Excursiile mele prin Golful Poeților – Portovenere, Lerici și Tellaro

TIPĂREȘTE

La Spezia este locul ideal de unde poți vedea Cinque Terre și cred că am mai spus de câteva ori în articolele despre vacanța asta. Noi am ales 5 nopți în La Spezia pentru că ne socotisem pentru sate undeva între 2 și 4 zile, în funcție de cât urma să mergem pe jos între ele, iar restul timpului voiam să-l dedicăm La Speziei dar și împrejurimilor.

Dintre împrejurimi am ales Portovenere, unul dintre cele mai frumoase sate vechi de pescari de pe colorata Rivieră Italiană și Portofino, considerat cel mai vechi sat de pescari din golful în care se află din Provincia Genova.

La fața locului am aflat că pentru Portofino trebuie să schimbăm 2-3 mijloace de transport iar legăturile nu erau chiar foarte bune, așa că atâta vreme cât erau alte locuri de văzut în apropiere am considerat că nu merita să batem drumul spre Portofino. Am mai spus și altă dată că noi încercăm să exploatăm la maxim zona în care ajungem, dar să nu irosim prea mult timp cu drumurile mai lungi decât considerăm că este ok. OK pentru noi înseamnă excursii pe o rază de 50-70 de km de locul în care ne așezăm, mai ales dacă suntem dependenți de mijloacele de transport.

In plus și gazda noastră din La Spezia ne-a recomandat Lerici și Tellaro neapărat, în afară de Portovenere, și nu Portofino la care ne-a spus că se poate ajunge mult mai bine de la Genova. Vom ajunge noi și la Genova în viața asta, așa că am lăsat Portofino pentru o dată viitoare și cum La Spezia este situat aprox în mijlocul Golfului Poeților am decis să hoinărim cu folos, când într-o parte când în alta, în locul dedicat creatorilor de poezie.

Portovenere

A fost să fie în a 3-a zi, după ce am făcut o zi de sate Cinque Terre și am vrut să punem puțină distanță până urma și partea a doua ca să nu se ducă entuziasmul specific situațiilor când vezi lucruri asemănătoare.

Biletele de autobuz pentru Portovenere se iau din Piața Chiodo (piața din fața portului și a Muzeului Naval din La Spezia), de la un fel de autogară de unde poți lua bilete pentru toate localitățile din jur și a costat 5 EUR/persoană dus-întors. Tot de aici și tot la același preț am luat și autobuzul pentru Lerici, doar că în direcție opusă.

Gazda ne spusese că putem lua bilete de autobuz și de la centrul de ziare care era tot acolo, în Piața Chiodo. Din păcate atunci nu avea, dar vânzătoarea ne-a asigurat că putem lua și de la șofer. Și uite așa am pierdut noi primul autobuz pentru că șoferul nu ne-a dat bilete și evident nu ne-a lăsat să urcăm. Așa că, duceți-vă și luați bilete de la autogară ca să nu aveți nici o surpriză.

Stația de autobuz pentru Portovenere este chiar în fața Muzeului Naval din La Spezia, autobuzele vin la fiecare 30 de minute iar până la Portovenere sunt 13-14 km și drumul a fost foarte frumos, cu localități și porturi multe. De aceea, așează-te pe partea stângă la dus ca să te bucuri de un peisaj extraordinar și pe dreapta la întors.

Noi am ajuns cu autobuzul la Portovenere, dar n-ați uitat că oriunde în zonă se poate ajunge și cu vaporul/feribotul și vă recomand pentru un alt fel de peisaj la dus cu autobuzul și la întors cu vaporul, sau invers. În cazul nostru nu a fost posibil pentru că nu se deschisese sezonul maritim, adică eram cu 2-3 zile înainte de 1 aprilie.

Cum am coborât din autobuz în Portovenere am căutat centrul info și l-am ochit imediat, chiar în fața porții de intrare în oraș. Am primit o hartă bună și doamna de acolo ne-a lămurit cu ceea ce aveam de făcut, adică un traseu circular în trepte, pe care vom ajunge la mai multe obiective și circuitul se va închide tot în port.

Dar înainte de a intra prin poartă ne-am întors puțin în port pentru o plimbare de-a lungul apei, printre casele înalte și colorate. Cu toate că știam că ne întoarcem acolo și puteam să zăbovim la final, când am văzut terasele acelea drăguțe, aliniate una după alta, am dat frâu liber primului impuls și am intrat într-una din ele ca să bem o cafea și să ne încălzim puțin pentru că era destul de devreme, iar la Portovenere era cam friguț.

Am cerut cafelele dar cum chelnerii alergau pe lângă noi și duceau la alte mese feluri de pizza care ne-au zăpăcit cu mirosul, s-a dus naibii planul nostru și am comandat și noi pizza. Nu mai conta că era dimineață și că noi abia mâncasem. Pizza mea s-a numit chiar Portovenere, a fost cu anchoa, foarte bună și vă recomand să o căutați. La plecare din terasă ne-am luat și o înghețată artigianale, că dacă pizza ne-a plăcut atât de mult ne-am imaginat că și înghețata este la fel.

Cu statul la terasă cu noaptea-n cap, am făcut o treabă de mai bine n-o făceam. Cât am stat noi la cafea și la pizza, preț de vreo oră, a fost bine afară, cam înnorat, dar nu ploua. După ce am ieșit, a început să plouă și ne-a plouat aproape toată ziua. Mocănește, mărunțel așa, aproape toată plimbarea la Portovenere am făcut-o printre reprize de ploaie. Toată lumea am avut pelerine și ne-am continuat plimbarea nestingheriți, necăjiți doar că pozele noastre n-o să iasă cum trebuie.

Portovenere este un orășel foarte mic, situat la granița Liguriei cu Toscana, un sat foarte pitoresc, patrimoniu UNESCO din 1997, ca și Cinque Terre și toată lumea face comparații și îl consideră mai frumos, cel puțin la fel de, ar putea fi al 6-lea sat Cinque Terre, … s. a. m. d. Și părerea mea este asemănătoare. Ne-am bucurat ca și în satele Cinque Terre de o plimbare printr-un sat cu case colorate, străduțe înguste, pline de magazine și restaurante intime, scări și panorame uluitoare.

Traseul prin Portovenere a însemnat intrarea prin poarta veche a orașului care se află chiar vis-à-vis de punctul info, deasupra căreia o să vedeți o inscripție latină din anul 1113. De acolo, pe principala stradă, Via Capellini, am ajuns pe rând la cele câteva obiective pe care le aveam de văzut, dar chiar dacă ieși din Capellini, oricare străduță îngustă și întortocheată din centrul medieval te duce sus, pe deal, la Castelul Doria.

În zona veche a orașului am ajuns la (Biserica) Chiesa San Pietro, construită în sec al XIII-lea, deasupra unui templu închinat zeiței Venus, de unde se crede că ar veni și numele orașului. De aici, din partea dreaptă a bisericii ai priveliști uluitoare spre coastă și sper să nu vă plictisesc de câte ori o să repet asta.

Cel mai mult am zăbovit la Grota Byron. Printr-un zid de piatră am intrat printr-o mică ușă și pe acolo, am coborât pe niște scări și am ajuns pe stâncile din fața mării, unde era un fel de amfiteatru și acolo am privit multă vreme valurile zbuciumate cum se spărgeau de stânci. Se spune că aici era refugiul lui Byron, faimosul poet al sec al XIX-lea, care era un bun înnotător. Ajungea la grotă înotând și rămânea acolo ore întregi, cu gândurile lui. Și chiar a înotat din Portovenere, de la grota lui până al Lerici, pe partea cealaltă a Golfului Poeților, golf care a inspirat și alți romantici care au venit să trăiască aici, cea mai notabilă fiind asocierea satului Portovenere cu Byron și Shelley.

Trecând pe lângă Grota Byron și apoi pe lângă morile de vânt (Mulini) , am continuat să urcăm pe deal și am ajuns la (Biserica) Chiesa San Lorenzo și ea din sec al XII-lea și de acolo până sus la Castello Doria, construit în scopuri militare în sec 16. Castelul era închis la data vizitei noastre, dar am văzut ruinele pe afară și ne-am bucurat de priveliștea de acolo.

De la castel am coborât spre port pe străduțele înguste, cu magazinele, gelateriile, cafenelele și osteriile extrem de atractive. Coborând aproape numai pe scări, ne-am întrebat cum o fi să te duci (și să te întorci, evident) să-ți cumperi pâine, de ex, în fiecare zi în satul ăsta!

Pizza, berea și înghețata de la începutul vizitei și încă o înghețată mâncată pe Via Capellini ne-au fost de ajuns și nu ni s-a mai făcut foame până am plecat din Portovenere, dar am rămas cu gândul la terasele din port, unde o pereche care nu mâncase odată cu noi, au mâncat și au lăudat niște risotto cu fructe de mare toată ziua.

Dacă vrei să te cazezi la Portovenere am văzut pe Palazzata a mare câteva hoteluri, nu știu cât ar costa, dar cred că este o încântare să stai acolo, pe malul mării, printre casele colorate, lipite una de alta.

Pentru pasionații de mers pe jos, chiar după intrarea prin poarta veche, undeva în dreapta se fac niște scări. Ele duc tot sus, la castelul Doria, din spatele căruia începe Traseul Nr. 1 sau Sentiero l’infinito care leagă Portovenere de Levanto. Acesta este un traseu de 4-5 ore.

Dacă sunteți în port o să vedeți la capătul falezei, în partea stângă cum te uiți spre mare, o tonetă unde se vând bilete pentru un ur al celor 3 insule pe care le vedeți în fața golfului și ele patrimoniu UNESCO, Palmaria, Tinno și Tinetto, care reprezintă inima Parcului Natural Regional PortoVenere. Insulele nu sunt locuite, astfel încât plimbarea printre ele durează doar 40 de minute, dar ai șansa să vezi alte grote extraordinar de frumoase în spatele insulei Palmaria, așa cum se vedea în posterul care prezenta excursia.

Cam ăsta este Portovenere. Și el, ca și cele 5 sate Cinque Terre nu este decât despre o plimbare extraordinar de frumoasă pe care s-o faci cu încetinitorul. Poți să treci într-o oră prin el sau poți să zăbovești câteva ore, cu destule pauze de admirat. Noi i-am dedicat lui Portovenere o jumătate de zi și cred că nu greșesc dacă spun că nu ne-a rămas străduță pe care să nu ajungem.

Lerici

La Lerici, orașul din Provincia La Spezia din Liguria, nordul Italiei, am ajuns datorită gazdei noastre care ne-a sugerat să lăsăm Portofino pentru altă dată, când vom fi mai aproape de el și bine am făcut. Lerici a fost să fie în penultima zi. Iarăși a plouat de dimineață și puțin după ce am ajuns la Lerici, dar după aceea am avut parte de o zi extraordinar de frumoasă.

Am luat autobuzul din La Spezia, cam din aceeași zonă din care îl luasem și pentru Portovenere. Stația era chiar în fața parcului din port, iar biletele le-am luat de la aceeași autogară și au costat tot 5 EUR/persoană, dus-întors iar drumul a durat cam la fel, 30 minute, numai că în partea opusă a golfului. Și aici se poate ajunge cu autobuzul din La Spezia dar și cu vaporul/feribotul din Cinque Terre, La Spezia sau PortoVenere.

Lerici se mândrește cu o așezare binecuvântată în Golful Lerici și cu un port extraordinar de frumos pentru care ne-a și fost recomandat și în orice caz, din punctul meu de vedere, cel mai frumos port pe care l-am văzut, din cele multe. După dimensiunea portului și densitatea vaselor ancorate probabil că atracția principală la Lerici o reprezintă sporturile nautice.

Ca și în Golful La Spezia și aici în Golful Lerici mulți autori, scriitori, pictori… au ales să trăiască și să-și desăvârșească operele. În cărțulia pe care am luat-o de la un centru info pentru Lerici și Tellaro, nu am găsit nimic altceva decât mărturii ale unor personalități care au avut sentimente unice în aceste locuri și care își exprimau admirația folosind cele mai profunde metafore posibile.

Pentru că atunci când ne-am dat jos din autobuz încă nu știam cum se va alege vremea în ziua aceea, ne-am îndreptat mai întâi spre Castello di Lerici, castelul medieval, așezat pe un promontoriu, care domină orașul încă din sec al XII-lea, despre care aflasem că este cam singurul obiectiv din Lerici, în afară de port. La castel se poate ajunge urcând dealul, dar efortul nu este prea mare, nici 10 minute, sau cu liftul.

Intrarea a fost liberă în cazul nostru pentru că era sărbătoare (sâmbăta mare a Paștelui Catolic), astfel că am economisit 15 EUR de persoană. La data vizitei noastre în interior era o expoziție japoneză, castelul are doar câteva camere, o mică capelă, dar toți banii îi face panorama pe care o ai asupra orașului, a portului și asupra mării din toate părțile, de pe acoperișul castelului.

În fața castelului era o piață ambulantă unde am mâncat niște coaste de porc demențiale. Acolo, la botul calului, pe niște alte tarabe improvizate drept mese. Și de aici ne-am luat niște portocale care aveau un cu totul și cu totul alt gust decât știam și pentru prima dată în viața mea am mâncat stridii (2 EUR/bucata). Aș fi vrut să zic două vorbe despre experiența asta și despre cum e să strici orzul pe gâște, dar mai bine nu mă fac de râs. Și binențeles că am încercat gelateria și aici.

În Lerici toate se întâmplă în zona dintre Piazza Garibaldi, acolo unde am coborât din autobuz, castel, port și promenada pitorească de-a lungul mării, unde există mai multe plaje mici și stâncoase.

Promenada se întinde între castel și intrarea în localitate pe aprox 2 km și de-a lungul ei, în afară de panorama frumoasă asupra mării sunt tot felul de părculețe pentru copii, jocuri, mașinuțe, tarabe cu bunătăți, pontoane. Pe un ponton din acesta ne-am așezat și noi pentru că ieșise soarele și ne-am uitat acolo o vreme, admirând portul, parcă mai frumos atunci când savurezi o bere (4 EUR).

După ce am vizitat castelul și am zăcut puțin la soare pe ponton, am început și noi explorarea orașului din Piazza Garibaldi mergând pe străzile din jurul pieței și intrând în biserici vechi dar cum spuneam centrul vieții în Lerici este promenada și zona din jurul castelului, portului și a Pieței Garibaldi. În spatele principalei piețe, mai sus pe deal, se vede un oraș cu case mai luxoase și cred că Lerici este o destinație de vacanță căutată de italieni.

De la punctul info din Lerici, aflat în apropierea pieței, am aflat că puteam merge la Tellaro dar și în direcția opusă către alt sat, San Terenzo și el pitoresc, la fel ca alte sate tradiționale mici aflate pe dealurile din apropierea lui Lerici care meritau văzute, dar cum nu putem să le facem pe toate într-o vacanță, ne-am mulțumit să alegem Tellaro.

Tellaro

Micuțul sat a venit la pachet cu Lerici și tot gazda noastră ne-a îndrumat către el. Se află la câțiva km de Lerici, autobuzul se ia chiar din piața centrală Garibaldi, acolo unde ne-a lăsat autobuzul cu care am venit de la La Spezia. Autobuzul a fost de fapt un microbuz, probabil pentru că nu au clienți și sunt mai rare. La sfârșitul lui martie veneau cam la o oră, dar programul afișat în stație ne-a permis să ne facem socotelile după cum ni se potrivea nouă.

Am mers cu microbuzul aprox 10 minute pe cei 6-7 km de drum numai în pantă, dar foarte spectaculos. De pe drum se vede aproape permanent portul din Lerici pe care l-am decretat cel mai frumos port din câte am văzut noi în vacanța asta.

Chiar în stația de la intrarea în satul Tellaro, unde te lasă microbuzul și de unde îl iei înapoi, este o biserică foarte frumoasă, Chiesa San Giorgio Martire, unde localnicii făceau repetiție pentru sărbătorile care urmau.

Apoi am luat-o ușurel prin satul liniștit de pescari, fără autobuze și mașini, pe străzile înguste, printre case de vacanță, am văzut stâncile pe care doritorii pot face plajă, am ajuns în portul mic și colorat și aici, centrul istoric cu străduțele mici de piatră și ne-am oprit într-un golf, ne-am înșirat cu toții pe stânci și am stat ceva acolo, bucurându-ne de soare și valurile înspumate ale mării, iar unii chiar am adormit puțin.

În documentarea pentru această vacanță eu nu am citit decât trecător de Lerici și deloc despre Tellaro. Este clar că nu există prin cele mai multe ghiduri de călătorie, dar vă rog să nu le ocoliți dacă ajungeți în zonă. Tellaro este un sat foarte mic și în plimbarea voastră veți da doar de o biserică foarte veche, piața principală din sat și câteva cafenele și terase, alături de câteva măsuțe pe care localnicii își vând suvenirurile. Nu am văzut nici un supermarket mai mic sau mai mare, nu știu de unde își fac oamenii cumpărăturile, deși cred că de fapt Tellaro face parte oficial din Lerici. Dar cred că ăsta este farmecul lui, este mai liniștit decât oricare sat pe care l-am văzut, iar în afară de noi cred că mai erau doar câțiva turiști, cât să-i numeri pe degete.

Și de aici am plecat cu regretul că nu am încercat mâncarea tradițională care se bazează pe fructe de mare, dar mâncasem la baza castelului din Lerici coastele acelea de porc dumnezeiești și nu ne-a mai trebuit decât o înghețată.

Noi n-am avut parte, dar cred că un apus de soare în Tellaro este tot ce ar trebui pentru a încheia o minunată zi în acest sătuc pitoresc.

Ca să concluzionez. La Spezia este cel mai bun loc în care te poți așeza ca să vezi Cinque Terre și Coasta Ligurică. Rezervă-ți mai multe zile dacă poți, pentru că în afară de cele 5 sate și La Spezia, care este un oraș foarte frumos, în care ai ce să faci, mai sunt în apropiere și cele despre care tocmai v-am povestit, Portovenere, Lerici, Tellaro, dar și toate satele pitorești din jur la care ajungi pe uscat în maxim 30 de minute sau cu vaporul/feribotul din Cinque Terre, La Spezia sau PortoVenere. Chiar dacă nu am avut cea mai potrivită vreme pentru poze reușite, sper să vă faceți o idee despre aceste locuri colorate, poate cele mai colorate de pe Terra noastră, și să le aveți în vedere în excursiile voastre viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 4803 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI