GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Două oraşe a căror istorie se împleteşte - Grado & Aquileia
TIPĂREȘTECât timp am poposit pe "Insula Paradisului", dorul de ducă nu m-a putut ţine nemişcat doar la plajă.
Şi, cum la venire văzusem prin centrul orăşelului Aquileia ceva vestigii romane, dar şi o turlă impunătoare de biserică, am decis în a doua după-amiază să facem câţiva paşi (cu maşina, desigur) până acolo.
Am ajuns aproape de biserică, un indicator rutier/turistic ne-a dus până la poarta ei, ca să spun aşa. Am găsit un singur loc de parcare (cu excepţia celui rezervat persoanelor cu dizabilităţi), am scos un bilet de o oră de la tonomatul de parcare (cu care nu m-am prea înţeles, meniul fiind confuz şi nedispunând de pagini de "help"... Mă rog, important e că am reuşit!
Am luat câte o îngheţată, să mai alungăm arşiţa şi am pornit spre marea biserică. Nu ştiam absolut nimic despre ea, aşa că prima dată i-am dat ocol, am făcut ceva poze, am observat un panou cu o hartă a tuturor vestigiilor din oraş şi abia apoi ne-am făcut curaj şi am intrat. O răcoare plăcută ne-a învăluit de la primii paşi în interior. Turiştii au acces pe o podea de sticlă groasă care lasă privirea liberă să admire un mozaic roman superb, pe toată suprafaţa podelei. Dar nu numai acesta vă va încânta privirea, ci şi picturile, arhitectura şi inscripţiile de pe plăcile comemorative.
Vizitarea acestei biserici este gratuită, dar există şi 3 locuri cu acces plătit - am avut timp din păcate doar pentru unul, mozaicul. Mai erau cripta săpăturilor arheologice şi, evident, turnul clopotniţei... Data viitoare poate am vreme şi putere să urc şi în turn...
Dar în graba de a povesti, am uitat să vă spun despre ce povestesc io p'aici. E vorba despre Bazilica Patriarhală din Aquileia (basilica patriarcale di Santa Maria Assunta - click aici), dedicată Fecioarei Maria şi sfinţilor Ermacora şi Fortunato. Cu o istorie multiseculară - primul edificiu eclesiastic ridicat pe acest amplasament datând imediat după edictul de la Milano (313 d. C.) când a fost terminată persecuţia religioasă a creştinilor.
Dărâmată şi reconstruită în repetate rânduri, a conservat mozaicul despre care vorbeam mai sus foarte bine, până în prezent. Acesta este cel mai vechi mozaic paleocreştin (are vreo 760 mp!) din lumea occidentală.
Biserica a fost sediul 'Patriarhatului din Aquileia' (click aici) - formă de organizare politico-religioasă care a condus timp de secole bune regiunea.
Am privit-o cu atenţie din toate unghiurile posibile, am şi fotografiat-o pentru a mi-o putea reaminti peste timp (lumina caldă a soarelui ce se apropia de asfinţit dându-i parcă un farmec în plus), apoi am ieşit de acolo ca să pătrund şi la baptisteriu, de unde se face şi accesul la "Sala sudică", cea în care se află un alt mozaic superb, din păcate doar parţial păstrat intact (şi un mormânt), care merită admirate. Aici era chiar şi mai bine - încăperea dispunea de aer condiţionat, pentru a putea crea un microclimat adecvat conservării vestigiului. Dar cum timpul trece repede atunci când faci ceea ce-ţi place, am constatat că trebuie să ne cam luăm adio de la sfânta biserică şi să o ştergem, asta până nu expira timpul alocat parcării, că n-aveam chef să văd cât sunt de vigilenţi în sensul acesta.
Am mers pe urmă încă vreo cel mult 2 km până la ruinele ce le văzusem când am venit - e vorba despre ruinele vechiului for roman.
Nimic impresionant sau ieşit din comun, mai ales după ce la un moment dat în viaţă ai apucat să vezi Pompeii.
E poate locul şi momentul să spun şi câteva date culese din surse de informare (wikipedia şi saituri oficiale):
"Aquileia romană a fost fondată în 181 î.C. de către... Romani :). Important oraş militar de frontieră până în epoca republicană, devine una dintre capitalele Imperiului roman sub Massimiano. În 452 d.C. a fost până la urmă distrusă de hoardele de huni conduse de Attila, ne mai revenind niciodată la splendoarea sa din antichitate.
Deja port roman în serviciul Aquileei și castru, Grado s-a dezvoltat după 452 când mulți lucuitori s-au refugiat pe insulă pentru a scăpa hoardelor de huni conduse de către Atila.
Urmare a invaziei longobarzilor (568), Patriarhul Paolino transferă aici sediul Patriarhatului din Aquileia.
Apariția și dezvoltarea Veneției drept centru dominant al lagunei a însemnat însă declinul lent al insulei, agravat şi de către reconstrucţia oraşului Aquileia.
Începând din secolul XII, părăsit şi de către patriarh, Grado deveni un biet sat de pescari şi a rămas astfel secole de-a rândul.
Începând cu 1797 (urmare a tratatului de la Campoformio şi a sfârşitului milenarei republici veneţiene), Grado a devenit parte a domeniului casei de Austria până la 1918 (cu o scurtă paranteză napoleonică).
Din această perioadă datează originile orăşelului drept staţiune balneo-termală, gazdă printre alţii a numeroase personalităţi, printre care Freud şi Pirandello."
Iată deci şi motivul pentru care am ales să le prezint împreună...
Aş mai dori să vă invit să vizitaţi Muzeul arheologic din Aquileia - locul unde puteţi vedea multe dintre artefactele descoperite aici şi care vorbesc despre lunga şi agitata istorie a zonei, mai ales pentru că noi nu am ajuns la timp să-l mai prindem deschis...
De necaz, am zis "Hai să dăm o fugă şi până la Grado, să vedem şi noi Adriatica, nu doar balta asta din lagună!"
Zis şi făcut. O luăm deci înapoi, trecem peste drumul-pod dintre continent şi insula soarelui (cum mai este supranumit Grado) lung de 4 km şi intrăm direct în orăşel.
E chiar interesant acest drum, pe o limbă de pământ între ape, pentru o distanţă aşa mare... Pe geamuri intră briza cu mirosul salin-iodat al lagunei, inconfundabil, căldura sfârşitului de zi caniculară se chinuie să persiste peste ape, în timp ce noi "navigam" pe această limbă de pământ (mai mult ca sigur artificial creată).
După ce am intrat în oraş, am căutat o străduţă care să ne scoată la plajă şi am reuşit într-un final.
Ca să vezi: Grado are plajă Blue flag! Bravo lor! Parcăm maşina şi mergem să ne băgăm picioarele-n ea de Adriatică...
Las iar pozele să vorbească, mie îmi cam lipsesc cuvintele.
În Grado am întâlnit practic la tot pasul afişe cu "camere de închiriat" sau cu hoteluri, pensiuni dar şi vreo 3 campinguri de 4 stele! Oferta de cazare e mare şi variată, preţurile păreau bune (cel puţin în acea perioadă) şi asta mă face să recomand staţiunea pentru o vacanţă liniştită la mare.
(mai luasem în calcul şi câteva variante pe litoralul sloven, dar astea vor fi prospectate într-un viitor încă neprecizat)
Din păcate, o întâmplare neplăcută m-a determinat să nu revin a doua zi la plajă acolo, aşa cum am fi dorit - cât timp am staţionat, în parcare, mi-au şutit golanii de-acolo nişte ornamente de la capacele de roţi (iniţial, am crezut că m-au lăsat în 3 prezoane pe roată, abia apoi mi-a picat fisa că alea erau capace false din plastic) dar m-a lecuit de curajul să mai las maşina în parcare publică pe-acolo... :(
Ştiam că prin Italia se fură, dar speram să nu mi se-ntâmple şi mie. Bine că a fost doar atât!
Oricum, şi aici sunt ceva monumente (cel puţin 2 biserici din epoca medievală) care merită vizitate. Dar aşa cum am spus, aici merită să veniţi pentru a petrece timpul cu burta la soare, sau în faţa unei mese cu specific local, cu preparate din peşte.
Masă pe care nici eu nu am putut să mi-o refuz!
Doar că am preferat să revin în Aquileia pentru asta. Şi spun sincer că nu am regretat!
Am ales o cârciumioară familială de pe drumul dintre Grado şi Aquileia - "Al Morâr" pre numele ei, unde am luat eu o chestie care se cheamă 'spaghetti alla scogliera', (reţeta aici) un fel de mâncare ce îmbină perfect pastele 'al dente', aşa cum îmi plac mie, cu fructele de mare atunci scoase din plasa pescarului şi peste care se presară cu generozitate parmezan fin... Iubi a ales o lasagnia, ca la mama lor, iar ca desert am ales amândoi un profiterol (excelent, dar... la ei nu e făcut cu îngheţată!) care cu greu a mai putut fi strecurat printre ceea ce tocmai luasem drept feluri principale. Toată distracţia m-a costat vreo 35 € (cu tot cu bacşiş), dar zău că nu i-am dat cu strângere de inimă, dimpotrivă!
Cu greu ne-a putut lua maşinuţa de-acolo să ne ducă înapoi în cort...
------------
link-uri utile:
- Grado
- Aquileia wikipedia
- Grado wikipedia
- Sait oficial Aquileia
- Muzeul arheologic Aquileia.
Trimis de Dragoș_MD in 12.07.11 00:38:09
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în ITALIA.
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dragoș_MD); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 45.67862261 N, 13.39653969 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
20 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Offf... cam asta a fost.
Aş dori dacă e posibil, adăugarea a 2 videoclipuri care prezintă fiecare unul dintre obiective:
http://www.youtube.com/watch?v=1G46Kq8tS_Y&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=D9AqvuObteE&feature=player_embedded
Mulţumesc!
--
nota webmaster: primul videoclip a fost adaugat la reveiw, al doilea a fost inserat mai jos:
Rog așteptați...
Doar un singur videclip se poate atasa la review; al doilea va fi insa inserat in cadrul ecoului.
Pe care-l preferi la review?
Cand o sa iti mai doresti (poate) sa mai vezi mozaicuri antice... ia directia Tunis si viziteaza Muzeul Bardo. Acolo vei vedea in fostul palat al guvernatorului, cea mai mare colectie de mozaicuri antice romane, statui si alte obiecte din perioada respectiva. Este cel mai mare muzeu din Africa.
Pana atunci, si ce ai vazut tu acum, merita toata atentia.
@Diaura, săru' mâna da recomandare, dar dacă o fi şi la ei ca la noi după revoluţie... nu prea mai merită mers prea repede. Şi cum io oricum nu mă dau în vânt după chestii mai jos de malu' european al Bosforului... or să mă mai aştepte mult şi bine.
Sincer, şi la Aquileia am ajuns din pură întâmplare, neştiind ce voi găsi acolo. Ştiam doar despre ea că în antichitate jucase un rol important în regiune, dar... cam atât! Iar despre Grado, am aflat practic atunci. 
Dragos, fie-mi iertata observatia, nu cumva perioada in care ati descoperit frumusetile celor 2 orase Grado & Aquileia era iunie-iulie? La caseta am vazut ianuarie si am fost putin contrariata ca in review amintesti ceva de plaja, inghetata si arsita.
Scuze daca am gresit cu ceva...
Impresiile in schimb sunt... excelente, iar pozele yam, yam... mai ales P21! Lasagnia ce a servit-o iubi a ta e provocatoare rau de tot! Felicitari!
Dana, nu-i nicio nenorocire; am omis să selectez luna corectă - iunie. Doar face parte din periplul nostru european, despre care tot povestesc de câteva zile-ncoace... Şi exact din zilele cât am stat aici la camping.
Mulţumesc de observaţie, dar şi de aprecieri.
Sper că un WM va corecta mica eroare.
Mda, daca acea carciumioara s-ar numi Alina Morar...
Prin zona aceea nu am ajuns, mergeam tot timpul pe autostrada.
@Morăriţo, e un oareş'ce ocol, dar merită. Chiar şi trecerea prin Monfalcone, în drum spre Trieste e revelatoare de posibile locuri ce merită văzute...
PS numele locantei este exact cum l-am scris aici: Al Morâr. (ce înseamnă şi de ce scrie aşa... nu am aflat! Singura chestie ce pot s-o spun, că e un cuvânt în dialectul local, friulan).
Am găsit io până la urmă un dicţionar friuliano-italian (aici) şi conform acestuia, ar însemna "arbore, copac".
Apropo de pozele cu marea la Grado; cum este cu baia in mare acolo? Dar pe insula unde ai stat cu cortul? Dupa cum am vazut pe niste site-uri apa este ceva foarte mic, cu plante prin ea, nu parea o mare in care sa poti innota. Daca poti sa imi dai ceva detalii in acest sens.
@cathzel, la Grado marea era curată şi limpede (altfel nu vedeau ei certificare "Blue flag" nici în 1000 de ani). Am încercat chiar să pozez ceva peştişori, dar încăpăţânatul de aparat refuza cu obstinaţie să focalizeze pe ei, preferând suprafaţa apei... Mă rog, ideea este că acolo marea este foarte puţin adâncă (mă refer la plaja pe care am vizitat-o eu, vezi numele ei în poză) pe o distanţă de zeci de metri. Chiar şi la flux nu se schimbă situaţia (am observat o diferenţă flux/reflux de circa 70 cm), practic mutându-se doar linia malului cu câţiva metri mai sus sau mai jos, în funcţie de oră.
În schimb, apa din lagună are ghemotoace de alge (altele decât cele de pe la noi), care mai pot fi găsite şi prin locurile de scăldat. Pe mine personal nu m-au deranjat, şi din câte am văzut, nici pe ceilalţi (puţini) turişti ce au mai făcut baie acolo. La fel, fundul este la mică adâncime pe o distanţă mărişoară (ceva mai scurtă însă decât am văzut la mare, la Grado), iar când apa ajunge în sfârşit puţin deasupra slipului, devine nămolos (e un nămol asemănător cu cel de Techirghiol, dar n-am văzut pe nimeni să se ungă cu el!) şi vrei - nu vrei, o iei înot.
Eu unul am fost mulţumit, dar nici nu fac multe mofturi. Cineva cu ascendent în păstrăvi (care iubesc apa curată şi limpede), va fi probabil dezamăgit de lagună. Repet - aprecierile sunt foarte subiective şi se pot deosebi mult, la persoane diferite.
Multumesc pentru detalii. Suna foarte bine ce mi-ai scris. Nici eu nu sunt cu mofturi, important este sa fie marea acolo, sa poti innota.
Cu plăcere. M-aş bucura să poţi spune vreodată ca aifost(şi tu)acolo şi că ţi-a plăcut şi te-ai simţit la fel de bine ca mine. Sau, de ce nu? chiar mai bine!
Nu stiu daca anul acesta ajung acolo (am avut deja 7 zile de vacanta), dar la anul sper din tot sufletul sa luam cortul si sa stam acolo cateva zile. Voi reveni sigur cu impresii.
O vara frumoasa tuturor.
Pentru cine merge in zona pot sa va spun ca un loc spetaculos este la Duino si este Cararea lui Rilke de unde se vede Baia di Sistiana (Golful Sistiana).
Deasemenea va pot spune cateva locuri unde vara se mananca spectaculos de bine si de ieftin
@yhcristian: chiar ar fi interesant să scrii şi tu un articol despre aceste locuri mai puţin promovate ca destinaţii turistice, dar cu la fel de multe frumuseţi de arătat ca şi cele "clasice". Eu unul abia aştept să revin în zonă - anul trecut fiind doar o întâmplare.
@Dragos: Iti promit ca revin cu amanunte pentru ca eu merg destul de des la Monfalcone, Am si scris de un hotel unde am mers in concediu
Uite si poza cu Cararea lui Rilke flickr.com/photos/gramign ... 2007/2546896007
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2013 Grado - relaxare la Adriatica — scris în 23.08.13 de cristi_an3000 din TIMISOARA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată