Curat si bine pozitionat.

TIPĂREȘTE

In cadrul programului „Drumetii, pentru cei candva copii”, o initiativa personala ad-hoc a unor buni prieteni de-ai nostri am purces la scotocirea minunatiilor Italiei, zona Toscana si nu numai.

Beneficiind de resurse de timp dar si financiare limitate am dorit- si am reusit- sa demonstram ca excursiile in strainatate se pot efectua si la nivel budget, renuntand la o parte din lux dar pastrandu-ne la cote maxime buna dispozitie.

Oaspetii acestui hotel am fost oarecum fara voia noastra intrucat noi facusem rezervarea la un alt hotel din apropiere si anume Goldoni. Acolo insa, o receptionera simpatica si guresa, ne-a explicat, afisandu-ne un zambet cald, ca datorita unor probleme cu apa calda este fost nevoita sa ne asigure cazarea intr-un alt hotel in apropiere. Ne-a asigurat ca totul va fi OK, hotelul va suporta diferenta de pret, zambete largi, temenele, etc..... noi ce era sa mai zicem, obositi dupa un zbor Bucuresti-Venetia, o zi plina de colindat Venetia si un drum cu trenul Venetia- Firenze am acceptat. In treacat fie vorba mirosea de la o posta ca nu defectiunea la apa calda a fost problema ci un alt grup mult mai numeros ca al nostru (si pare-se mult mai galagios) a dorit sa fie cazat la Goldoni. Am acceptat gandindu-ne la pataniile altora care au fost nevoiti sa suporte tipete si batai cu piciorul in usa in plina noapte din partea unor grupuri inmiresmate bahic.

Iata-ne deci la Hotelul Byron, aflat si mai aproape de gara feroviara (3 min de mers pe jos) pe Via della Scala 49. La prima vedere conditiile erau un pic mai bune decat cele de la Goldoni. Spre deosebire de acesta care avea receptia la parter si camere doar la etajul 2 (in rest cladirea avand alte destinatii), Byron avea camere la toate etajele, la parter fiind receptia, lounge-ul si salonasul pentru micul-dejun.

Camera, cca 16 mp., era suficienta pentru 3 zile de scotociri prin zona.

Dotari: unele noi, unele antichizate, unele de-a dreptul antice, altele... deloc! Sa detaliem insa.

Mocheta de pe jos, curata si relativ noua. Gandindu-ma la ca urma sa postez am verificat si curatenia mochetei de sub paturi, OK. Tapiseria de la capul patului, cuvertura precum si draperiile in nuanta mochetei pareau imbacsite. Nu erau, si aveau chiar un usor parfum de detergent, semne bune deci. Baia cu gresie si faianta de buna calitate, WC, bideu, cada toate in buna regula. Minibarul (gol) si Led-TV-ul cu diagonala minuscula intregeau aspectul initial al camerei. Satisfacut de prima impresie, am tras draperia cu gand sa deschid geamul. Eeee... dragii mosului, aici intervine elementul surpriza. Nu imi explic motivul insa ochii mi s-au priponit pe rama de sus a ferestrei unde am putut admira zavorul de inchidere al acesteia. Era cel original si doar un pic (mai mult) indoit, fireste pentru a intra mai bine in locasul dedicat montat pe toc. Persoana care efectuase aceasta operatiune pesemne era angajat ca fochist la vreo locomotiva cu aburi inca in functiune la muzeul cailor ferate italiene. Tocmai se intorsese de la lucru si fiind transpirat iar in camera curent, s-a apucat de reparatii cu mainile pline de unsoare si praf de carbune. Pline de bune intentii, am trecut peste acest aspect cu ingaduinta celui care a venit sa viziteze minunatiile Italiei si nu aspectul cercevelelor. Tocmai in acel moment, ghinionul ghinioanelor, mi-a cazut ochiul. Nuuu... nu pe mocheta pe care tocmai v-am laudat-o ci pe marginea de jos a ferestrei. Admirand prim-planul am inceput subit sa fredonez amintindu-mi un hit al momentului „Vaaaii, dar ce-avem noi aicea? / E tocul din fereastra si uite-i gauricea! ”. Din toc lipsea o portiune cam de 5x5cm. Am ramas impresionat fata de grija gazdelor pentru buna aerisire a camerei.

Mobilierul nou, finisaj lucios, in foarte bune conditii, exceptie facand usa de la minibar a carui balama trebuia montata mai strans. Cearceafurile, fetele de pera si prosoapele de buna calitate, de un alb stralucitor. Saltelele si pernele inca in stare de functionare. In prima zi, am avut fiecare cate 1 cearcaf si 2 pleduri de persoana. Incepand cu a doua zi, cearceafurile au fost schimbate cu unul dublu care acoperea cele 2 paturi deasupra caruia erau asezate 2 paturi de-a latul.

Doptarea camerei era completata de o noptiera, un dulap de haine adapostind un mini-seif dar si de o pereche de calorifere arzand din cauza temperaturii apei din interior dar si de dorinta de a fi urgent revopsite. Hotelul linistit, in afara de cateva voci pe culoar in timpul noptii linistea nu ne-a fost tulburata decat de sunetul lugubru al clantei de la baie care reamintea cinefililor de „Tales of the crypt”, iar populatiei autohtone de „Deschide gropare mormantul”. Uitandu-ma pe site-ul hotelului am observat ca era oferita si o cana electrica pentru fiecare camera. Noi nu am avut dar nici nu ne-a trebuit.

Sa trecem la servirea micului dejun tip bufet: platouri cu felii de cascaval, sunca tip Praga, sunca tip Turist, salam crud-uscat, gemuri- 3 sortimente, nectar- 2 feluri, suc neacidulat, cafea-6 sortimente, lapte, iaurt, ceai- 4 sortimente, croissant-uri, prajituri de casa din aluat fraged cu Finetti sau gem, chifle albe cu si fara seminte si de secara, miere, fulgi de cereale -2 sortimente, paine prajita ambalata cate 2 felii, biscuiti ambalati cate 2, fructe proaspete. Tot ce era pe cale sa se termine se inlocuia cu promptitudine. Mesele, vesela, tacamurile si mainile personalului de serviciu: curate.

Hotelul ofera WI-FI gratuit. Prima seara a functionat perfect, apoi si-a „revenit” functionand cu intermitente. Personalul din receptie politicos, fara excese. Lounge-ul dotat cu un LCD de 102cm, si cu mobilier in buna stare amintind de vremurile de odinioara.

De aici, din aceasta camera am pornit in excursii de cate o zi. Pare putin dar, Doamne ce excursii am facut. Despre acestea, insemnari separate pe care promit sa le postez la rubricile legate de Venetia, Firenze, Pisa, Bologna.

In concluzie: Hotelul se inscrie in clasa budget si in ciuda carcotelilor mele ne-am simtit cu totii bine. Curatenia, lipsa gandacilor, pozitia excelenta aproape de zona turistica a Firenzei, de gara feroviara din apropierea careia se ia si autobuzul spre aeroport il recomanda ca punct de plecare in atatea drumetii. Urmeaza poze.

---

VIZUALIZĂRI: 2928 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI