Raport calitate/pret foarte bun

TIPĂREȘTE

Inca de demult ma pisa (a se citi „ruga insistent cu sad puppy eyes”) sotia sa facem o mica evadare de un weekend la Roma. Asa ca pana la urma am cedat si desigur, primul pas a fost sa cautam avion. Dupa ce am urmarit oferta de la Wizz, am gasit un zbor perfect. Costul total a fost 240 lei.

Hotelul a fost ochit de pe booking.com. Din noroc, am dat un search tocmai cand aveau ceva promotie, asa ca pentru doua nopti cu mic dejun ne-a costat doar 124 EUR, pret foarte mic in comparatie cu ce sume se percep in Roma la alte hoteluri de trei stele. Chiar si la acest hotel in mod normal pretul de lista este mult mai mare (undeva la 150 pe noapte). Un alt criteriu foarte important a fost localizarea si timpul pe care il petreci in mijloacele de transport pana ajungi de la aeroport la hotel cat si de la hotel in centru. Si atat din review-urile din booking si tripadvisor cat si de pe site-ul hotelului a reiesit clar ca pentru a ajunge de la Fiumicino pana la hotel practic trebuie sa iei un singur tren si atat. Trenul ne-a lasat in statia Nomentana (8 eur/pers), la aprox 5 min de mers pe jos de hotel. Bine, am vazut pe booking.com si turisti care se plangeau ca e foarte dificil sa ajungi din statie pana la hotel, e adevarat, din statie poti s-o apuci in multe directii si daca nu stii dinainte e chiar nasol. Insa eu mi-am scos de pe net o harta mai amanuntita a zonei, cu traseul, si am stiut exact in ce parte s-o luam asa ca nu a fost nicio problema.

Am ajuns pe la ora 21:00. Check-in-ul a durat foarte putin (2 min), ni s-a dat cheia si ni s-a explicat ca avem camera la et 2 iar pt micul dejun trebuie sa luam liftul si sa urcam la ultimul etaj, 7. De asemenea, la receptie se gasesc hartzi amanuntite cu centrul Romei, gratis. Pe noi ne-au ajutat foarte mult. Ca veni vorba de micul dejun, pe timp de vara acesta se poate lua pe terasa, de unde ai o vedere panoramica de exceptie. Am citit asta pe net, insa fiind octombrie nici nu ne-am gandit la asa ceva avand in vedere ca pe la noi vremea era deja destul de rece. Insa acolo... supriza: inca se umbla cu maneca scurta deci micul dejun pe terasa a fost o delectare. Din punct de vedere al ambientului ma refeream pentru ca din celelalte puncte de vedere, a fost asa cum ne asteptam de la un mic-dejun italienesc tipic. Ba chiar mai bine in comparatie cu ce ni s-a oferit la Venetia de exemplu. Deci asa cum ne asteptam a lipsit cu desavarsire carnea (mezelurile) chiar si branza, tot ce am avut au fost niste triunghiuri de branza topita, dar in rest au fost cam de toate. Iaurturi, lapte, croasante, gemuri, sucuri, cereale, miere, unt, cafea, capuccino, ciocolata calda, nutella in cutiute, paine prajita, cornuri si chifle facute de hotel, un fel de chec, tarta cu diferite gemuri, ceaiuri. Atractia maxima pentru mine a fost un compot, doua mai bine zis: de ananas si de caise. Foarte gustos care, in combinatie cu croasantele dulci si proaspete, a fost perfect. Ah, sa nu uit, doi angajati ai hotelului sunt romani, un domn si o doamna. Mi s-a parut foarte haios in prima dimineata cand am mers sa imi iau un suc de la dozator (sucul insa era natural, sau cel putin parea, foarte bun oricum) cei doi erau langa aparatul de pe terasa si eu incercand sa iau suc el imi zice „no... e chuiso” adica e inchis (cred), si mi-a zis in italieneste sa merg inauntru sa imi iau de acolo. Vine ea si zice in romana „ba nu, merge, stiu eu” el „nu, nu merge, e stricat”. Ea „merge, l-am testat eu mai devreme”, El: „nu, deja l-am spalat, se scoate din uz”. Mi s-a parut haios cum se contraziceau intre ei si aveau impresia ca eu nu ii inteleg. Pana la urma nu le-am zis nimic, nu le-am dezvaluit misterul, am mers si mi-am luat suc dinauntru lasandu-i sa creada ca nu inteleg ce vorbesc ei pe-acolo. Aparatul intr-adevar a fost scos din uz si acoperit cu o folie.

Dar uite ca m-am luat cu vorba despre micul dejun si am uitat sa scriu ce era cel mai important, despre conditiile de cazare. Nu am avut nimic de reprosat la acest capitol cu exceptia unui singur aspect: izolarea fonica. Camera este suficient de mare pentru doua persoane, la baie totul functional, feon, cada, duş, bideu, etc. TV-ul avea 20 de canale, majoritatea in italiana. In camera aveam si o chestie ce n-am mai gasit-o nicaieri, un fel de dispozitiv special pt calcat haine. Acesta consta intr-un fel platou metalic pus pe vericala si care era traversat de o rezistenta care se incalzea. Paralel cu platoul venea o bucata de placaj si haina practic ti-o presai intre platoul incins si placaj in concluzie ti-o calcai. Noi nu am avut ocazia sa-l folosim decat pentru a usca un tricou, deci se poate folosi si la asa ceva.

Am avut trei prosoape de fiecare + unu mare de picioare, pus pe cada. De asemenea, asternuturi foarte curate (cu un minus la cuvertura de pe paturi care era cam patata, drept pentru care am lasat-o pe jos). In baie, doua sapunele si doua sticlute de sampon – gel de dus. Cu toate ca in prima seara am folosit doar doua prosoape si un sapun si o sticluta, la revenirea in camera a doua zi, deci sambata pe la 18:00, am gasit totul schimbat, nou, cu alte prosoape, alte sapunuri si sampoane. Nu ca am fi avut nevoie de o schimbare totala a celor de mai sus, dar nici nu ne-a deranjat. Cum am mai spus, totul impecabil de curat. De asemenea camera avea si mini-frigider.

Partea de izolare fonica ne-a afectat in a doua noapte. De fapt era deja dimineata. Noi eram ajunsi din oras pe la ora 02:00 (a se citi o prietena de-a sotiei din Roma ne-a invitat in oras sa mancam si apoi la un tur de noapte in forţă) deci, rupti de oboseala am fost treziti de o englezoaica ce vorbea la telefon in baia camerei de langa noi, care era perete in perete cu baia noastra. La inceput cum eram buimac de somn nu intelegeam cum a ajuns cineva la noi in baie si vorbeste la telefon, asa de clar auzeam tot ce spune, credeam ca este in baia noastra. Abia dupa aia mi-am dat seama ca de fapt se aude din camera de langa. Si izolarea proasta se simte si cand vine vorba de zgomotul de afara. Cu toate ca geamul nostru dadea spre o straduta mai ingusta se auzeau foarte tare masinile care treceau pe artera principala, Via Nomentana, chiar daca geamurile erau termopan si cu un „strat” de storuri trase pana jos. Dar asta nu a fost chiar grav, cu masinile te obisnuiesti repede. E mai nasol daca pe vecini ii apuca povestile sau vorbitul la telefon, atunci cu siguranta o sa asisti vrand-nevrand la discutiile lor.

Am uitat sa precisez ca in holul de la parter este si un calculator conectat la net la dispozitia clientilor si de asemenea niste canapele foarte confortabile unde se poate sta seara la un pahar de vorba. Daca mai ai putere si nu esti frant de oboseala de la umblat prin oras, cum a fost cazul nostru.

Ca modalitate de ajuns in centru la obiectivele turistice, cel mai simplu este sa iei autobuzul 90 sau 90D care are statie chiar pe Via Nomentana, in fata hotelului si peste vreo 6-7 statii ajungi la Termini (in 15-20 min). De acolo metroul te duce imediat oriunde ai chef sa ajungi.

Mai este un mic amanunt care trebuie amintit: ca alternativa de luat masa seara sau la pranz, exista chiar vis-a-vis de hotel o mica pizzerie/restaurant - Grazia Dellada - unde am mancat foarte bine, insa cred ca o sa scriu mai multe separat in alt review pentru ca vad ca stam cam slab pe site la capitlul „Restaurante Roma”.

Per ansamblu, daca e sa facem o medie la tot, conditii de cazare, mic-dejun, amplasare, etc, hotelul merita o nota bunicica, ceea ce o sa-i si acord, si nu am ezita sa ne mai cazam acolo daca am mai ajunge in Roma. Ceea ce va dorim si Dvs!

---

VIZUALIZĂRI: 2005 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI