Trattoria Moderna - spectaculoasa bucataria italiana la ea acasa (pregatita de un român)

TIPĂREȘTE

Urmand invitatiei unei prietene a sotiei care locuieste in Roma, sambata seara am poposit la restaurantul “Trattoria Moderna”, undeva in spatele Campo de’ Fiori pentru cunoscatorii orasului.

Nu stiam exact la ce sa ne asteptam, dar stiam ca localul este al unui român (deci, aveam sa intalnim un român de succes in Italia) care, intr-o zona centrala a Romei, gateste mancare italieneasca foarte buna, ajutat fiind de sotie si o echipa de chelneri tot români. Calificativul de mancare foarte buna nu-l dam noi, in principal, nefiind chiar in masura, ci clientii italieni (care erau cam 80% in restaurant la momentul respectiv) si chiar unul dintre comesenii nostri, italian din Napoli si deci, cunoscator.

Chiar de cand am intrat, prin terasa, localul dispune si de asa ceva pentru verile calduroase, am observat restaurantul foarte frumos, aerisit, fara multe ornamente, cu fete de masa scrobite si tacamuri lucitoare, cu o tabla de tipul celei de la de scoala pe unul dintre pereti pe care clientii isi puteau lasa mesajele, ca si bucataria unde se vedea chiar patronul muncind de zor. Pentru ca, urma sa aflam, dnul. Liviu Dotcoş nu este doar proprietarul localului, ci si principala persoana care lucreaza, fiind bucatar sef. Stabilit in Italia inainte de 2000 (daca am retinut bine), a reusit cu multa munca si perseverenta sa se impuna pe piata locala a restaurantelor si chiar, cum se va vedea si mai jos, sa fie apreciat si laudat de principalii critici: italienii.

Dar, sa revenim la seara noastra. Ne-am asezat la o masa speciala pentru noi, ceva mai mare, pentru ca mai tarziu au venit si alti comeseni. Dupa schimbul de povesti, amintiri, rasete, au aparut si acestia, iar bucatele au inceput sa curga. Fiind 5 la masa, am avut mai multe feluri de gustari pe care le-am schimbat intre noi ca sa gustam din fiecare. Cica asa se procedeaza pe acolo cand se iese in grup, deci ne-am conformat. In concluzie, am avut placerea de a manca turnulete de mozarella, vinete, ardei si rosii la cuptor cu spanac la aburi, mozarella cu funghi porcini la cuptor (mozarella se inmuiase putin si se topea efectiv in gura), o salata exceptionala, zice sotia, de creveti tot la abur cred, mere si ceapa rosie, combinatie ciudata dar va asigur ca merita incercata. Niste pestisori tip hamsii prajiti (poate chiar hamsii dar mi s-au parut mai mari), bruschette cu rosii, busuioc, ulei de masline, salata cu rucola, morcov, salata verde, rosii cherry si bruschette cu creveti inveliti in bacon. Noi nu ne dam in vant dupa fructe de mare sau combinatii mai ciudate, deci a fost o adevarata provocare. Asta a fost doar antreul. Toate au fost acompaniate de un vin demisec alb super (nu retin denumirea), recomandat de unul dintre chelneri (român) care nu ne-a dat nici arsuri, nici dureri de cap, nici mahmureala.

Dupa gustari, a venit randul unei portii de lasagna acompaniata de orez negru cu rosii si creveti. Lasagna ne-a dat pe spate din nou, straturile erau perfect combinate si gustul nemaipomenit, ca sa nu mai spun de foile de paste care erau perfect coapte si imbinate cu sosuri. Orezul negru (nedecorticat) a fost iar ceva nou pentru noi (in Romania nu am vazut nici in supermarket, da’ pai in restaurante), dar a fost bun. Cred ca e un gust cu care mai trebuie sa ne obisnuim deci, data viitoare cand mergem in Roma il avem trecut pe lista, mai ales ca am citit de curand ca este foarte sanatos. Stinse din nou, vin si/sau spritz (se poarta si pe la ei).

Pe urma au aparut farfuriile cu file de peste la abur insotit de felii de lamaie si patrunjel si cu vita la cuptor insotita de cativa cartofi copti. Deja nu stiam cum vom face fata provocarii. La fel, am mai primit si o salata cu de toate foarte buna. Fileul de peste a fost extraordinar de moale si aromat, ca si carnea de vita, pe care sotia ar fi preferat-o mai patrunsa, dar a fost buna si asa. Ea mananca de obicei mai prajite, sa nu zic arse, cat sa nu fie nicio suspiciune de crud.

La desert, am primit un platou cu vreo 6-7 tipuri de torturi si prajituri specifice restaurantului, toate excelente. Laudam in special tortul cu ricotta, dar si cel cu ciocolata, toate fiind „de casa” si pregatite in cadrul restaurantului. La capitolul dulciuri, ne-am straduit sa mancam tot pentru ca gusturile erau de la excelent in sus si oricum, nu ne puteam abtine.

Dupa inca niste vin si multe discutii in diferite limbi, amintiri depanate dar si povesti noi, ca si pentru ca era trecut de ora 24:30, a venit vremea sa plecam. Urmand invitatiei aceleiasi prietene, pe noi ne-a asteptat o incursiune de noapte in viata Romei, si care va fi detaliata intr-un review despre obiectivele orasului pe care le-am vizitat.

La plecare, a venit din nou patronul. I-am spus chiar noi cat de bine ne-am simtit si cat de bun a fost totul, cu promisiunea clara de a-i mai calca pragul (in aceeasi formula sau una noua) si in viitor. Felicitari pentru toata munca depusa si pentru mancarea excelenta!

A avut dreptate cine ne-a invitat ca va fi o seara deosebita (fara omniprezenta pizza sau pastele prea cunoscute), in care vom incerca altfel de bucatarie italiana gatita de un român priceput. Pentru noi a fost o experienta foarte placuta, pe care, dupa cum se vede, o impartasim si cu voi.

Despre preturi din pacate nu pot sa va dau prea multe detalii pentru am fost doar invitati. Totusi, la iesire am tras cu ochiul la meniul afisat afara si am observat ca salatele/gustarile costa undeva la 5 euro iar un fel principal de pe la 8-10 pana pe la 20-30 daca este ceva mai deosebit. Dar nu as putea sa spun cat a costat masa cu totul.

Nici poze nu prea am facut, de obicei nu consider momentul oportun de a face poze in timp ce altii manca (sau eu), daca o fac e strict pt a pune pozele pe acest site, insa de data asta chiar nu a fost momentul, asadar sper sa va multumeasca descrierea de mai sus pe care am incercat s-o fac cat mai amanuntita.

---

VIZUALIZĂRI: 5688 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI