Florența - Grădinile Boboli

TIPĂREȘTE

Imi doream de mult sa vad Toscana, să străbat cu maşina in sus şi in jos dealurile acoperite cu vii si marginite de chiparosi inalti, sa vizitez satele vechi, cu casele care si-au pastrat neatinsa arhitectura initiala, sa gust din tot ce inseamna Toscana: arta, vin, natura, mancare traditionala.

Asa ca ne-am hotarat ca anul acesta sa plecam in Toscana, incluzand in calatoria noastra si insula Elba.

Si pentru ca noua ne plac calatoriile pe indelete, cu rezervari facute de cele mai multe ori pe parcurs, cu opriri acolo unde ni se pare mai frumos, am plecat din nou cu masina.

Pentru ca aveam in plan sa vizitam si Florenta si Pisa, ne-am oprit intre cele doua orase, in Montecatini Terme, un oraș căutat de turiști pentru băile termale. De aici, exista trenuri din ora in ora catre ambele orase, asa ca am hotarât sa evitam stresul căutării unui loc de parcare și al inevitabilei bajbaieli pe străzile Florenței, alegând varianta calatoriei cu trenul.

Bilete se pot procura de la automatele din gara, iar calatoria cu trenul in Italia este o adevarata placere- vagoane moderne, curate, silentioase, etc. – tot ceea ce este necesar unui transport feroviar modern.

Am ales ca in prima zi sa vizitam Florenţa, oraş pe care eram nerabdatoare sa îl văd, aşa că am luat trenul din gara Montecatini Terme cu direcţia Florenţa.

Am coborât in gara Santa Maria Novella, principala gară din Florenţa, aşezată in centru, un foarte potrivit punct de plecare in explorarea oraşului.

După ce ne-am procurat o hartă a oraşului şi un ghid de la un centru de informaţii turistice aflat chiar vis-a-vis de gară, am pornit in plimbare.

Florenţa, unul din cele mai frumoase oraşe din Italia, este aşezat la poalele Munţilor Apenini, intr-o vale care se deschide spre lunca raului Arno și găzduieşte unele dintre cele mai mari comori artistice din lume, fiind un adevărat muzeu in aer liber.

Primul popas al vizitei noastre in Florenţa a fost la Biserica Santa Maria Novella, aşezată in imediata apropiere a gării cu acelaşi nume.

Santa Maria Novella, una dintre cele mai importante biserici cu arhitectura gotica din Italia, este opera lui Fra Jacopo Talente şi a lui Leon Battista Alberti. Structura din interior se presupune a fi executată de Brunelleschi, biserica adăpostind, printre alte opere, pictura Trinita a lui Masacio, Crucifixul lui Giotto şi Crucifixul din lemn a lui Brunelleschi. In dreapta altarului principal se află Capela Strozzi cu fresce deFilippino Lippi iar in spatele altarului se află Capela Tornabuoni, cu fresce de Ghirlandaio.

Biserica si muzeul sunt deschise de luni pana sambata de la 9.00 la 17.30 iar duminica de la 13 la 17.00. Un bilet de intrare costa 5 EURO.

La cateva sute de metri in faţă, se zărea cupola in formă de ou a catedralei Santa Maria del Fiore, următoarea noastă destinaţie, aşa că, după scurta vizita la Biserica Santa Maria Novella, am pornit mai departe, spre Piazza del Duomo.

Catedrala poate fi usor de vazut chiar si din departare, datorita inălţimii cupolei renascentiste construită de Filippo Brunelleschi, şi este a patra cea mai mare catedrala din lume, dupa Catedrala Sf. Petru din Roma, Catedrala Sf. Paul din Londra şi Domul din Milano.

Catedrala in stil gotic, a fost construită pe locul bisericii Santa Reparata din sec. 7. Construcţia a inceput in sec. 13 de către Arnolfo di Cambio iar capela, construită de Brunelleschi, a fost adăugat in sec. 15.

Exteriorul catedralei este acoperit cu un amestec de marmură albă, roz şi verde şi a fost executat mult mai tarziu, intre 1871 şi 1884 de Emilio de Fabris.

Intrarea este liberă, iar programul de vizitare este zilnic intre orele 10.00-17.00, exceptând duminicile şi sărbătorile legale când este deschisă intre orele 13.30-16.45.

Cupola construită de Brunelleschi de-a lugul a 16 ani, a devenit un simbol al Florenţei şi al culturii renascentiste. Singura modalitate de a vedea interiorul catedralei de sus şi de a avea o imagine panoramică asupra Florenţei, este să urci cele 463 de trepte până in vârful cupolei. Aşa se poate vedea cel mai bine renumita frescă Judecata de Apoi a lui Giorgio Vasari şi a elevului său Frederico Zuccari, executată intre anii 1572-1579 şi restaurată in anul 1996. Spre deosebire de catedrală, urcarea in cupolă nu este liberă, costul unui bilet fiind de 10 EURO.

Tot in Piazza del Duomo, In faţa Catedralei se află Baptisteriul, dedicat Sf. Ioan Botezătorul, cel mai vechi monument religios al Florenţei.

Originile sale sunt necunoscute, dar se crede că a fost construit pe ruinele unui vechi templu roman, inălţat in cinstea zeului Marte, in sec. 4-5.

Faţada Baptisteriului este acoperită cu marmură albă de Carrara şi verde de Prato. Pe trei din cele patru părţi, are trei mari uşi din bronz. Cea mai veche uşă este cea din partea de sud, executată de Andrea Pisano, compusă din 28 de panouri pe care sunt descrise viaţa Sf. Ioan.

Uşa din partea de nord a fost executată de Lorenzo Ghiberti, in urma câştigării unui concurs (prima competiţie publică din istoria artei) şi pe ea sunt descrise scene din viaţa şi patimile lui Hristos preluate din Vechiul Testament.

Uşa din est, in faţa domului, cunoscută şi ca Poarta Paradisului, a fost executată tot de către Lorenzo Ghiberti. Pe 10 panele rectangulare, aşezate in două randuri, de la stânga la dreapta şi de sus in jos sunt descrise scene din Vechiul Testament. Denumirea de Poarta Paradisului a fost dată de Michelangelo, care, atunci când a văzut-o, a exclamat: „ este atât de frumoasă, că ar fi perfectă pentru poarta către paradis”. Panelele existente acum pe uşă nu sunt cele originale, acestea aflându-se in muzeul Opera del Duomo.

Nu am putut vizita Baptisteriul, deoarece era inchis pentru restaurare, care ar trebui să se finalizeze in acest an, dar pot să vă spun că intrarea costă 10 EURO.

După ce am incercat să fotografiem din toate unghiurile monumentele din Piazza del Duomo, am pornit spre alte obiective.

Deşi am ajuns in jur de ora 10.00 in Florenţa, am constatat că timpul trecea foarte repede, şi nu reuşeam să vedem tot ce am fi vrut.

Am realizat că Florenţa, la fel ca alte oraşe mari din Europa, nu se poate vedea intr-o singură zi. Ca să te poţi bucura de tot ce iţi oferă acest oraş, şi ca să poţi vizita cât mai multe obiective, trebuie să stai cel puţin 3-4 zile. Aşa că ne-am revizuit planurile, şi, după o scurtă consultare a ghidului oraşului, ne-am decis să mergem spre Grădinile Boboli, singurul loc care este in acelaşi timp şi muzeu şi o adevărată oază de verdeaţă şi linişte.

Aşa că am pornit spre Palatul Pitti, nu inainte insă de a trece prin Piazza della Signoria şi de a ne opri pe Ponte Vechio.

Dar, nu pot să mă abțin și trebuie să vă spun câteva cuvinte şi despre aceste două obiective turistice.

Piazza della Signoria, cu impunătorul Pallazo Vechio, centrul vieţii politice a Florenţei din sec. 14, este inconjurată de clădiri importante cum sunt: Loggia della Signoria şi Palazzo degli Uffizi in sud, Palazzo degli Uguccioni in nord şi Palazzo del Tribunale di Mercanzio in partea de est.

Tot aici este si impunătoarea Fantana a lui Ammannati, unde am făcut şi noi o scurtă oprire, fantana construită in anul 1575, având in centru statuia lui Neptun şi pe margini satiri şi nimfe,

Mai poţi admira, in faţa Palatului Vechi, o copie a statuii David a lui Michelangelo (originalull se află la Galeriile Academiei de Arte Frumoase) şi o copie a celebrului Marzoco – leul cu crinul florentin sculptat de Donatelo (originalul aflându-se in Bargello).

Nu am ratat nici cateva fotografii in Loggia dei Lanzi, o galerie in aer liber, cu sculpturi ale unor artişti celebri, dintre care Cellini sau Giambologna.

Trecand pe langă Galerrile Uffizi, pe străduţa formată de cele două aripi ale Palatului Uffizi, am ajuns şi la un alt obiectiv celebru, Ponte Vecchio, cel mai vechi pod dintre cele şase ale Florenţei, o adevărată emblemă a oraşului.

Construit iniţial de către romani, cu piloni din piatră şi suprastructura din lemn, a fost, până in 1218 singurul pod care traversa raul Arno.

Inundaţiile din 1117 au distrus podul, fiind refăcut şi distrus din nou, tot de inundaţii in anul 1333.

A fost reconstruit in 1345, după istoricii moderni de către Neri di Fioracante, iar după spusele lui Giorgio Vasari, de către Taddeo Gaddi.

Indiferent cui îi datorăm această construcţie, nu poţi să mergi in Florenţa fără să nu ajungi şi la Ponte Vecchio, să il fotografiezi din toate unghiurile, să te plimbi pe pod şi măcar să admiri vitrinele magazinelor cu bijuterii de pe el. Pe pod sunt magazine – ateliere incă din sec. 13, iniţial predominînd măcelăriile şi pescăriile, mai tarziu apărând şi tăbăcăriile. In 1593, Ferdinand I a decis ca doar aurarii şi bijutierii pot avea magazine pe pod, motiv pentru care şi in prezent aici sint foarte multe magazine de acest gen.

Strans legat de Ponte Vecchio este Coridorul Vasari. Acesta a fost construit de către Giorgio Vasari in numai cinci luni, la comanda Marelui Duce Cosimo I de Medici, pentru a putea merge in siguranţă de la Uffizi la Palatul Pitti, fără a fi văzut de trecătorii care traversau podul.

Traversând Ponte Vecchio am ajuns la Palatul Pitti şi Grădinile Boboli, ultimul obiectiv de pe lista noastră din acea zi.

Proprietatea iniţială a familiei Pitti, palatul a fost construit de Luca Fancelli după un proiect al profesorului său Filippo Bruneleschi.

In 1549 palatul a fost vandut familiei Medicis, devenind principala reşedinţă a familiei ducale.

In prezent, palatul adăposteşte unele dintre cele mai importante muzee ale Florenţei, respectiv: Galeriile Palatine şi Apartamentele Regale, Muzeul Argintului, Galeria de Artă Modernă, Muzeul Porţelanului şi Galeria Costumelor.

Toate acestea, impreună cu Grădinile Boboli pot fi vizitate zilnic, intre orele 8.15-18.30.

Nu ne-am propus să vizităm palatul, pentru că eram destul de obosiţi şi ni s-a părut mai frumos şi mai relaxant să vedem grădinile, aşa că am cumpărat cu 14 EURO două bilete care ne permiteau accesul la Grădinile Boboli, Muzeul Argintului, Muzeul Porţelanului şi Grădinile Bardini.

Grădinile au fost cumpărate de familia Medicis in acelaşi timp cu Palatul Pitti, ele intinzându-se pe dealul din spatele palatului până la Porta Romana.

Planurile iniţiale ale grădinii au fost realizate de Niccolo Pericoli, numit şi Tribolo, şi au fost continuate de Giorgio Vasari, Bartolomeo Ammannati şi Bernardo Buontalenti.

După ce traversezi „Cortile dell 'Ammannati” – legătura intre Palat şi grădini -, ajungi la Fontana del Carciofo, numită aşa datorită formei sale de anghinare, construită de Giovanni Francesco Susini. De aici ajungi in aşa numitul „Amfiteatru”, prima parte a grădinii care se intinde până la dealul din spatele palatului.

Pajistile mereu verzi ce alcatuiau initial amfiteatrul au fost decorate cu sculpturi reprezentând zeităţi romane. In centrul amfiteatrului se află Obeliscul, adus din Egipt in 1789, mai sus Fantana lui Neptun construită de Stoldo Lorenzi, iar sus pe deal se află „The Abundance”, construită de Giambologna, o statuie din marmură care ţine in mână un buchet din bronz.

Grădinile Boboli sunt un loc minunat de recreere. Mulţi turişti petrec aici multe ore plimbându-se pe alei sau poposind pe pajiştile verzi. Poţi face chiar şi un mic picnic, dacă iţi aduci ceva de mancare şi răcoritoare. Şi noi ne-am oprit pe o pajişte aflată pe dealul dinspre Porta Romana, in aşa numitul „Prato dell'Uccellare, sub un copac umbros, admirând de sus Palatul Pitti şi mai in spate Florenţa.

După acest mic popas ne-am reluat plimbarea, coborînd dealul spre Porta Romana, unde sunt „Viottolone” – nişte alei largi, unele mărginite de chiparoşi şi statui, sau altele ca nişte adevărate tuneluri formate de copaci, şi am ajuns la fantana „Oceanus”, construită de Giambologna, cu un imens bazin din granit adus din insula Elba avand in mijloc zeul Neptun inconjurat de statui reprezentând zeii raurilor – Nilul, Gangele şi Eufratul. Fantana est o copie, originalul aflându-se la muzeul Bargello.

Am urcat din nou prin unul din tunelurile verzi, formate de copaci, şi am mers spre Giardino del Cavaliere. Aici se ajunge urcand pe una dintre cele două scări simetrice, la capătul cărora se află două statui, una a Florei şi cealaltă a lui Jupiter. Construită chiar deasupra fortificaţiilor realizate de Michelangelo in 1529, gradina este acoperita cu dalii si trandafiri, care incep să inflorească de prin luna mai. De aici se deschide o frumoasă privelişte spre Torre al Gallo şi spre dealurile inverzite. Sub aceste gradini sunt izvoare care au fost captate şi cu ajutorul cărora se irigă intreaga grădină.

In centrul grădinii este o fantana construită de Giambologna, numita „Fontana delle Scimmie”, datorita celor trei maimuțe de la baza ei. Apa țâșnește central, printr-un heruvim de marmură.

Tot aici se găseşte Muzeul Porţelanului – Casino dell Cavaliere – care adăpostește o colecție impresionantă de porțelanuri, o mare parte dintre acestea fiind daruri primite de familia Medicis iar altele chiar comandate de reprezentanții ei.

De aici am coborât spre partea stângă a grădinii, și, după ce am străbătut un adevărat labirint verde, am ajuns la Kaffehaus, un pavilion in stil rococo construit de Zanobi del Rosso.

In final am ajuns la Grotta Grande sau Buontalenti Grotto.

Incepută inițial de Vasari, grota a fost construită in cea mai mare parte de Buontalenti, fiind decorată atât la exterior cat și la interior cu stalactite și având inițial fantani și vegetație luxuriantă. Este impărțită in trei secțiuni decorate cu sculpturi in stil Mannerist. Grotta este inchisă vizitatorilor, ea putând fi admirată doar de afară și fotografiată prin gardul de la intrare. Am reușit totuși să imortalizăm momentul prezenței noastre acolo prin câteva fotografii.

La finalul plimbării noastre, la ieșire, aproape de Palat, am trecut și pe lângă Braccio di Bartolo sau piticul Morgante călare pe țestoasă, realizat de Valerio Cioli.

Am ieșit din Grădinile Boboli relaxați și incantați de tot ccea ce am vazut. Mai era puțin timp până la ora inchiderii, așa că am dat o fugă și la Muzeul Argintului, aflat in aripa stangă a Palatului Pitti, care cuprinde o colecție impresionantă de obiecte prețioase aparținând familiei Medicis.

Am plecat incet, străbătând incă o dată orașul, spre Gara Santa Maria Novella, nu insă fără a savura renumita renumita inghețată florentină (inghețata făcută in Florența este considerată cea mai bună din Italia).

Va rog daca se poate melodia https://www.youtube.com/watch?v=gyhUeVbN3Xs.

---

VIZUALIZĂRI: 6067 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI