmariti indicatoarele si nu va faceti griji. Bucurati-va de plimbare si de ce descoperiti. Distantele nu sunt mari.

Biserica Frari e in cartierul San Polo si citisem ca aici se gasesc mai multe magazine relativ ieftine. Multe dintre ele insa erau inca inchise, fiind dimineata, ceea ce mi-a amintit ca italienii nu prea se grabesc sa-si deschida magazinele dimineata. De fapt mi-a amintit sotioara. Inca o mai durea plimbarea de pe Via del Corso :))

Prin acest cartier al San Polo se afla si magazinul de masti venetiene Tragicomica. Asta este unul dintre cele mai renumite magazine de masti venetiene, dar le vizitasem siteul si nu am fost prea multumit de preturi si de mastile pe care le-am vazut, asa ca nu am stat sa-l caut sa vad pe unde e. De pe siteul lor, puteti copia o lista cu preturi si daca le scrieti un email, va trimit parola la acel fisier.

In drum spre Rialto am trecut si prin Campo San Polo, una dintre cele mai mari piete din Venetia, loc de adunare al localnicilor. In centru era ridicata un fel de scena.

Am mers mai departe pe strada Ruga, o strada unde pe langa magazinele turistice mai gasim si magazine pentru localnici, cu alde manngeare si alte smecherii. Strada e mult spus. E un fel de labirint de carari printre cladiri.

Am ajuns mai apoi in piata si am facut stanga ca sa vizitam piata de peste sau Pescheria. Micuta si interesanta cu fel de fel de animaluri din mare la vanzare. De langa piata de peste, am ajuns si langa Marele Canal. Aici a fost prima intalnire cu canalul, strabatut de gondole, vaporetto, o ametelea de nedescris.

Imi imaginez ca multe dintre raurile care strabat marile orase, aratau candva asa. Cand spun rauri ma gandesc in primul rand la Tamisa, iar un alt loc unde imi imaginez astfel de barci mici (particulare) e Cornul de aur. E bine ca in Venetia, inca se pastreaza traditia. Ajunsesem langa o statie de traghetto si am urmarit cum trec localnicii (si turistii) de pe o parte pe alta a Marelui Canal.

Ne-am intors inapoi pe unde am venit si am trecut Podul Rialto. Majoritatea magazinaselor de pe pod, erau inca inchise la acea ora. Am hotarat sa mergem pe cel mai scurt drum pana-n Pt. San Marco si am mers pe strada “Mercerie”, drumul cel mai aglomerat, care uneste Rialto de St. Marc.

Am lasat sotioara sa mai arunce cate un ochi prin magazine.

Am ajuns in Piazza San Marc... intr-o parte a basilicii si ne-am facut poze, cu cativa dintre leii de pe langa biserica.

Cum sa fentati coada de la Basilica San Marc?

Exista doua posibilitati.

Cel mai simpu e sa va cumparati bilet online (1 euro), la care trebuie sa specificati data si ora la care veti intra. Biletul se poate cumpara de aici. Biletul il printati si mergeti la niste automate, care citesc codul de bare si intrati. Nu-i nici o coada si nici mare filozofie. Foarte simplu si usor. Am sa arat mai multe prin poze.

Intrarea e libera dar coada acolo e destul de lunga, de aceea va sfatuiesc sa va cumparati bilet online, daca nu vreti sa stati timp bun la coada. Merita cu prisosinta acel 1 euro. De asemenea trebuie sa fiti imbracati corespunzator. Pentru biletele online, au facut o intrare separata si tot ce aveti de facut e sa veniti cu biletul, si sa puneti sa citeasca codul de bare, apoi sunteti inauntru.

Posibilitatea de a fenta coada No2.

Nu am incercat-o si nu stiu daca functioneaza. In Basilica nu e voie sa se intre cu bagaje mari. De aceea, turistii sunt trimisi sa-si lase bagajele intr-o veche biserica dintr-o laterala a Basilicii. La Ateneo San Basso. Bagajele sunt tinute pentru o ora si vi se inmaneaza un bilet, ca aveti un bagaj la ei. Cu acel bilet, 2 persoane sunt lasate sa intre sa viziteze biserica fara a sta la coada.

Ca sa folosesc aceasta metoda, aveam nevoie de un bagaj mare... si mi s-a parut mai complicat. Recomand prima optiune, ceea de a cumpara bilet online. Chiar merita.

La ce ora e bine de vizitat Basilica?

Un lucru important, in interiorul basilicii e aprinderea becurilor care lumineaza mozaicurile. Cand becurile nu sunt aprinse, nu prea se intelege mare lucru din mozaicuri, interiorul fiind destul de intunecat. Becurile le aprind cand au ei chef si de aceea, e la ghici.

De obicei le aprind cand au slujbe intr-una din capele si citisem pe undeva (nu mai stiu unde) ca e bine de venit intre 11:30 si 12:00. Cam in perioada asta aprind becurile, zilnic. S-ar putea sa le aprinda si mai tarziu. Incercati sa aflati (daca puteti) cand vor fi aprinse becurile.

Un review foarte bun, in care se vorbeste in detaliu despre Venetia si Basilica San Marco, e al Doamnei @mariana. olaru si-l gasiti facand click aici de aceea eu nu am sa mai intru-n detalii.

Ajunsesem prea devreme, aveam biletul de intrare pentru 11:20 si de aceea m-am gandit ca intre timp, sa rezolv si cealalta problema:

Fentarea cozii de la Palatul Dogilor.

Marile cozi din Venetia, sunt 1. la Basilica San Marco; 2. Palatul Dogilor si 3. Turnul Campanella. La restul obiectivelor se intra destul de lejer.

Smecheria cu Palatul Dogilor e destul de simpla. Sunt passurile (dar pe mine nu m-au interesat, deoarece aveam prea putin timp la dispozitie ca un pass cu intrarea la mai multe muzee sa fie rentabil) si doi, sa cumparati biletul de la Muzeul Correr. Deoarece muzeele minore din Piata San Marcu sunt mai putin vizitate, baietii, s-au gandit sa le uneasca toate intr-un singur bilet, incluzand Palatul Dogilor si sa creasca pretul.

Biletul se numeste acum “I Musei di Piazza San Marco” si cu acelasi bilet intri la toate muzeele din Piata San Marco. Toate aceste muzee vand acelasi bilet, dar doar la Palatul Dogilor este coada.

Asa ca in 5 minute, am tras o fuga pana la Muzeul Correr, care se afla in capatul opus, Basilicii San Marco si ne-am cumparat biletul, fara sa asteptam nici un minut. Biletul costa 16 euro si acopera urmatoarele muzee:

1. Palazzo Ducale (Palatul Dogilor);

2. Museu Correr

3. Museo Archeologico si

4. Sale Monumentali Biblioteca Marciana.

Puteti cumpara acest bilet, de la oricare dintre aceste muzee. Cu biletul cumparat de la Correr, mergeti pe langa coada de la Palatul Dogilor, direct la masini si intrati inauntru. Simplu.

Biletul e valabil 3 luni si aveti dreptul la o singura intrare la toate cele 4 muzee. Eu am folosit doar intrarea de la Palatul Dogilor, deoarece nu aveam timp de mai multe. Biletul expira pe 28/10/2012. Daca e cineva interesat si merge in Venetia in viitorul foarte apropiat, pot trimite 2 bilete :)

Dupa ce am rezolvat si problema Palatul Dogilor, am revenit la Biserica San Marco, unde am fost imediat inauntru.

Se merge invers acelor de ceasornic in biserica si mai sunt cateva locuri unde trebuie platit in plus daca doriti sa vizitati. Se poate urca la balcon, sus... unde gasiti copiile si orginalele cailor furati de la Constantinopole. De asemenea in zona altarului, pentru alti 2 euro se poate vedea alta “opera de arta” furata de la bizantini – Pala d’Oro – Paravanul de aur. Intr-o capela din stanga bisericii este si Icoana Nicopeia (tot furata de la Constantinopole). Aici se desfasura o slujba si am reusit sa fur o poza de la distanta. Deoarece s-a vorbit destul pe site despre basilica, nu am sa mai insist cu alte detalii, deoarece reviewul e deja destul de incarcat.

Dupa ce am terminat cu Basilica, am mers si am vizitat si palatul Dogilor. Am trecut prin Podul Suspinelor si-am vazut cateva ceva de prin inchisoare.

Un alt loc care merita cu prisosinta vizitat.

Pe ici pe colo, am mai reusit sa fur cate o poza, paznicii italieni... fiind destul de blazati, plictisiti si obositi. Se stie! (vorba cantecului).

Dupa atata alergatura, trebuia sa rezolvam si problema shopingului. De aceea am avut putin liber la plimbare prin magazine.

In magazine sunt foarte multe chinezisme si e foarte greu sa gasesti ceva de calitate. Vroiam sa-mi cumpar o masca (si sa stiu sigur ca e facuta in Venetia) de aceea am mers si am cautat un alt magazin de masti, recomandat –numit:

“Ca’ Del Sol”

Pagina Oficiala: cadelsolmaschere.com

Preturile sunt ceva mai ridicate, dar macar aici poti fi sigur ca nu cumperi ceva “Made in China” ci iei ceva fabricat chiar acolo. Cea mai ieftina masca (mai mare) pe care am gasit-o a fost la 45 de euro. Am sa o atarn pe undeva.

Ca del Sol, il gasiti in drum spre San Zaccaria. Cred ca dau directii pe siteul lor. Langa Ca del Sol, e un alt magazin recomandat, numit Ateller Marega. In ala nu am mai intrat, deoarece l-am gasit inchis. Am mai cumparat niste prostii din sticla de Murano, de pe acolo.

Am trecut si pe langa San Zaccaria, care era inchisa si unde este ingropat, tatal lui Ioan Botezatorul.

Pe timpuri, se faceau adevarate afaceri cu moaste de sfinti. Venetia are cativa destul de importanti – de unde vorba din batrani – "ai bani, ai sfinti! " :)

Pentru grand finale, aveam de gand sa iau un vaporetto, inapoi pana la Piazzale Roma si sa vad Marele Canal.

Cateva cuvinte despre transport.

Daca as fi stat mai mult in Venetia, probabil ca m-as fi interesat mai mult. Vaporetto sunt ca autobuzele, in marile orase. Pe turistii ii intereseaza in special 2 linii:

No #1 – merge mai incet (mai multe stopuri) si strabate Marele Canal in aproximativ 45 minute. si

No #2 – mai putine statii si strabate Canalul in aproximativ 25 de minute.

Siteul care are in subordine transportul in Venetia, se numeste ACTV. Gasiti toate informatiile despre transport, care va intereseaza, acolo. Informatiile despre preturi si despre biletele care le vand le gasiti aici

Noi am cumparat un bilet de 7 euro, valabil 60 de minute. Statiile de asteptare sunt pe apa si pe fiecare loc, scrie ce vaporette trec pe acolo si in ce directie. Cand mergeti spre debarcader, trebuie sa puneti biletul la niste cititoare (asta in loc de stampila) si astfel incepe sa ticaie ceasul. La San Marco, nu a fost aglomeratie la cumparat bilete.

Am ales sa mergem cu vaporetto No #1, deoarece mai aveam destul timp.

Unde e bine de stat intr-un vaporetto, pentru a avea cea mai buna panorama?

Daca se poate, scaunele din fata, sunt cele mai potrivite, dar slabe sanse sa prindeti locuri acolo. Cabina pilotului e pe la mijlocul vasului, iar cei din fata nu au voie sa stea in picioare. la mijlocul vasului, se sta in picioare si partea putin mai potrivita ar fi stanga si cat mai in fata – poate aveti noroc si se elibereaza un loc de pe scaunele din fata. Pe scurt: stanga fata! :)

Am pornit camerele de filmat si aparatele si ne-am bucurat de plimbare. A fost ceva foarte interesant. No # 1 Merge incet si opreste foarte des, ba pe o parte, ba pe cealalta parte a canalului. O astfel de experienta nu trebuie ratata... iar palatele care dau in Marele Canal, numai de pe barci se pot vedea.

Deoarece mai aveam timp la dispozitie, am coborat la St. Lucia si ne-am mai plimbat putin pe acolo. Ne-am intorc cu People Mover, la vas... si la plecarea din Venetia am fost din nou pe metereze. De data asta a fost mult mai aglomerat... dar macar ma impacasem cu sotioara, cu care avusesem ceva altercatii dimineata :) si astfel am putut-o poza cu San Marco.

Stand la balustrada m-am imprietenit si cu un italian din Bari, pe nume Giovani, dar despre el in reviewul urmator.

Venetia mi-a placut... si cred ca voi face un efort sa mai trec macar odata pe acolo.

Sper sa gasiti ceva folositor in acest review.

Pa si pusi.

---

VIZUALIZĂRI: 11000 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI