Un hotel frumos intr-un oras... foarte agitat

TIPĂREȘTE

In drumul noastru spre Coasta Amalfitana, am facut o scurta oprire in Napoli. Am aterizat pe aeroportul Capodichino in jurul orei 18, dupa care dupa un drum de aproximativ 15 minute cu taxiul am ajuns la Piata Garibaldi, unde trebuia sa gasim si hotelul, taximetristul nu stia, asa am inceput cautarea. Nu a durat foarte mult, daca eram putin atenti il vedeam imediat, doar ca ne-a speriat de agitatia din Napoli. Cand am vrut sa tranversam strada pe la trecerea de pietoni si am vazut ca nu opreste nimeni si este un haos total, nu ne doream decat sa ajungem cat mai repede la hotel. L-am zarit in final, este un bloc de locuinte, undeva jos scrie mic Sweet Sleep. Hotelul este situat la ultimele 2 etaje ale blocului (et. 5 si 6). Aveti grija ca la parter este un lift care nu functioneaza decat cu monede de 10 eurocenti, pe care noi nu le aveam si am urcat 6 etaje cu trolere in brate in conditiile in care eram deja toropiti de caldura de afara (erau undeva la 30 de grade, seara la ora 19, in data de 30 septembrie).

Am ajuns la receptie unde ne-a intampinat un tanar foarte amabil, Gabriel se numeste, ne-a oferit un pahar de apa, ne-a rugat sa stam jos sa ne tragem sufletul, dupa care ne-a oferit o harta cu principalele obiective turistice din Napoli si cu mijloacele de transport. In primul rand ne-a sfatuit sa renuntam la bijuterii de orice fel, camera foto la vedere si sa nu luam prea multi bani la noi cand iesim din hotel. Apoi ne-a aratat camera, care era f dragutza, spatioasa, baia destul de mica dar suficienta pentru noi doi.

Geamul de la camera dadea spre strada principala unde era foarte mult zgomot, dar avand aer conditionat, am inchis geamul si nu se mai auzea nimic de afara. Micul dejun de a doua zi a fost destul de variat cu toate ca singura noastra nemultumire a fost legata de faptul ca erau multe produse dulci (noi nu prea putem manca dimineata dulce), in final a fost ok, am mancat ce am gasit si a fost bun.

De vizitat in Napoli nu prea am avut timp. Seara, am iesit sa mancam o pizza la Da Michelle (cea mai veche pizzerie din lume, unde s-a filmat "Eat, pray, love").

Aici era foarte aglomerat, primeai bon de ordine pentru a te aseza la masa, am renuntat deci la a manca acolo si am luat pizza la pachet sa o mancam la hotel. Deja era intuneric afara si zona era impanzita de oameni dubiosi.

A doua zi ne-am trezit de dimineata, am facut un tur al magazinelor, nu am gasit nimic interesant, hainele erau destul de scumpe si de proasta calitate. Am luat cateva suveniruri si apoi am plecat mai departe spre gara de unde am luat trenul Circumvesuviana pentru a ajunge in Sorrento.

---

VIZUALIZĂRI: 2253 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI