Hoinareala + shopping prin centru la Milano

TIPĂREȘTE

Prima data am fost la Milano in 2006, iar in aprilie 2007 am fost pentru a doua oara, dar abia atunci am avut o zi mai libera, ca sa vizitam zona centrala a orasului.

Deci, ajungem in centru si parcam (scump) intr-o parcare in apropiere de Piata Domului.

Asa cum stiam deja, circulatia in zona centrala este mai mult decat infernala, pe langa miile de masini sunt si mii de scutere – foarte populare in Italia.

Incepem hoinareala noastra pe Via Dante si - dupa ce ne bem frumos capuccino-ul – o pornim la pas catre Castelul Sforza (sau Sforzesco) . Trecem printre zecile de negustori ambulanti ce incearca sa vanda tot felul de prostii la turistii ce stau la terase sau intra prin magazinele de aici. Apropo de asta, aici sunt magazine oarecum mai “normale”, ca pret adica – de ex – Sephora, Celio, sau Yamamay.

Ajungem la monumentul inchinat lui Garibaldi din Piata Cairoli (Largo Cairoli), unde ma frapeaza doua tramvaie ce vin din directii opuse si se intalnesc. Un tramvai verde, foarte modern (gen Siemens – cum avem doar noi oradenii, scuze de off-topic) se “intalneste” cu un alt tramvai ce venea din sens opus, dar asta era portocaliu si model foarte vechi.

Ajungem in sfarsit la castel, care “vegheaza” aici inca de la sfarsitul Sec XIV.

Istoria completa a castelului – cine l-a construit, cine l-a atacat, de cate ori si de ce, cine l-a reconstruit, alte detalii interesante, gasiti pe pagina oficiala - click aici

Numele castelului vine de la Francesco Sforza, un conducator milanez din Sec XV, care a “reconstruit” castelul astfel incat sa aiba si rol de fortareata militara, dar si de resedinta de lux. Pentru reconstructia castelului s-a demolat chiar (cu acordul papei) si o biserica veche din acel loc.

Din cauza timpului, nu putem lua la pas tot castelul, ne multumim doar cu partea exterioara si cu Curtea Ducala, unde erau amenajate scene pentru diverse manifestari artistice. Si aici – plin de negustori si menestreli ambulanti, unii chiar agasanti.

Cateva informatii generale despre castel

Accesul este liber, fara taxa si este deschis zilnic intre 07.00-19.00 (iarna doar pana la 18.00).

Daca se viziteaza si Muzeul Castelului, zilnic intre 09.00-17.30 (lunea inchis), atunci se plateste o taxa de intrare de 3 Eur.

Mai este si o varianta de bilet combinat de 3 zile, pentru vizitarea Muzeului Castelului, Muzeului de Istorie si a Muzeului de Arheologie, care costa 7 Eur.

Detalii complete (link-urile spre site-urile oficiale) ale muzeelor din Milano gasiti aici click aici

Dupa vizita la castel, ne intoarcem in Piata Domului, unde ne inghesuim si noi printre miile de turisti veniti sa admire Domul din Milano. Dupa parerea mea, Domul din Milano – ce dateaza de 6 secole - reprezinta una dintre cele mai “tari” constructii bisericesti, ramase inca intregi.

Cand am fost noi, partea exterioara (pana la jumatate) a domului era in restaurare, era acoperita cu schele si materiale de protectie. De fapt – conform informatiilor de pe site-ului oficial click aici intreg secolul XX a fost unul al restaurarilor la aceasta capodopera. Am intrat si inauntru (ce picturi, ce vitralii, ce orga, ce statui, ce altare, ce coloane... !!!), dar prea multe nu am putut sa facem deoarece era slujba. Am facut totusi cateva poze.

Afara, langa Dom, era un schelet omenesc urias, avea cam 25-30 m (vezi poza), dar nu stiu ce era cu el acolo, cred ca era ceva expozitie.

Asa cum va ziceam toata piata era plina de turisti, de toate natiile, dar si de “artisti” amatori care “distrau” turistii, era si un clown pe rotile care imita turistii si –evident – traditionalii negustori ambulanti.

Fiindca ne era foame, ne-am dus intr-un colt al pietei unde am mancat rapid o pizza foarte “turistica” (adica foarte scumpa si foarte proasta), dar asta este – daca ti-e foame, vrei si repede si esti langa Dom in Milano – asta primesti.

Cum iesi din Dom, in dreapta este intrarea la celebra Galleria Vittorio Emanuele II - punctul zero a shoppingului in Milano. Galleria de forma octogonala, a fost construita intre 1865 si 1877 si poarta numele primului rege al Italiei. De-a lungul timpului a avut o destinatie comerciala, aici gasindu-se magazinele elegante ale vremii, cafenele, restaurante. Practic aici a fost primul mall de lux.

Astazi in Galleria din Milano se gasesc brand-uri celebre – Louis Vuitton, Prada, Gucci, Mercedes Benz (magazin cu haine si accesorii de lux) – acestea patru sunt chiar in centru, la “cupola”. In afara de acestea, mai sunt si cateva magazine sau fast-food mai “normale” – o librarie, Mc Donals, Autogrill, etc. Na, ca ne-am “benoclat” si noi pe la magazine de fite, am intrat si la Louis Vuitton, dar cum am intrat asa am si iesit. Japonezii in schimb ieseau incarcati de pungi de toate felurile, se pare ca e mai ieftin decat la ei.

Cealalta iesire din Galleria da in piata unde este teatrul Scala din Milano (Piazza della Scala), dar care, pe mine unul, nu m-a impresionat. Pagina oficiala a teatrului este click aici

In centrul acestei piete “strajuieste” statuia lui Leonardo da Vinci (supranumit rinnovatore delle arti e delle scienze – asa scrie pe soclu), iar in spatele statuii este cladirea primariei milaneze.

De la Scala, luam la pas alte strazi celebre pentru shopping, asa zis-ul Quadrilatero della moda, format intre Via Montenapoleone, Via Sant’Andrea, Via della Spiga si Via Borgospesso, unde sunt numai magazine de top – Dior, Versace, Rolex, Cartier, Bruno Magli, Gianfranco Ferre, Celine, Geox, Cesare Paciotti, D & G, Giorgio Armani, Roberto Cavalli, Miu, Miu, Valentino, Boss, Fendi, Laura Biagiotti, etc – unele dintre ele pe mai multe etaje. Si aici – plin de lume, turisti-cumparatori.

Deci – pentru membrele AFA pasionate de cumaparaturi – aici este locul potrivit (!!! , aviz sotilor - incarcati bine cardurile inainte!!!) .

Ajungem apoi la columna cu leu, din Piata San Babila, chiar in fata vechii biserici San Babila, iar de aici pornim pe Corso Vittorio Emanuele II. Si acest “corso” este foarte popular pentru cumparaturi in Milano. In aceasta zona sunt atat magazine de fite – gen Pollini, Bruno Magli, dar si magazine normale, accesibile – gen Zara, H & M, Combipel, Max Mara, sau chiar un magazin Disney.

La inceputul corso-ului, pe dreapta este Basilica San Carlo, iar undeva pe la mijloc, putin in dreapta - in Piata Liberty este si Ferrari Store (asta pt ca stiu pe site-ul asta cel putin 2 fani de Ferrari) – vezi pozele.

Vreau sa va zic ca in acest super magazin era la fel de aglomerat, sau poate chiar mai aglomerat, decat la Zara. Gasim aici haine, incaltaminte, parfumuri, ochelari de soare, accesorii (caiete, agende, pixuri, brichete, prosoape, etc) toate brand-uite cu calut, de asemenea masinute – machete, masinute mai maricele si – evident – un monopost de Formula 1.

Must have-uri incercati sa savurati un capuccino vero italian sau un proseco, la zecile de terase existente in zona centrala. Sau o inghetata delicioasa, asa ceva nu prea se gaseste inca in Romania.

Ajungem din nou in Piata Domului, unde – desi era seara – era la fel de plin de turisti.

Bun, daca tot am zis ca am luat teapa cu pizza turistica la pranz, pentru seara am “patit” exact invers, adica cina a fost exagerat de delicioasa.

Am avut rezervare la Ristorante L’Assassino, un restaurant celebru, aflat pe Via Amedei, la cateva sute de metri distanta de Dom. Restaurant tipic italian, aflat intr-o cladire istorica, veche, la intrare este plin de poze cu personalitatile care au trecut pe aici (de ex – Madonna, Berlusconi, fotbalisti celebri, etc).

Patronul vine pe la mese, saluta si discuta cu clientii, au chelneri batrani, imbracati frumos, impecabil (camasa Boss + cravata Boss + sort cu patratele, nu stiu ce marca), care iti explica tot, despre orice fel de mancare (ce fel de vitel este, de unde este pestele, cine la prins, din ce piata a fost cumparat, din ce e facut sosul, si tot felul de astfel de detalii savuroase).

Din cate imi amintesc eu am mancat doar chestii pescaresti, nu mai stiu ce au mancat colegii, dar toata lumea a fost foarte incantata. La sfarsit, dupa desert, am primit – della cassa – cate doua ture de limoncello, vine iarasi patronul si bucatarul sef pe la mese, intreaba clientii daca le-a placut, etc, maruntisuri din astea care nu costa nimic, dar au o totusi o mare valoare.

La acest restaurant este bine sa va faceti rezervare, pentru ca altfel nu cred ca gasiti locuri. Preturile sunt mari, din cate imi amintesc, noi am platit peste 200 Eur la 4 persoane (cu proseco, desert, vinuri incluse).

Site –ul oficial al restaurantului este click aici

Cam asta a fost – pe scurt – ziua noastra libera in Milano, ca in celelalte am muncit.

---

VIZUALIZĂRI: 26758 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI