“M-am aia” la Mamaia…italiană!

TIPĂREȘTE

P'undeva prin "judeţu" Friuli-Giulia, între Udine şi Venezia, pe lângă alte staţiuni marine ca Bibione, Caorle, Lido de Jesolo, se află şi Lignano. Nu prea aveam chef de Italia ci, de un resort aruncat în deşert, unde să mă scarpin pe buric sub umbrelă, zipp-uind printr-un pai ceva coctail sau un Gin Fizz şi să mă lăbărţez într-o pisicina când turiştii din juru' meu se duc la prânz să mănânce, rămânând numa' eu cu Hatsepsuta, la scăldat!

Bănuiam însă, că faraoana mea dorea o vacanţă activă, (cred că avea gust de Italia rămas din vacanţele precedente), adicătelea să ne mişcăm posterioru'prin zonele macaronare-Bibione, Caorle şi Venezia, chiar dacă ultima o mai vizitasem şi cu alte ocazii... da'vorba neaoşă italiană: Vedere Venezia e poi morire! (... de fapt... inventez da' deh!!).

Cu felul ei spumos de a fi, faraoana îmi lasă timid pe birou, un bileţel scris de mână:

Tati!

Lignano Sabbia D'oro. Te rog să nu mă chinui în vacanţa de vară şi să brrrram-brrrram în Italia că eu, în avion nu mă mai urc anu'ăsta! Doresc răspuns în 10 minute!!

Îmi pare cu regret, nu mergem că...

nu ai scris corect numele destinţiei! ,

... scriu eu pe verso

Evident că, reacţia nu a întârziat, pe un alt “manuscris”:

Aşa se numea la 1900 si anu' ăsta Egiptu', pentru noi, va purta numele de Sabbiadoro. Acum e corect, banuiesc...

Am stat în cumpănă... !... pentru mine Italia însemna fără allinclusive. Bufetul "italiez", nu e d'ăla suedez de Turcia sau Egipt şi dacă este, e fireşte mai scump. Plus că eu, în acest caz, nu mai puteam să ies pe terasă şi să-mi... ”întind” lenea că trebuia să gătesc... eu... singur!! Deh... mă rog... tot am “googălit” şi am aflat că tata Hemingway a fost p'acolo pân' anii '50 (... am şi eu nişte... modele în viaţă, ca orice om... Hemingway şi nu numai în literatură, Gaudi în arhitectură, Alvin Tofler în afaceri, Paul Bocuse şi Gordon Ramsay în gastonomie şi în alte domenii vă spun altă dată că acu' nu-i momentu')... şi Ernest, băiat de şpriţ şi de trabucuri fine a definit Lignano ca pe o Floridă a Italiei!... şi-am zis: ia stai nene că asta'i destinaţie de atins: veni, vidi şi vraiştilii!

Sabbiadoro este un fel de destinaţieee... cum să vă zic... un fel de Mamaie'l'ntâlneşte pe Tataie şi fac amor în fân proaspăt cosit şi se naşte o Mămăiţă “zveltă” şi bine concepută!

Arhitectonic, Sabbiadoro a fost construită să vezi copacii şi cerul, adică, mai toate casele şi rezidenţele nu depăşesc trei etaje excepţie fiind faleza, unde sunt hoteluri mai înalte. Pe la 1904, au apărut aşa zisele băi şi tot atunci, stră-tataie cu stră-mamaie stăteau la plajă şi făceau baie, el în costum de... nuntă şi ea îmbracată ca... scafandrii (bănuiesc că aţi văzut fotografii vintage din acele timpuri cu primele “modele” de, costum de baie!). Stiţi bine că la vremea aceea o pereche de bikini cu două fese în chip de... "caroserie", ar fi fost de neconceput. În acele timpuri nu existau don'şoare tuningate şi chiar dacă erau... ”aux naturelle”, îşi ţineau tuningarea-de-la-mama-lor, ascunsă privirilor.

Lignano... o staţiune... ba... e oraş de fapt, că tot Lignano ăsta e împărţit în trei secţiuni: Riviera, Pineta şi “para mălăiaţă” de pe tort, Sabbiadoro. Riviera este mai mult pentru camping şi pentru cei ajunşi la vârsta senioratului, păstrează parfumul anilor '50, frumos “învelită” pe toate străzile în conifere. Pineta şi ea, plină de pini, este un fel de capodoperă urbană, ca aşezare turistică, a arhitectului Marcel Măslină... pe bune, nu glumesc... un mare talent al Italiei, Marcello D'Olivo. Pe vremea când era arătură, a venit nenea D'Olivo şi “a trasat” o spirală şi Pineta s-a construit pe modelul respectiv, in forma de cochilie de melc. Cred că nu are rost să vă spun cât de bine a gândit-o, că realizaţi şi voi. Am împachetat cârpele'n bagaj şi dă-i bătaie cu... ”rotobilu'”pân' la Balaton, ca escală. Puteam face dintr-un şut toată distanţa da', d'aia eşti în vacanţă să te mai şi opreşti. La Balaton, destul de chel şi scump... criza e “altfel la fel” şi la unguri... adica gol, câteva perechi răzleţe şi “propitari” de terase trişti... şi intrarea la toaletă costa 2 euro, de-mi venea să mă întorc acasa şi să-mi car closetul cu mine, în concediu. Prin Slovenia, care e o placere de văzut chiar şi de pe autostradă, niciun petec de pământ nu este lăsat la voia întâmplării şi parcă totul e “pus cu mâna”, în natură! De autobahn'ul sloven nu mai vorbesc, e inutil şi nu am chef sa-mi fac sepukku de oftică, de cât de relaxant e la volan pe... Slovenske avtoceste!

CULCUŞU'

O vorbă mare mioritică spune: “Cum îţi aşterni, aşa dormi! ”... eee... păi exact aia am şi făcut... "Io, Mircea voievod" am cautat locu', "Io" am vorbit cu patronu', ”Faraoana” a negociat... as allways! Situată în mijlocul staţiunii, rezidenţa Zaccolo (sună... de parcă ar fi... şampanie!), e la 200-250 m de plajă, ceea ce pare mult de mers pe jos pentru unii dar, având în vedere că urbanistic totul e “aşezat” cu străzi drepte care se intersectează, o plimbare la răsărit şi spre seară nu strică la eventualii colaci din jurul “sacului de bere”, care au riscul de a se acumula de la relaxarea “vraişte-la-soare”.

Dormitorul suficient (trebuie să-ţi aduci lenjeria de acasă, ceea ce implică bagaj şi te apucă frustrarea că trebuie să cari o sacoşa'n plus cu lenjerie, mai ales dacă la întoarcere mai vii şi cu suveniruri din concediu - noi am luat şi câte o pernă... aşa ştiam o chestie, ca nu amestecăm portocalele cu lămâile!), cu ieşire la o terasă comună, în spatele clădirii, cu termopane, deci linişte... Seif, evident în fiecare apartament, d'ăla mai “eftin”, cu cheie, fără cifru dar, decât deloc... Living obişnuit şi o bed-sofa în perimetru împreună cu bucătăria, câteva oale necesare, tacâmuri, espresso italian şi 2 (două) frigidere: unul şi pentru prunci, dacă eventual se doreşte refrigerare separată. Baie spaţioasă dar cu o chestie care mă deranja: lipsa unei delimitări între duş şi toaletă + bidé, adică, plinta de stop pentru apă nu exista şi de nu eşti atent, dacă cineva a facut duş înainte şi evident, ca foloseşti papuci, nu? ... eee, de nu eşti atent şi vrei sa te aşezi pe tron, vii literalmente'n gură sau îţi rupi vreo mână!! Nici nu vreau să mă gândesc, în cazul în care aveţi copiii cu voi, mişunând prin baie pe o gresie umedă! Din păcate, mai toate rezidenţele au aceeaşi concepţie vis-á-vis de finisarea finală a combinaţiei toaletă-bidé-duş. Acesta ar fi un prim minus referitor la un spaţiu care este, totuşi, de uz intens. Aer condiţionat, existent dar, nefolosit pe toată perioada... aşezarea clădirii şi etajele superioare, meţineau răcoarea de noapte sabbiadoriana şi Italia nu'i Egiptu', unde te sufoci şi la 2 noaptea. Al doilea minus la cazare era... o clopotniţă, două străzi mai încolo, care'mi băngănea'n creieri la 7.30, ora României! Prima dimineaţă, am facut ca Tom când ia o tigaie'n cap de la Jerry! Nici azi nu'nţeleg de ce clopotaru'n'avea... suflet să se trezească... şi el mai... târziu! Cred că singurii care nu-şi iau concediu în august sunt clopotarii italieni!! .

Terasa făr' de soare la orele amiezii când te bate Ra în ceafă. Fiecare terasă are un gard viu de palmieri şi eşti ferit de priviri chiar şi în momente accidentale, de “cădere a prosopului” de la brâu! Rezervare prin internet, plata la fel, cu parcare asigurată. Câte apartamente atâtea locuri de “caruţe”, ceea ce ţine de logica proiectării în construcţii, adică direct din... blue-print. Altfel parcarea e un iad, scumpă din punct de vedere mioritic şi cauţi de-ţi faci creierii soté, oferind o “preocupare” care-ţi strică concediul dar, majoritatea rezidenţelor oferă parcare'n preţ, ceea ce i'un plus.

Turiştii veniţi la “hodină”, după numarul de pe... tricou, în rezidenţă erau nemţi, austrieci, belgieni, francezi şi noi doi, singurii mioritici, care iar este un plus având în vedere că scapi de ruşi trotilaţi de licori, tip Săniuţa. Est-europenii mişună în iulie, de obicei.

Un alt plus era wirelessu', oferit de “maître d'hôtel” în toată rezidenţa. Fiind numai noi de noi, am preferat formula de apartament, tocmai pentru a evita orele fixe de masă... Ciugu-ciugu'n timpul zilei şi spre apus, “cura” de paste al pommodoro, ”al gorgonzzoll-o, al mozzarell-o“!... al... al... whatever vroia “Capa di tutti capelele”, adica Şefa, să silozeze.

NUTREŢURI ŞI HIDRATĂRI

La mine'n bucatarie nu intră nimeni să gătească, decât dacă'mi cere voie şi'i văd... ”magna carta” de vizită!

Eu ca şi Seinfeld, în bucătarie: I'm the king of my domain! Dacă ai cuţite de 80$ bucata si cineva'ţi intră în bucătărie şi încearcă să desfacă cu unul din ele, o conservă de fasole, ”chinuind” cuţitu'... mă apucă amocu' şi'mi vine să-i dau langoşe'n ceafă! Aşa că... bucătaru' de servicu trebuia conectat, că oricum, venisem cu iataganele mele în bagaj şi... “şerpaşu'” găteşte pentru ”faraoană”, nu invers! Vrei teraso-pizzerio-restaurant la un blid de paste şi poate un Prosecco brumat, atunci trebuie să te gândeşti că începe portofelu' să se smiorcăie. Accept o fraiereală când nu sunt în cunoştinţă de cauză dar, să vină un ospatar cu porţii... franţuzite... de paste de oricare combinaţie şi să-mi pună o frunza de laptucă, ca decor, pe marginea gamelei şi să adauge la nota de 40 euro şi o... ”coperta”, (adică dai caşca şi pe tacâm de persoană, ... adică numa' că m-am aşezat la masă mai dau 1,50 euro), îmi pun creierii pe bigudiuri! Deh... e adevărat că e totuşi vacanţă şi nu faci rabat la plăceri şi calitate dar, nici la lejeritatea de a da triplu pe mâncare, de frică că-ţi fug intestinele la psiholog. Evident că, am mai “băgat” câte o terasă, la apus dar, doar pentru platouri pescăreşti la grătar, gastronomic imposibil de realizat în kichinett'a noastră. Dacă stai să te gândeşti la cheltuială, nu mai cumperi nimic dar, puţină atenţie nu strică!... chiar dacă, îmi place să uzitez, în vacanţă, de expresia: It's good to be a King!

Sunt în staţiune la tot pasu', supermercati Pam, Liedl, Eurospar, IN's şi te şi oftici că pe meleaguri mioritice e mai scump, excepţie făcând muşchiul de porc, vită şi pieptul de pui la tăviţa'n folie. Având în vedere că nu venisem în Italia să balotăm cefe la gratar şi să stăm la picnic amestecând manelele vecinilor cu târtiţe de pui, nu ne-am dat în vânt după“grohăituri”sau“găinarii”! Din“leguma”, obişnuită a românului, adică porcu', ne-am limitat la şuncă, adică la fesa din spate a porcului, adică prosciutto şi speck şi puiul luat pe de-a întregul de pe grill cu 3,50euro, numai dacă vroiam totul... ”la viteză”.

Brânzeturile, din cele mai fine sorturi, mai ieftine ca în Românica, legumele cam la fel... per total, dacă nu eşti atent în 10-12 zile, mai adaugi doi colaci la talie. La hidratări, singura problemă era... apa, care e mai scumpă dar la ofertă mai găseşti plată-de-la-robinet, îmbuteliată de macaronari. Alcoolul mai ieftin ca la noi, vinurile fiind cireaşa de pe tort, bune, de calitate, din podgoriile siciliene şi nu numai! Am mers pe Prosecco şampanizat care, se amesteca foarte bine cu apusurile blânde şi calde de august, din Sabbiadoro. Berea e pe toate drumurile, de la 0,35-0,50 oiro la infinit... pe plajă, în schimb, e de la 2 euro'n sus. Carbogazoasele colorate, cu un leu mai scumpe decât în Landum Mioriticum dar, cum nu ne potoleam setea cu aşa ceva, dezinteres total.

PLAJA

Organizarea unui loc la soare e cu... majuscule, când vine vorba de aţi petrece o buna bucată de vreme întins ca placinta. NU plec fără rezervare facută de acasă... nu mai sunt la vârsta surprizelor neplacute, căutând la pleaznă, umbrelă şi şezlong. ”Îmi” deranjez concediu' şi nu-mi pot bea cafeaua liniştit în zori de zi! Bref, rezervare şi plata prin internet cu amplasament „la botu' calului”, adica mie să-mi bată briza la fese că altfel fac cu nervii dacă e „cuptoru'” prea încins! Aici nu fac rabat la nimic, trebuie să fie - the best place on the beach... sau... the next best -, având în vedere că asta aştept tot anu'. Aşa că sunt doua feluri de umbrele cu chaise-longue-uri: unele de tip mai... liliputan cu distanţă de 3,5m între ele şi cele cu umbrela de terasa si efectiv... paturi unde te poţi lăbărţa în voie la 6m una de cealaltă! Evident, am mers pe varianta a doua şi în primul şir de la mare spre plajă. De cât a costat... nu contează, mintea şi spiritul să fie liniştit. În faţa noastră la 3m era o chestie tip cordon, „lăsat la lejer” ce delimita plaja plătită cu cea la liber. „La liber”, nu însemna însă că, poţi veni ca neamu' prost cu propria ta umbrelă şi pat pliant ca să le iei „faţa”, celor ce sunt cu plată. Îmi pare rău că nu am fotografiat semnul cu interzis, (extrem de explicit pentru orice găgăuţă, de pe orice planetă!), cu o umbrelă şi pat barate de o dungă roşie, pe fond albastru. Se pot folosi doar cearceafuri şi prosoape pentru poziţia'ntins la „out of limits beach”!... ceea ce e NORMAL, pe meleaguri civilizate, precum „Imperiu' Roman”. Adriatica este un vis în luna august cu o mare semi-cristal şi valuri plăcute şi liniştite, fără să-ţi scalpeze freza dacă nu eşti atent la ele. Plaja'n sine cu nisip excelent şi intrare lină în apă. Nu degeaba acest loc a primit Blue Flag, ani de-a rândul, criteriile fiind calitatea apei, grija faţa de mediul înconjurător, siguranţă şi servicii.

PRUNCI, ENTERTAINMENT SI... AMUZAMENT

„Plaja de Lignano” se întinde pe 8 kilometri şi chiar lângă faleză, la intrarea fiecarui sector numerotat (ex. plaja 1-9), sunt tot felul de terenuri de sport... volei, fotbal pe nisip, evident. Doritorii pot închiria de toate, de la mingi la cipici, de la surf la hidrobiciclete. Concerte de tot felul, spre seară cu celebri anonimi italieni... pentru mine, cel puţin... dar cântau bine. Pruncii au cu ce se delecta, fiecare sector are „ţarcuri” cu tot felul de...comedii pentru cei mici şi supraveghetori care, chiar se ocupă de ei.

Ţopârlănia nu este doar... made in Romania, au şi ei ţoapele lor! Italienii au un talent desăvârşit de a vorbi de la distanţă, despre lucruri care nu te interesează dar care, trebuie sa le audă toată lumea... şi... mult!... adică ţipă, nu vorbesc... ai impresia că trebuie să chemi salvarea că poate a aterizat cineva'n gene si şi-a „creat” o nouă fosă nazală, când ei de fapt „vorbesc” despre ce neastâmpăraţi sunt copiii la plajă!

Entertaiment-ul mâncătorilor de paste şi tumultul guraliv se termină pe la 11.45 când, macaronarii se duc la masă şi la adormit copiii. Eeee, atunci începe momentul plăcerii: se goleşte plaja şi auzi valurile! Şi... ahhhh, ce bine! LINIŞTE... pân' la vreo 3 dup'amiaza, când, apar din nou! Am avut şi norocul să am în dreapta şi respectiv stânga mea, nemţi şi austrieci... până şi copiii lor tăceau, aşa linişte era in jur. De la rândul 2, începea balamucu', unde, ca tot italianu'care se respectă, se vorbea tare... napoletani, sicilieni, mahaburezi d'ai lor de la ţară şi cucoane cu 430 de lanţuri de aur la gât de toate dimensiunile, 822 de brăţări din acelaşi material şi câte-un ceas pe fiecare mână! Pe plajă, by the way, NU sunt difuzoare cu muzică cretină. Deci, difuzoare, marca Deloc... nu tu Sexy Maioneza, Stana Bachelita, Joacăbine Florea sau alţii, ceea ce e un super-plus! Amuzamentu' este întreţinut şi de orezari (chinezi), marochini (marocani) şi Albi-ca-Zăpezile (rudele lu'Coca-Cola... africani de toate sortimentele), care alearga ca găinile zăpăcite, când poliţia în civil, adică'n slip, controlează comerţul ambulant: brăţări, ceasuri, prosoape şi genţi... făcăreţe de Vuitton, Chanel şi Boss. (Acesta este un capitol în sine, fiind unul din subiectele din al doilea review despre Lignano: Aventuri Sabbiadoriene).

METEO

Cerul este bun prieten cu Sabbiadoro în luna lui august şi cred că numai atunci... după cum am urmărit, înainte de plecare webcam-ul din Sabbiadoro, live... iunie, iulie sunt luni „oscilante” şi mai primeşti şi câte o furtună'n program... d'aia nu's tâmpiţi italienii când concediul lor din industrie, peninsular începe de la sfârşitul lui iulie, spre august, pentru partea de nord a Italiei. Vreme superbă, cu înclinaţie către 34grade, maxim... dar oricum, în jur de 30.

CONCLUZIE

Sunt adeptul „sălbăticiei naturale” în concediu şi în general, dar nu am atâţia bani să „mi-o” procur!! Adică, daca mă duci unde se îmbină Razelmul sau Razim cu marea şi am în jurul meu numai nisip „sălbatic” adus de valuri şi necălcat de nimeni (fosta'i lele...) cu ciulini din loc'n loc şi NIMENI ÎN JUR, nu mai plec de acolo!... sau o insulă sălbatică unde să-mi aud numai respiraţia şi sunetul nucilor de cocos, proaspăt căzute, la atingerea nisipului. Aşa ceva nu mai există azi... sau nu ştiu eu... sau dacă da, ori este un secret, ori e scump, ori a cumpărat-o cineva între timp... insula, evident!

Dar... dacă tot trebuie să accept crâmpeie de balamuc şi zgomot în porţii civilizate, Sabbiadoro mai are rămăşiţe de imagine şi linişte din anii '60-'70 şi este, pentru mine cel puţin, destinaţia unui concediu fără frecuşuri inutile şi evident cu ştaif vest-european. Pentru cupluri, cu sau fără copiii, este o destinaţie prietenoasă, fie că îţi doreşti să faci băi de soare, fie că vrei să faci câţiva paşi sau mai mulţi ca promenadă, fie că vrei să bagi un ochi şi în celelalte staţiuni ca Riviera sau Pineta şi de ce nu, cum am făcut noi, „vaporettându-ne” prin Venezia. Nu mai vorbesc de libertatea de mişcare de mare largheţe, cu ajutorul automobilului din dotare care este mult mai ofertantă decât într-un...compound de tip: resort egiptean. La anu' nu voi mai avea ce să vă scriu, pentru că deja ne gândim la rezervări în acelaşi loc: Sabbiadoro – o Mamaie care, am fi avut-o şi noi, dacă romanii ar fi fost stăpânii în Dacicum Mioriticum!!

S'auzim de bine, prieteni!

P. S. Sper ca validarea pozelor să vină la timp pentru a vă face cât de cât o idee!

Pe... oricând!

--

Continuarea -- recomandari de calatorie din zona - o puteti citi aici click aici

---

VIZUALIZĂRI: 7949 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI