Sardinia de la Vest la Nord

TIPĂREȘTE

Asa cum mentionasem anterior (Sardinia/Alghero), dupa ce am parcurs traseul deosebit via ferrata di Cabirol, ne-am indreptat cu masina spre Grota di Nettuno, capatul de linie al strazii SP55. Noi am ajuns la ea cu masina, dar este accesibila si de pe mare. Din Alghero exista vaporase zilnice, dese ce au ca destinatie finala pestera minunata.

Orarul este de la 09-19, din ora in ora in sezon (mai-octombrie). In extrasezon este vizitabila zilnic dar la intervale mai mari de timp. In pretul biletului (de 13 eur/persoana) este inclus si ghid pe tot parcursul vizitei, care vorbeste in parallel urmatoarele limbi: italiana, engleza, franceza, germana. Ideea este sa ajungem la ora fixa la intrarea in pestera (de jos), ca sa putem prinde ghidul. Altfel, nu putem intra decat la urmatoarea ora fixa.

Drumul din parcarea pana la intrarea efectiva in pesterea presupune coborarea a 650 de trepte. Nu este greu (mai ales dupa experienta cu via ferrata): treptele sunt din beton, foarte late si bine ingrijite. Am vazut chiar familii cu copii mici in brate, asa ca daca ei pot, puteti si voi... In primul rand esti absolut vrajit de frumusetea marii albastre si a insulei Feradada iar in al doilea rand, treptele sunt astfel gandite incat avem spatii de odihna (platforme) la max 10 trepte.

La intrarea in pestera este si “ghiseul de bilete”.

Turul dureaza app 40 minute, se pot vizita cateva din salile pesterii. Cum imaginile fac mai mult decat 1000 de cuvinte, las fotografiile sa vorbeasca. (Fotografiatul in pesterea este “legal” gratuit.) Desi este lunga de app 4 km, am reusit sa vizitam doar cateva sute de metri, restul fiind destinat cercetarilor stiintifice. Chiar si atat de putin a fost suficient ca sa fiu incantata: poti admira printre altele unul dintre cele mai mari lacuri sarate din pesteri din Europa, o stalagmita inalta de app 2 m si coloane numite sugestiv “pomul de Craciun”. Nici frigul nu este o problema: Pestera are temperatura medie constanta de 18-20 grade, lucru ce ne permite o imbracaminte adecvata vacantei de vara.

Pe drumul de intoarcere, tot SP55 am vizitat:

“Cala Dragunara”. Din drumul principal se coboara cu masina cam 100 m. Este una din plajele mele favorite, fiind foarte adecvata pentru cei ce vor sa faca snorkeling. Nu pot spune ca este o plaja propriu zisa: un ponton cu o mica terasa marginit in ambele parti de un mal abrupt cu stanci... Intrarea in apa se face fie de pe ponton, fie direct de pe stanci. In apa sunt pietre, asa ca este recomandat papucei de inot. Ce te farmeca este linistea (fiind o plaja retrasa cu foarte putine persoane), culoarea apei –gasesti acel superb turcoaz care se continua cu albastrul inchis, de ai senzatia ca esti pe vreo insula tropicala, dar mai ales faptul ca la numai 1 m sub apa clara-clara, poti distinge in unele locuri pititi printe alge, coralii rosii, simbolul orasului Alghero.

Ne-am continat calatoria inapoi spre Alghero, oprindu-ne la “plaja cala Del Bollo”, din satul Pischina Salida. De sus, plaja este un mic golf cu umbrelute, ce devine stancoasa la extremitati. Ce te impresioneaza cel mai tare este nu atat golful, ci mai ales piscina din spate de app 50m. Cum venisem cu gandul sa vedem Marea Mediterana si nu o piscina, ne-am continuat drumul.

Din loc in loc, de-a lungul golfului Porto Conte putem admira cateva turnuri de supraveghere, dintre care amintesc Torre Nova, Torre Tramariglio; Torre del Bollo. Sunt costructii cilindrice, datand din secolul 17, cu scopul initial de supraveghere si alarmare in cazul invaziilor venite de pe mare, mai ales din partea maurilor. Unele din ele sunt vizitabile, altele nu. Din pacate noi am avut timp doar sa le admiram din exterior.

Situl arheologic Nuraghe Palmavera: - Unul din obiectivele “must see” daca sunteti pasionati de istorie. Din pacate noi nu am reusit sa il vizitam decat sa observam din masina ca exista, asa ca l-am trecut pe lista de “data viitoare”. Intrarea in sit se face din strada principala, fiind marcata de la strada cu pancarda “narughe palmavera”. Este vorba de constructii vechi de mai bine de 3500 ani, din care au ramas: un turn, o constructie ovala cu turn construita ulterior, un zid ce proteja odinioara aceste edificii, ruine de colibe cu acoperisul de stuf. Insist aici pe ideea sa va luati un ghid daca vreti sa vizitati edificiul sau sa cititi ceva mai mult inainte despre el. Altfel, veti fi cel mai probabil dezamagiti de ceea ce gasiti: niste mormane de pietre vechi, innegrite de timp, aruncate in plin soare arzator.

Ne continuam drumul si la mai putin de 10 km de Alghero, ne oprim la vestita plaja Le Bombarde : Vreti sa va simtiti ca in Romania, la Mamaia? ... muzica pe plaja (mai buna ce e drept ca in Mamaia, mai de genul ambiental), umbrelute, foarte multa lume pe plaja, nisip foarte fin, plaja relativ ingusta, intrare lina in apa? Aici este locul vostru.

Aveti chiar parcare gratuita (mai greu este sa gasiti loc) si foarte multe restaurante micute in zona plajei. Mie mi s-a parut muult prea aglomerata si galagioasa pentru gustul meu, gandindu-ma la padurea de pini de la plaja Maria Pia unde nu te deranja nimeni, asa ca am plecat destul de repede, dar pentru cine iubeste distractia si agitatia, o recomand cu caldura.

A doua zi cu masina:

Am vrut sa vedem Castelsardo, in Nordul Sardiniei. Conexiunile cu autobuzul sunt foarte proaste din Algero-de schimbi 2 autobuze si pierzi o zi intreaga doar ca pe drum, asa ca din Alghero recomand masina.

Drumul parcurs la dus: Alghero-Olmedo-Centura Sassari-Sorso-Lu Bagnu-Castelsardo. -approximativ 50 km.

Atentie, daca aveti GPS, tare bine ar fi sa il folositi ca sa puteti ocolo Sassari. Pe noi ne-a ne-a scos bine. In acea zona spre Sassari am nimerit pe stradute foarte inguste prin sate, de credeam ca in orice moment se bloca drumul brusc si deodata.

Si am ajuns la Castelsardo... Ca sa ajungi pe colina unde se situeaza Orasul vechi (castelul) trebuie doar sa urmezi pancardele. Noi am urcat cu masina atat cat ne-a permis drumul, avand in vedere ca il orasul vechi nu se poate intra cu masina.

Asa cum ii sta bine oricarui oras vechi aflat pe malul marii, este aparat de un zid inalt de piatra In interiorul zidurilor gasesti acum stradutele traditionale mici si inchesuite, terase cu cateva mese afara, magazine de suveniruri- practic un oras Alghero imprejmuit de ziduri, cocotat pe o colina. Castelul dateaza oficial din anii 1100, fiind fondat de familia Doria din Genova. Istoria cetatii este tumultoasa, ca mai toate cetatile de pe insula, fiind revendicata de-a lungul istoriei de multe personaje- de la Doria si Arborea la Aragonezi si spre final la Familia Savoya. Fiecare adauga inca ceva la farmecul sau: am gasit asa podul construi in stil aragonez, Palatul Eleonora D’Arborea.

Figura pe care eu o consider cea mai “imposanta” din istoria orasului este cea a Eleonorei D’Arborea, cea care a achizitionat castelul prin casatoria politica cu Barcaleone Doria. Aceasta doamna (care in prezent este prezenta nu numai in numele strazilor, a unor produse lactate, etc), traita la sfarsitul secolului XIV a fost ultima dintre cei mai importanti si puternici judecatori ai Sardiniei. Ati spune ca nu este mare lucru, dar ea a fost cea care a reusit sa puna la punct un sistem de legi (cod penal) mult mai avansat fata de cele ale statelor vecine, care a fost pastrat pana in anii 1800.

Dar sa ne intoarcem la castel...

Castelul propriu zis se poate vizita contra taxei de 2 EUR. Nu pot spune ca este ceva fantastic, dar este frumos: inauntru exista un muzeu cu obiecte facute din paie si nuiele (de la farfurii la ciur pentru faina si de la obiecte pentru tinut cerealele la capcane de prins pestii.) De altfel am observat ca, spre deosebire de Alghero unde se vand foarte multe bijuteri din corali, aici se vand ca si suveniruri multe lucruri facute din paie. Vederea de sus a orasului este iarasi fascinanta acelasi stil

In cazul in care vi se face foame de atata umblat, tavernele din orasul vechi sunt suficiente pentru a satisface orice dorinta (de la pizza si paste la fructe de mare). Dupa insistentele cu care proprietarii ne invitau la masa in septembrie si mesele relativ goale am inteles ca sezonul trecuse pentru ei...

Am coborat din orasul vechi, ca sa ne uitam putin si la orasul nou: nu pot spune ca este ceva deosebit: are app 5 mii de suflete, casele sunt construite cam toate la acelasi nivel (4-5 etaje), sunt vopsite in culori pastelate (galben, crem, roz), ferestrele au obloane colorate. Exista hoteluri, magazine gen supermarket, terase si magazine de tot felul.

Plajele orasului Castelsardo- noi am facut plaja spre iesirea din oras spre est, in dreptul Hotelului Baia. Plaja este de fapt o roca vulcanica (lava intarita acum cine stie cate de mii de ani), presarata din loc in loc cu stanci imense: nu este o plaja “comerciala” (nu are umbrelute, sezlonguri, muzica tare). Intrare in mare se face rapid. Atentie la pietre si la arici de mare! (Sunt o gramada din ambele). Privirea spre orasul vechi si noi de pe stanci merita toti banii.

Dar... cea mai buna plaja din zona nu este aici ci la 10 km in Lu Bagnu- Este tipica pentru ceea ce numesc eu plaja pentru familii cu copii: nisip fin, umbrelute, apa lina, curata si putin adanca.

Plecand mai departe, am hotarat sa ne oprim putin pe drum si in Sassari, cu atat mai mult cu cat este al doilea oras ca marime dupa Cagliari, chiar daca este un oras continental, fara iesire la mare...

Am reusit (cu greu) sa gasim un loc de parcare aproape de centru : O mare de tineri ne-a intampinat : am aflat apoi ca fiind sambata, toata lumea se distreaza prin centru : cam ca la noi, doar ca la ei, centrul cu stradute inguste era pustiu si toata lumea statea in mijlocul unei pieti enerme in asteptarea a ceva... Nu am inteles nici pana acum ce asteptau...

Sa revenim la ce puteti vedea: In primul rand are Universitate –a doua dupa Cagliari, iesita pe primul loc in 2009 in top universitati de marime medie din Italia.

Altfel, ce pot spune... are o piata enorma “Piata d’italia”, are un parc frumos in care sa te plimbi cu statui fistichii, cateva catedrale si cam atat. Sincer, sunt convinsa ca este mai mult de vazut, dar la prima vedere am avut senzatia de oras de provincie cu imbunatatiri de Universitate.

In schimb, pentru cei pasionati de shopping, dragii mei, daca pana acum nu ati avut ocazia, acum este sansa voastra! De la tarabe cu lucruri din China la Case de Moda Celebre, pentru toate gusturile si buzunarele.

Continuarea in episodul urmator... coasta de vest si Bosa.

by lady_anca81

---

VIZUALIZĂRI: 7928 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI