Orasul crinilor, al artei, al culturii si al istoriei - Nola

TIPĂREȘTE

Sa ne intoarcem pentru o zi in Nola . De ce?! Pentru ca un indicator rutier aflat in apropierea hotelului ne-a atras atentia:"BENVENUTI A NOLA -CITTA " DEI GIGLI, DI ARTE, DI CULTURA E DI STORIA ". Primisem chiar din prima seara, lista cu excursiile optionale, dar o noua surpriza neasteptata (evident -fara nici o explicatie din partea "ghidusei" Cristina) Din tara stiam deja ca pentru Roma erau planificate 2 zile : una pentru Vatican si cealalta pentru Bazilica San Pietro si centrul istoric. Aici am constatat ca excursia la Vatican s-a anulat, asa ca ne-a ramas o zi libera. O parte dintre turisti au ales sa viziteze Napoli pe cont propriu, noi am ales sa descoperim Nola si locuitorii ei, care se numesc nolani.

Hotelul se afla intr-o zona rezidentiala, inconjurat de vile luxoase, destul de acoperite de garduri inalte, pline cu flori (mai ales leandrii), cactusi uriasi sau alte plante mediteraniene. Ce se putea vedea clar era numele vilei si numarul casei, inscriptionate frumos pe placute din ceramica. Mai atragea atentia ceva care ne-a impresionat placut. Aproape toate casele aveau pe peretele de la strada o nisa in care se afla o statueta tot din ceramica- reprezentand-o pe Fecioara Maria cu pruncul - inconjurata de beculete ce ardeau zi si noapte- si cel putin un buchetel de flori.

Asadar, dupa micul dejun, am pornit "in expeditie' sa descoperim Nola. Am iesit intr-un bulevard cu blocuri (4-5 etaje), cu magazine la parter, cu baruri, pizzerii, restaurante, dar fara trotuare. O dunga alba continua, trasata la 20 de cm. de cladiri, ne despartea de mijloacele de transport. Evident, ne cam temeam pentru viata noastra, dar ulterior ne-am lamurit ca soferii de pe intreaga Coasta Amalfi sunt obisnuiti cu soselele inguste, fara trotuare, fara semafoare, si ca sunt extrem de atenti, calmi, respectuosi unii cu altii, rabdatori, nu stiu sa injure, nu sunt violenti.

Doua lucruri dragute ne-au atras atentia pe acest lung bulevard si ne-am informat despre ce este vorba: in fata fiecarei vile, fiecarui bloc, magazin, hotel, restaurant, etc. se afla un suport dragut dinceramica in care se aflau umbrele mai noi sau mai vechi, (chiar si cu cate o spita rupta). Care era rostul lor? Doar de decor? Ei, bine, nu! In aceasta zona ploua torential pret de 10 -15 minute. Daca te prinde ploaia si nu esti pregatit, iei o umbrela din primul suport intalnit, te folosesti de ea pana trece ploaia si o pui in primul suport ce-ti iasa in cale. (nu este nevoie sa o duci de unde ai luat-o). Este un fel de "circuitul umbrelelor in natura".

Al II-lea lucru a fost un cosulet din rachita coborat pe o sfoara de catre o doamna de la etajul 3 al unui bloc. In cosulet se afla o lista si o hartie de 20 de euro. O vanzatoare (probabil anuntata telefonic) a iesit din magazin, a luat lista si banii, a adus produsele, bonul si restul si i-a facut semn doamnei sa ridice cosuletul. Draguti sunt nolanii. Incep sa imi placa tot mai mult. Tot mergand inainte, dintr-o data bulevardul s-a ramificat in mai multe stradute inguste, intunecoase, nu foarte curate, cu cladiri vechi, cu ruine mascate de niste porti inalte, mazgalite cu grafiti. Am crezut ca am ajuns la periferia orasului, dar conform informatiilor primite, abia acum urma partea interesanta a acestui orasel de la "capatul lumii.

De aici incepea centrul vechi, centrul istoric care ni s-a dezvaluit in fata ochilor. Aici se deschidea scuarul Primariei, loc in care in fiecare an se desfasoara FESTIVALUL CRINILOR , in ultima duminica inainte de 22 iunie. (Festivalul Crinilor din 2010 - a fost nominalizat alaturi de alte festivaluri de pe teritoriul Italiei, pentru a deveni un site de patrimoniu mondial UNESCO). Noi am venit aici in octombrie, dar tot ne-am bucurat de alte minunate flori- la toto pasul-alaturi de livezile de lamai si maslini.

Tot aici se afla cladirea Primariei , precum si statuia primului imparat roman _OTTAVIANO AUGUST -care a ajuns pe aceste meleaguri si care a murit in Nola la 19 august, anul 14 d, H. Despre Catedrala San Genaro . care domina piazza, nu am reusit sa obtinem prea multe informatii, dar am vizitat-o in liniste:era foarte mare si foarte frumoasa (vezi poze). In plimbarea noastra prin Nola, am mai intalnit cateva bisericute, unele inchise, intr-o stare avansata de degradare.

Din nefericire, timpul nu ne-a permis sa vizitam si muzeul de arheologie in care am fi gasit cu siguranta urme ale puterii distrugatoare a eruptiei Vezuviului. si nici nu am ajuns la o constructie foarte moderna, despre care ni s-a spus ca merita a fi vizitata, dar era greu de ajuns daca nu aveam autoturism personal. Este vorba despre un centru comercial si de agrement _ VULCANO BUONO - in apropiere de catunul POLVICA- Nola, inaugurat la 7 decembrie 2007, construit de arhitectul italian -RENZO PIANO -, sub forma unui vulcan, Din exterior, pare invizibil, ca opera de arhitectura - acoperisul din beton armat, fiind acoperit cu pamant, arbusti, pini. Putem vorbi despre o constructie - eco. In interior are inaltimea cuprinsa intre 25 si 41 de metrii, diametrul de 320 metrii, cuprinzand un hotel, un hipermarket, cinematograf, galerii de arta, locuri de joaca pentru copii, 150 magazine diverse, restaurante, cafenele, si parcare gratuita. Treceam de doua ori pe zi cu autocarul prin apropiere, dar marturisesc ca fotografiile le-am gasit pe net.

Ne-am bucurat sa descoperim putin din oraselul in care am fost primii romani ajunsi aici si poate vreodata pe o placuta din ceramica postata la intrarea in hotelul BELSITO vezi impresii va fi mentionat acest lucru. Pana la urma, Nola chiar ne-a placut. Daca ar fi fost mai aproape de Sorento, chiar l-am fi iubit.

---

VIZUALIZĂRI: 2698 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI