Ghid general de călătorie în Italia

TIPĂREȘTE

Salutări tuturor,

Scriu acest ghid la sugestia unor utilizatori care au fost mulțumiți de detaliile pe care le-am oferit despre Italia. Mă numesc Roberto, sunt un “dublu cetățean” româno-italian originar din București, dar care trăiește de când era tânăr fecior în Verona, Italia. Cunosc foarte bine peninsula, dat fiind că atât din pasiune cât și din motive profesionale am străbătut-o în lung și-n lat.

Nu voi scrie un ghid despre o destinație specifică, ci un ghid general pentru turistul român în Italia, în speranța că vă va fi de folos.

Ca cetățeni UE puteți intra pe teritoriul Italiei pe baza actului de identitate valabil și puteți rămâne pentru maxim 90 de zile fără alte formalități.

Dacă ajungeți în Italia dintr-un stat Schengen, pe cale terestră sau aeriană, în mod normal nu veți fi controlați la punctele de trecere a frontierei. Totuși, ca urmare a valului necontrolat de refugiați și a amenințărilor teroriste din ultimul timp, multe state Schengen au reinstaurat complet sau parțial controalele vamale, așa ca e bine să aveți mereu la îndemână documentul de identitate.

Leonardo (Da Vinci, nu stilistul), Michelangelo, Brunelleschi, Piero della Francesca, Donatello, Raffaello, Giotto, Caravaggio, Botticelli, Dante, Vivaldi, Antonio Salieri, Donizzetti, Paganini, Verdi, Puccini, Einaudi, Petrarca, Machiavelli etc.

Vă sună cunoscuți? Mie mi-au venit instantaneu în minte, dar lista e interminabilă.

Italia e țara cu cele mai multe obiective UNESCO. Patrimoniul său cultural enorm face ca fiecare centimetru pătrat din peninsulă să prezinte interes turistic. Cine vine în Italia are șansa de a descoperi cele mai mari opere de artă și monumente ale istoriei și culturii europene și universale. După mine cine vine aici ca să facă shopping la Milano ar trebui să fie expulzat, e inacceptabil.

Toate punctele de interes turistic (muzee, monumente etc.) sunt caracterizate de cozi interminabile, mai ales în sezonul ”cald”. Vă recomand să vă informați asupra zilelor și orarelor de afluență mai redusă, iar atunci când este posibil să cumpărați biletele online pentru economisii timp (și bani). Totodată, se poate întâmpla ca la anumite muzee să fiți lăsați în fața marilor grupuri, dacă îi rugați pe agenții de la intrare.

Reduceri. Studenții care vor să beneficieze de reduceri ar fi bine să ceară cardul ISIC, care are mult mai multe șanse să fie recunoscut față de cardul emis de universitatea românească. Unele muzee pot face reduceri doar pe baza vârstei, în acel caz e suficient actul de identitate.

Vizite obligatorii. Oameni buni, dacă veniți în Italia nu puteți rata multe obiective. Stați la coadă, faceți un efort... Cum îi spuneam unui alt utilizator care mergea la Firenze, pe lângă catedrala Santa Maria del Fiore e obligatorie o vizită la Galleria degli Uffizi și Galleria dell’Accademia (unde, printre altele, se află David-ul). Chiar dacă se pierd două ore la coada, nu se pot rata astfel de locuri.

Se poate întâmpla să fiți în apropierea unui parc de distracții (ca în cazul meu, locuiesc la 25 de km de Gardaland) sau a altor locuri asemănătoare ce merită vizitate. Vă recomand să verificați mereu dacă există cupoane de reducere. În general le găsiți și de asemenea cumpărând biletul online aveți o reducere importantă (mai ales la early booking). Familiile cu copii sau grupurile mari au mereu reduceri.

Un lucru interesant este că adesea pentru parcurile de distracții, grădinile zoo sau alte atracții similare, dacă aveți de gând să mergeți de două - trei ori e mai convenabil un abonament sezonier decât două-trei bilete întregi! Consultați cu atenție prețurile și opțiunile disponibile înainte de a cumpăra!

Italia nu are o cultură omogenă, de altfel nu a fost niciodată o țară cu caracter unitar puternic. Tradiția profund regională a Italiei a determinat diferențe culturale (inclusiv lingvistice) semnificative. Nu intru în detalii pentru că aș avea de scris sute de pagini, dar generalizând mult se poate spune că nordul Italiei este mai bine organizat și dezvoltat economic, dar oamenii sunt ceva mai reci; sudul este mai sărac și prost organizat, dar oamenii sunt în general mai ospitalieri.

Vă spun din capul locului că diferența de mentalitate dintre români și italieni nu este abisală. Ambele popoare au o clasă politică coruptă, o presiune fiscală necorespunzătoare și cultul ”eludării legii”. Italienii spun ”facciamo una cosa all’italiana” cu același sens cu care românii spun ”facem o treabă românească” (cu sensul ”ocolirii” regulilor). Cândva se putea spune despre Italia că este peste România ca civilizație, dar astăzi decalajul nu mai este atât de marcat. Am vizitat curând Clujul, Iașiul și Timișoara... am găsit trei orașe curate, civilizate, cu oameni educați și îngrijiți. Sigur, erau și excepții, dar și italienii au excepții (cât se poate de neaoșe). În general românul civilizat și deschis la minte se va adapta cu ușurință culturii italiene, la fel cum, din păcate, și românul (cu unul sau doi de ”r”) nesimțit își va găsi colțul lui de rai în peninsulă. De ce? Pentru că atât bunul simț și onestitatea, cât și nesimțirea și necinstea, își au locul lor în sânul societăților italiene și românești deopotrivă.

- demonstrați că sunteți oameni civilizați, faceți cinste României și imaginii noastre în lume

- evitați să vorbiți tare în mijloacele de transport în comun (cu toate că italienii, mai ales în sud, sunt faimoși pentru asta)

- cereți voie înainte să faceți fotografii în magazine, în multe dintre ele e interzis (la Venezia toate magazinele de suveniruri au panouri cu NO PHOTO)

- vorbiți cu localnicii, cereți-le și dacă puteți dați-le sfaturi, schimbați-vă contactele... socializați ”pe bune” (mai știți cum se face!?)

- adresați-vă forțelor de ordine pentru orice problemă

Italia este o țară relativ sigură. În ultima vreme există un oarecare risc terorist, veți vedea trupe antitero în zonele frecventate (gări, aeroporturi, piețele centrale etc.).

Microcriminalitatea este foarte răspândită, fiți atenți în mijloacele de transport și oriunde este aglomerație. Nu purtați la vedere bunurile de valoare și lăsați ceea ce nu este strict necesar la hotel în seif (inclusiv o copie a actelor).

La periferiile marilor orașe și în sudul Italiei (mai ales Napoli) au loc și tâlhării, evitați zonele retrase și ieșirile la ore târzii.

Încercați să păreți cât mai puțin turiști, dat fiind că sunt prima țintă a hoților.

Italia este o țară cu un turism masiv. Structurile hoteliere și asimilate sunt nenumărate. Din păcate, nu lipsesc surprizele neplăcute: camere mizere, prețuri umflate etc.

Vă sfătuiesc să citiți cu atenție experiențele celorlalți turiști înainte de a decide asupra hotelului sau pensiunii la care vă veți caza. Totodată, solicitați pe e-mail o confirmare scrisă asupra prețului final și condițiilor de cazare (orice taxă suplimentară și serviciu neinclus, ora de check-in / check-out, politica generală a structurii etc. etc.). Comparați întotdeauna ofertele mai multor unități și țineți în considerare ceilalți factori ce pot influența prețul final al călătoriei (distanța față de punctele de interes, accesibilitatea etc.). Multe hoteluri și pensiuni (B&B) au convenții cu: muzee, parcuri de distracție, operatori de transport etc. și vă pot oferi reduceri, cereți întotdeauna informații în acest sens.

Bucătăria italiană este faimoasă în toată lumea, dar vă avertizez: majoritatea restaurantelor din zonele intens frecventate de turiști sunt foarte scumpe și de proastă calitate. Am colindat toate marile orașe ale Italiei, cele mai bune restaurante sunt ascunse și cunoscute doar de localnici, cu foarte puține excepții. Am nenumărați prieteni în sector, aceștia mi-au mărturisit filozofia lor: ”dacă vine neamțul, oricum n-are gusturi și e plin de bani, așa că mănâncă ce-i dau și dacă nu-i place nu mai vine, oricum mai sunt câteva milioane pe care să mă bazez”.

Spre deosebire de neamț, românul are gusturi. Bucătăria românească autentică e relativ simplă, dar bazată pe ingrediente de calitate, de-aia turistul român care se respectă riscă să rămână neplăcut surprins de anumite restaurante din Italia.

Sfatul meu? Nu vă limitați să consultați recenziile de pe site-urile de specialitate, faceți cunoștință cu oamenii locurilor pe care le vizitați și întrebați-i unde se mănâncă bine, vor știi mereu să vă trimită într-un restaurant cu adevărat italian, din care veți pleca mulțumiți!

Alt sfat: mâncați bunătățile locale. Nu poți merge în Alto Adige fără să manânci salamurile lor și speck-ul lor, nu poți merge în Veneto fără să guști parmezanul, mămăliga, carnea și risotto-ul local, nu poți merge la Napoli fără să mănânci o pizza ca la mama ei, nu poți merge la Roma fără să iei o carbonara, nu poți merge la Palermo fără să mânânci un cannolo etc. etc. (am citat doar cvasi-clișeele locale, sunt mult mai multe de spus și de gustat).

Pizza. E vina mea, am prea mulți prieteni napolitani, dar pentru mine pizza e una singură. Pizza ca la Napoli nu găsești la aproape niciun restaurant din Italia, ce să mai zic din lume. În fiecare oraș italian, sunt zeci de mii de pizzerii, dar MAXIM 3-4 fac pizza așa cum trebuie (cu excepția Napoli-ului, unde sunt ceva mai multe). Așa că, ori vă informați foarte bine, ori să nu credeți că venind în Italia o să mâncați sigur o pizza așa cum trebuie...

În concluzie: evitați restaurantele centrale și dacă totuși vă încumetați, cereți întotdeauna meniul și citiți-l cu atenție. Pe lângă mâncare, mai există și un ”coperto”, ba chiar uneori și un ”servizio” – ambele costuri sunt de persoană! Pe lângă asta, dacă la restaurantul respectiv e vreun muzician care cântă live, vă puteți trezi și cu un ”supliment muzicieni” (deja sunt faimoase în Italia bonurile - țeapă de 300 de euro pentru trei farfurii de paste și muzica). Nu vă fie rușine să cereți meniul și alte informații înainte să comandați și eventual să vă ridicați de la masă și să vă luați tălpășița, sunt banii voștri!

Notă: în Italia NU se lasă bacșiș la restaurante și în general nici la taxi, restul se primește până la ultimul cent. Bineînțeles, dacă serviciul a fost ireproșabil, puteți rotunji nota, dar nu există nicio bază tradițional-culturală care v-o impune.

Italia se poate mândri cu o rețea de transport public bună, la prețuri relativ mici față de restul occidentului (dacă ați fost în Anglia, Elveția sau țările scandinave știți bine ce zic).

Aeroporturile principale și secundare sunt poziționate relativ bine, existând întotdeauna cel puțin un serviciu public care să vă transfere spre centrul orașului cel mai apropiat la prețuri decente.

Gările principale sunt întotdeauna situate în poziții foarte avantajoase pentru turiști.

Autobuzele.

Autobuzele pot fi urbane sau extraurbane. În Italia biletele pot fi achiziționate la chioșcurile de ziare, tăbăcării tutungerii sau direct la bordul autobuzului (cu un supliment). Uneori pot fi achiziționate și de la aparatele de taxare pentru parcări sau prin SMS.

Biletele urbane sunt valabile în general 60 sau 90 de minute, ceea ce înseamnă că veți putea folosi câte mijloace de transport urbane doriți în intervalul de valabilitate al biletului. În general, este obligatoriu să validați biletul la fiecare schimb, cu toate că valabilitatea este cea dată de prima validare. Atenție: anumite bilete cumpărate la bord sunt valabile numai pentru acel mijloc.

Prețul mediu al unui bilet urban este de 1 – 1,20 euro.

Biletele extraurbane sunt valabile în funcție de zona tarifară, cu cât distanța străbătută este mai mare cu atât prețul crește. Vânzătorii vor știi ce bilet să vă dea în funcție de destinația voastră. Adesea, biletul extraurban este integrat cu cel urban, asta înseamnă că o dată ajunși în orașul de destinație veți putea folosi transportul urban local cu biletul extraurban pe care îl aveți deja (în limita timpului de valabilitate indicat pe acesta).

Cum aceste reguli pot diferi de la oraș la oraș și de la o regie de transport la alta, vă sfătuiesc să vă informați pentru fiecare situație în parte.

În Italia se urcă prin față și se coboară pe la mijloc și prin spate, respectați această regulă!

Autocarele.

Marile orașe pot fi conectate prin servicii de autocar foarte convenabile. Flixbus este operatorul principal.

Blablacar si Uber.

Rețeaua Blablacar este bine dezvoltată în Italia. Uber este ilegal.

Taxiurile.

Taxi-urile sunt scumpe în Italia, vi le recomand numai dacă sunteți cel puțin 3 persoane. Taxa de plecare e undeva pe la 6 euro și costul pe km e de 1 – 1,5 euro.

Zborurile interne.

Pentru distanțele foarte mari (ca Milano - Bari de exemplu) pot fi convenabile (economisiți timp și bani). Atât Alitalia cât și operatorii low cost (Easyjet, Ryanair, Vueling, Wizzair, Blueair) efectuează astfel de zboruri.

Trenurile.

Trenitalia este operatorul de stat. Dat fiind faptul că transportul feroviar nu este monopolizat, există și operatori privați. Până și Trenitalia a suferit ”fragmentări”, în nordul Italiei trenurile regionale sunt controlate de Trenord și Trenitalia (această separare a dus la întreruperea liniei regionale directe Milano – Venezia, acum liniile sunt Milano – Verona; Verona – Venezia).

Biletele de tren pot fi achiziționate: online, la ghișeele din gări sau la automatele din gări.

Principalele trenuri Trenitalia sunt:

-Regionale (echivalentul trenului românesc personal, sau mai nou am înțeles că le ziceți ”regio”)

-Interregionale regionale veloce (accelerat, sau interegio) – tren de mică viteză (160 km/h)

-Frecciabianca (săgeata albă) – tren de viteză medie (200 km/h)

-Frecciargento (săgeata argintie) – tren de mare viteză (250 km/h)

-Frecciarossa (săgeata roșie) – tren de mare viteză (300 – 350 km/h)

Primele două sunt trenuri gândite în special pentru navetiști, în general sunt curate și în ultimii ani au fost înlocuite cu trenuri moderne. Au destul de des întârzieri. Regionalele opresc de obicei în toate stațiile. Interregionalele doar în stațiile mari și medii.

Particularitatea biletelor pentru trenurile regionale și interregionale este faptul că sunt valabile câteva luni de la cumpărare și trebuie validate înainte de folosire (pe peroane sunt prezente validatoarele). Dacă nu le validați, veți fi amendați! O dată validate pot fi folosite în termen de 6 ore pe ruta indicată (o singură dată!), atât cu regionalele cât și cu interregionalele.

Există două clase: prima e seconda (clasa I și a II-a), vă recomand a doua, costă mai puțin și nu diferă cu mult de prima.

Biletele pentru Frecciabianca, Frecciargento și Frecciarossa includ rezervarea locului și indicația precisă a trenului, datei și orei, în consecință nu trebuie validate. Sunt considerabil mai scumpe față de regionale și interregionale.

Frecciabianca și Frecciargento au clasa I și clasa a II-a, recomand iarăși clasa a II-a. Frecciarossa are patru clase: Standard, Premium, Business și Exclusive. Pentru distanțele mici și medii recomand clasa Standard.

Pe lângă Trenitalia, există un alt operator important pentru liniile de mare viteză, Italo treno, cu prețuri mai mici!

Clasele Italo sunt:

- Smart – scaune comode, însă spațiul pentru picioare este cam limitat pentru persoanele înalte și/sau solide. Poți alege doar amplasarea locului (coridor, fereastră).

- Extra large - scaunele sunt mai comode si spațiul pentru picioare este evident mai bun. Poți alege locul.

- Prima - comoditatea este similara cu categoria Extra Large, însă primește gratuit niște snack-uri și o băutură.

- Club Executive – e ca un First Class la Emirates; există și compartiment executive cu maxim 4 locuri.

 

Atât Italo cât și Trenitalia au categorii tarifare care se epuizează de la cea mai economică la cea mai scumpă în funcție de anticipația cu care cumpărați biletul. Totodată, pot exista categorii de preț speciale, relative promoțiilor dintr-o anumită perioadă. Dacă aceste categorii tarifare sunt disponibile, le veți vedea automat în momentul rezervării. Bineînțeles, o categorie mai ieftină va fi mai puțin flexibilă față de o categorie de preț mai scumpă (un bilet scump permite modificări nelimitate și gratuite, sau foarte ieftine, un bilet ieftin e de obicei nerambursabil și modificările sunt scumpe sau nu sunt deloc permise).

Totodată, Italo și Trenitalia pun des la dispoziție coduri de reducere (verificați respectivele pagini de Facebook și site-urile oficiale). Verificați și site-urile italiene de cupoane. De multe ori însă, codurile de reducere sunt o manevra de marketing și nimic mai mult, locurile promoționale fiind foarte limitate sau valabile exclusiv pentru curse scurte. În orice caz, încercarea merită mereu!

Sfaturi generale pentru călătorii cu trenul:

- Nu traversați niciodată șinele, în Italia este obligatorie folosirea pasajelor subterane.

- Ascultați cu atenție anunțurile și citiți panoul informativ de două ori înainte să vă suiți în tren, se întâmplă ca peronul să fie schimbat cu puțin timp înainte de sosirea trenului (anunțul sună așa ”il treno XXX arriva al binario X invece che al binario X” – trenul XXX ajunge la peronul X în loc de peronul X”).

- Aveți dubii? Întrebați personalul gării și personalul trenului.

- Dacă călătoriți cu multe bagaje, la gări există depozite contra-cost. Lăsați-le acolo ca să nu cărați cu voi 30 de kg de bagaje prin oraș.

Limite generale de viteză:

50 km/h în localitate

90 km/h în afara localității (pe drumurile statale și extraurbane secundare)

110 km/h pe drumurile extraurbane principale (în România le numiți ”drumuri expres”) – Limita este de 90 km/h pentru cei care au obținut permisul de mai puțin de trei ani.

130 km/h pe autostrăzi – 100 km/h pentru cei care au obținut permisul de mai puțin de trei ani.

Veți găsi în principal trei tipuri de străzi

1) Statale – asemănătoare DN-urilor noastre. În unele regiuni, mai ales din sudul Italiei, nu sunt întreținute tocmai bine.

2) Extraurbane – străzi de mare viteză ce în general au două funcții: reprezintă centurile orașelor și fac legătura dintre orașele și localitățile limitrofe. Uneori pot face legăturile dintre două sau mai multe localități. De obicei sunt străzi bine întreținute. Majoritatea sunt gratuite, cu câteva mici excepții.

3) Autostrăzi – sunt o rețea capilară ce acoperă foarte bine Italia continentală (sunt prezente și pe insule). În general sunt bine întreținute. Sunt cu plată (așa-zisul ”pedaggio”).

Prețul este calculat în funcție de distanță și diferă în funcție de categoria vehiculului și de tipul autostrăzii. Secțiunile de drum aflată în zone montane au un tarif pe km mai mare. Foarte puțin autostrăzi prevăd o taxă fixă indiferent de distanță (A8 Milano - Laghi, A12 Roma – Civitavecchia).

Categoriile de taxare și costul/km actualmente în vigoare (2016):

- Clasa A – vehicule cu două axe și înălțimea la axa anterioară mai mică de 1,3 m (motocicletele și majoritatea autoturismelor): 0,07026 euro/km în zonele de câmpie și 0,083 euro/km în zonele de munte. Aproximativ 7-8 euro la 100 km.

- Clasa B – vehicule cu două axe și înălțime mai mare de 1,3 m la axa anterioară: 0,07189 euro/km în zonele de câmpie și 0,08495 euro/km în zonele de munte.

- Clasa 3 – vehicule cu 3 axe (inclusiv un autoturism cu remorcă): 0,09621 euro/km câmpie; 0,11123 munte.

- Clasa 4 – vehicule cu 4 axe (inclusiv un autoturism cu remorcă cu două axe): 0,14463 euro/km câmpie, 0,16943 munte.

- Clasa 5 – vehicule cu 5 axe: 0,17043 euro/km câmpie, 0,20045 euro/km.

Clasa vehiculului este calculată automat la casă.

Sfaturi specifice pentru autostradă:

- la intrarea pe autostradă există benzi rezervate exclusiv posesorilor de VIACARD (un card cu credit pentru sistemul de autostrăzi) și/sau TELEPASS (un aparat care deschide automat bariera la intrare și la ieșire, ajutând la evitare cozilor, îl au doar rezidenții italieni cu cont curent italian pentru că plata taxei se face direct din cont la 3 luni sau la 1 lună). Aceste benzi au culoarea albastra (viacard), galbenă (telepass) sau mixtă (dacă aparatul de taxare acceptă telepass și viacard). Fiți atenți să nu urmați aceste benzi!

- benzile pentru plata cash sunt albe, iar deasupra barierelor corespunzătoare se află un panou alb care arată două bancnote și două monezi; dacă pe panou este desenată și o mână care ține cele două bancnote înseamnă că acea casă are personal uman (celelalte sunt automate), mergeți la cele cu personal uman dacă există pentru că se mișcă mult mai rapid

- deasupra fiecărui punct de taxare se află câte un semafor, dacă acesta e roșu punctul este închis!

- dacă ați intrat din greșeală la un punct închis ori exclusiv pentru TELEPASS și/sau Viacard, sau dacă aveți orice problema la casa automată, NU coborâți din mașină și NU mergeți în marșarier, puteți fi amendați! Apăsați pe butonul roșu, vă va răspunde un operator căruia va trebui să-i urmați instrucțiunile

- nu întoarceți în autostradă sau pe străzile extraurbane principale (inclusiv în apropierea punctelor de ieșire), amenda este de la 2000 la 8000 de euro!!!

- ocupați mereu banda cea mai liberă din dreapta!

Parcări.

Toate orașele au parcări cu plată în centru. Suma variază de la 0,80 la 2 euro pe oră. Anumite locuri de parcare aflate în zone ultra-centrale pot prevedea un timp maxim pentru staționare (de obicei de două ore). Pe lângă metodele de plată rezervate rezidenților (SMS, app etc.), metoda cea mai răspândită este bonul emis de aparatele de taxare automate, ce trebuie pus la vedere pe bord.

În general, cu excepția structurilor private, parcările publice cu plată sunt gratuite de sărbători și în intervalul 20.00 – 8.00 (citiți cu atenție panourile rutiere).

Mare atenție! Parcările publice cu plată situate în proximitatea clădirilor rezidențiale pot fi rezervate exclusiv rezidenților în intervalul 20.00 – 8.00, citiți bine panourile rutiere.

Zonele cu trafic limitat.

Majoritatea orașelor au instituit așa-zisele ZTL, una dintre principalele surse de venit ale municipalităților! Sunt zone centrale în care accesul vehiculelor este total sau parțial limitat (în funcție de categorie și/sau orar) sau prevăd plata unui supliment (cum este zona C din Milano). Consultați cu MARE atenție informațiile despre ZTL-urile din orașele pe care le vizitați, altfel amenzile vor curge pe bandă rulantă (aproximativ 90 de euro fiecare cu taxele de notificare).

În anumite orașe, accesul în ZTL este permis clienților hotelurilor situate în interiorul acestora, dar numai dacă hotelul a comunicat nr. de înmatriculare al vehiculului! Solicitați și furnizați hotelului informațiile de rigoare înainte de a pătrunde în ZTL!

Benzile rezervate.

Toate orașele au benzi rezervate exclusiv taxi-urilor și autobuzelor. Nu circulați pe ele, amenzile sunt sigure (camerele video sunt peste tot) !

Amenzi, radare și raportul cu organele de poliție.

Puteți fi opriți de orice autoritate de poliție (poliția locală sau municipală, poliția de stat, poliția rutieră – ”polizia stradale”, carabinierii, garda financiară, poliția provincială, chiar și poliția penitenciară). Legea italiană prevede că toate aceste organe pot efectua serviciu de poliție rutieră, în consecință vă pot opri toate (și mai toate organizează regulat filtre).

În general pentru încălcările ”mărunte” ale Codului Rutier, poliția italiană este mai blândă și de mai bun simț față de cea română. Pentru faptele grave, toleranța este zero.

Vă recomand cu căldură un comportament educat și calm față de organele de poliție. Aroganța va fi taxată - nu le va fi greu să vă găsească nod în papură, dar dacă sunteți civilizați veți fi tratați cu respect și în general vor fi indulgenți.

RADARELE – Conform legii echipajele de poliție care efectuează control radar trebuie să poziționeze la cel puțin 400 de m de locul controlului un panou pe care scrie ”Controllo elettronico della velocità” și să fie bine semnalizate. Trebuie spus că majoritatea orașelor au deja acest panou în punctele critice, iar asta îi scutește pe polițiști de poziționarea unuia nou. Totodată, majoritatea orașelor, pe lângă radarele fixe au niște ”cutii” portocalii în care echipamentul radar se poate poziționa, dar nu este mereu prezent. Neștiind însă când este prezent, vă recomand să respectați mereu limitele de viteză.

Amenzile pentru depășirea vitezei legale sunt:

-Nu mai mult de 10 km/h peste limită: de la 41 la 168 de euro.

-Între 10 și 40 km/h peste limită: de la 168 la 674 euro și 3 puncte.

-Între 40 și 60 km/h peste limită: de la 527 la 2108,6 puncte și suspendarea permisului de la 1 la 3 luni (8-18 luni în cazul recidivei în termen de 24 de luni)

-Peste 60 km/h: de la 821 la 3287 euro, 10 puncte, suspendare permisului de la 6 luni la în an. În caz de recidivă se revocă permisul.

Pentru faptele săvârșite în intervalul 22:00 – 7:00 amenzile se majorează cu o treime (nu numai la depășirea vitezei, dar și la alte fapte relativ grave).

Punctele de penalizare se dublează pentru conducătorii auto care au obținut permisul de mai puțin de trei ani.

Legea prevede o toleranță de 5% față de limita de viteză și în niciun caz mai mică de 5 km/h.

Notă: În Italia punctele de penalizare nu funcționează ca în România, unde din câte am citit stabilesc cuantumul amenzii. În Italia fiecare permis vine cu 20 de puncte, la fiecare contravenție ce prevede puncte acestea se scad, dacă se ajunge la zero permisul trebuie refăcut. Pentru cei care au obținut permisul de mai puțin de trei ani punctele de penalizare se dublează. După doi ani de la ultima contravenție ce a prevăzut penalizarea cu puncte, permisul revine automat la 20 de puncte. Cine are 20 de puncte primește câte două puncte la fiecare doi ani, până la un maxim de 30 de puncte, în cazul în care nu comite abateri ce prevăd depunctări.

Cetățeanul cu permis străin care a acumulat 20 de puncte NU mai poate circula pe teritoriul italian timp de doi ani.

Alcool:

Legea prevede o toleranță de 0,5 g/litru (cu excepția conducătorilor profesioniști și celor ce au obținut permisul de mai puțin de trei ani, unde limita e zero).

Sancțiunile sunt de natură PENALĂ, prevăd 10 puncte de penalizare indiferent de concentrație și:

- Concentrație între 0,5 și 0,8 – amendă de la 500 la 2000 de euro și suspendarea permisului de la 3 la 6 luni.

- Concentrația între 0,8 și 1,5 – amendă de la 800 la 3200 de euro, până la șase luni de închisoare, suspendarea permisului de la 6 luni la 1 an și CONFISCAREA vehiculului.

- Concentrație peste 1,5 g/l – amendă de la 1500 la 6000 de euro, închisoarea de la șase luni la un an, suspendarea permisului de la 1 la doi ani și CONFISCAREA vehiculului.

În caz de recidivă se aplică revocarea permisului, în toate cazurile.

Conducătorilor pentru care este prevăzută toleranța zero, care sunt găsiți cu o concentrație între 0,01 și 0,5 li se aplică amenda de la 155 la 624 de euro și cinci puncte. Sancțiunea NU este penală.

REFUZUL de a supune alcooltest-ului, precum și conducerea sub influența substanțelor stupefiante, se sancționează aidoma conducerii cu o concentrație alcoolica de peste 1,5 g/l!

Legea prevede ca în cazul depășirii alcoolemiei legale, să fie efectuate două testări la o distanță minimă de cinci minute.

Reguli generale privind amenzile rutiere:

- Cu excepția abaterilor de natură penală unde cuantumul amenzii este stabilit de judecător (în intervalul stabilit de lege), celelalte amenzi pot fi plătite în formă minimă (adică minimul prevăzut de lege). În caz de contestație (ricorso, literalmente ”recurs”), nu se mai poate plăti în formă minimă: dacă faceți contestație la prefect și îl pierdeți veți plăti jumătate din maximul amenzii; contestația pierdută la judecător prevede că acesta va stabili acesta cuantumul.

- Pentru majoritatea amenzilor plata în termen de 5 zile dă dreptul la o reducere de 30% (deci plătiți 30% din minimul prevăzut).

- Rezidentul italian plătește în termen de 60 de zile.

- Rezidentul străin plătește pe loc amenda, sau în cazul în care dorește să facă contestație plătește o cauțiune însumând jumătate din cuantumul maxim, în caz contrar vehiculul va fi pus sub sechestru până la efectuarea plății sau soluționarea favorabilă a contestației!

 

SFÂRȘIT. Sper ca acest ghid să vă fie util. Dacă aveți alte întrebări lăsați un comentariu.

---