Gustul delicios al Marsiliei sau ce și unde am mâncat în Marsilia

TIPĂREȘTE

Pe când ne făceam temele despre ce-am putea alege în vederea delectării papilelor gustative în Marsilia, ne-a sărit în ajutor și Tv Paprika (la care ne mai uităm din când în când), cu o emisiune dedicată celui mai vechi oraş din Franţa, de parcă știau realizatorii că vom pleca acolo în curând. Desigur că de mulți-mulți ani, cred că din școala generală, auzisem de bouillabaisse, celebra supă/tocăniţă de pește, prin grija deosebită a profesoarei mele de franceză. Deci, cu recomandare serioasă din mai multe surse, nici nu se punea problema să nu experimentăm această delicatesă despre care știam că este originară din Marsilia și eram așa de pofticioși că ne propuseserăm s-o facem chiar de cum ajungem, din prima seară.

Așa încât, după ce ne-am cazat la Toyoko Inn (vezi impresii), ne-am luat tălpășița imediat spre Vieux Port, considerat a fi inima orașului, unde aflaserăm că sunt cele mai bune localuri în care se servește faimoasa bouillabaisse. Am dat roată să ne orientăm în areal constatând că e destul de scumpă chestia asta, dar nici nu se punea problema să n-o experimentăm.

După câteva tatonări, ne oprim la restaurantul-braserie Le Collins, cu fața la port, unde văzuserăm un grup mare de turiști ruși, foarte veseli și zgomotoși cu masa plină de bucate din mare, dar și o bouillabaisse aburindă, adusă tocmai atunci. Evident că instantaneu a început să ne plouă în gură și ochii ne rămăseseră pironiți pe platourile lor.

Adresă: Vieux Port, 42 Quai du Port, 13002 Marseille

Website: le-collins-restaurant-vieux-port.com

Am comandat și noi o Bouillabaisse Marseillaise, în plus, crezând că nu ne vom sătura cu atât sau poate că fiindu-ne prea foame sau prea poftă, o porție de midii cu cartofi prăjiți (Moules natures et ses frites) și de băut o carafă de vin. Greșeală, mare greșeală, veți vedea de ce!

Acum, ca paranteză, se cuvin două-trei cuvinte despre vestita bouillabaisse, mândria Marsiliei, a cărei faimă a trecut demult granițele orașului sau ale zonei Provence. Se pare că în vechime mâncarea a fost gătită de oamenii de rând, adică de pescarii localnici, din peștii care rămăseseră nevânduți la piață sau către restaurante spre a nu irosi parte din captura lor. De regulă, ceea ce nu se putuse vinde era pește din mai multe feluri, mai ales din cel osos, așa că o bouillabaisse autentică este gătită din cel puțin trei tipuri de pește, plus crustacee. Ar trebui să conţină minimum peşte undiţar, chefal, ţipar, iar peştele „rascasse”, o specie cunoscută ca scorpie de mare sau porc de mare, este nelipsit în bouillabaisse de Marsilia. Acestea se fierb la foc mic, de unde și denumirea de bouillabaisse, care are la bază două cuvinte: bouillir (a fierbe) și baisser (scăzut, la foc mic), adică fiert la foc redus. Desigur că, pe lângă pește, există și alte ingrediente precum cartofi, țelină, ceapă, usturoi, roșii decojite, mărunțite, fără semințe, şofran, multe ierburi provensale, aromatice (cimbru, oregano, rozmarin, etc.), mirodenii, care se fierb separat înăbușit, cu ulei de măsline. Apoi intervine măiestria fiecărui bucătar care o gătește după secretele și abilitățile sale în arta culinară, așa încât rezultatul să fie o reușită deplină.

Când ne-a fost adusă comanda, ne-am gândit că a greșit ospătărița masa și ne-o fi încurcat cu alta la care să fi fost mai multe persoane. Dar, nu, era fix pentru noi! Cum se servește: în vase separate, pe un platou peștele aproape întreg asezonat cu legumele fierte scoase din supă, un bol mare cu supă puternic condimentată, de culoare portocalie, cu crutoane, în alt vas sosul rouille, adică o maioneză picantă cu usturoi și un pic de șofran. Rouille se întinde pe felii groase de pâine tradițională și apoi se înmoaie în supă înainte de a fi îndesate pe gât alături de supă și bucăți de pește. Am mai primit un bol în care era un fel de răzătură de brânză galbenă din care se presară în supă. Ne atenționează că mai are de adus încă ceva: apare cu un vas emailat cu capac în care sunt midiile și cu o farfurie plină cu cartofi prăjiți. Ne explică în două vorbe și ne arată cum să procedăm cu bouillabaisse, ne urează Bon Appétit ! și ne lasă să ne descurcăm singuri. Aromele răspândite în aer erau desăvârșite, iar nările ne erau gâdilate în cel mai plăcut mod.

Cert este că mâncarea a fost delicioasă, dar foarte multă față de cantitatea cu care suntem obișnuiți noi. Am mâncat-o cu prea multă poftă și tot nu am reușit să dovedim ce era pe masă cu toate pauzele de rigoare. Simțeam că pleznesc, dar nu mă lăsam, totul era absolut divin. Nota de plată, raportată la ospățul pantagruelic, a fost modestă, dar dacă o privim ca atare pare mărișoară: 55 euro, din care 34 euro bouillabaisse, 11 euro midiile și 9 euro vinul. Apa, un litru, din partea casei! Evident, având în vedere ora înaintată, cantitatea îngurgitată, dar mai ales pofta, în curând mâncarea avea să ne pice cam greu, dar ne asumaserăm lucrul acesta, de altfel previzibil, așa că am luat la picior Vieux Port în câteva ture.

&&&

În altă seară am ținut să încercăm și alt local din Vieux Port care ne făcuse cu ochiul: Le Coin Provençal, alegând să stăm la o masă cu vedere la port și în fundal spre Bazilica Notre Dame de la Garde. Localul este micuț, cochet, dar am preferat terasa din fața sa, vremea era încă bună pentru luat masa afară, în aer liber.

Adresă: Vieux Port, 110 Quai du Port, 13002, Marseille

Website:pe FB sau

http://www.flashtaville.com/restaurants/marseille02/le-coin-provencal. html

Evident în Vieux Port nu ni se părea oportun să mâncăm altceva în afară de pește sau fructe de mare, așa că ne-am orientat la Platoul Pescarului, o combinație reușită de anchois, midii, calamari, servite cu pâine, salată de icre, sos aïoli cu crutoane. Aïoli este un sos de maioneză cu usturoi, aromatizat cu condimente, foarte gustos de altfel. Bineînțeles că totul nu putea aluneca mai bine pe gât decât cu vin alb. Foarte gustoase, toate, în special anchois. Preț total: 43,90 euro, din care platourile 32 euro şi vinul 11,90 euro. La fel, apa din partea casei, tot un litru.

N-o să vă vină să credeţi, dar pe locul al doilea, după celebra bouillabaisse, mâncarea tradiţională din Marsilia este pizza! Da, nu este o greşeală, chiar pizza! Aflaserăm tot de la Tv Paprika, dar şi de la Biroul de Promovare Turistică al oraşului, iar la faţa locului ne-am dat seama că les marseillais consumă frecvent pizza judecând după numărul pizzeriilor întâlnite la tot pasul. Ba, aceştia se laudă că ei ar fi descoperit cuptorul pe lemne, „au feu du bois”, cu mult înaintea Italiei, ceea ce devine chiar hilar. Oricum, Marseille este un oraș care are o relație foarte apropiată cu pizza, de când primăria autoriza primele camionete dotate cu cuptoare cu lemne pentru pizza, precursoare ale curentului street food din ziua de astăzi. În oraș se poate vedea câte o pizzerie aproape la fiecare colț de stradă. Asta pentru că orașul acesta este un mozaic de culturi și tradiții, inclusiv gastronomice, iar influența italiană este foarte puternică datorită apropierii de Italia, dar mai cu seamă că aici s-a stabilit acum câteva secole o comunitate însemnată de imigranți veniți din Napoli.

Nici cartierul în care am stat, în proximitatea gării Saint-Charles, nu făcea excepție, mâncarea stradală fiind la putere, găsindu-se din abundență la localurile mici ale magrebienilor stabiliți în zonă. Aceștia făceau o pizza excelentă și recunosc că am mâncat de vreo trei ori la același local numit Good-Time13, fiindcă ne-au tratat bine, erau prietenoși și respectuoși. Nu știau engleză deloc, dar ne-am descurcat foarte bine cu franceza și cu... mâinile. Niciodată pizza lor foarte reușită n-a depășit opt euro pentru noi doi, iar de câte ori am comandat, am încercat și câte un sortiment nou să ne convingem că o găteau bine. Aveau și alte feluri de mâncare, câteva cu specific arăbesc, produse de patiserie, chiar și prăjituri sau dulciuri, dar noi am ținut-o pe pizza, ca să mâncăm tradițional marseillais! :)

Într-una din zile am mâncat pe vestitul boulevard Canebière, căci acolo ne-a găsit foamea, tot street-food, la un local mic cu specific oriental, ce avea câteva mese afară, numit Les Jumeaux. Acesta se află la intersecția marelui boulevard cu strada Sénac de Meilhan. Soțul a comandat un Döner Kebab, iar eu, o salată mixtă, amândouă foarte bune.

Cam aceasta a fost experiența noastră gastronomică în Marsilia, neapărat, dacă ajungeți pe-acolo nu ratați bouillabaisse, faimoasa supă/tocăniță de pește, realmente o bunătate! Restul: pizza, alte fructe de mare, se pot întâlni și savura și mai aproape de noi sau chiar la noi, dar autentica bouillabaisse s-a născut la Marsilia și acolo a devenit celebră, de aceea ar fi bine s-o încercaţi la faţa locului dacă vă nimeriţi prin zonă!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4061 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI