Muzeul Apelor din Fălticeni – o surpriză plăcută

TIPĂREȘTE

Apa – sângele alb al Pământului – este și sângele vieții, care face să circule hrana, întreținând metabolismul în orice ființă. Respectați, deci, apa oriunde apare, căci apa este cea mai de seamă resursă a planetei Terra! – Mihai Băcescu.

Plaiurile din nordul țării, din Moldova și Bucovina, sunt înțesate de obiective istorice, naturale și religioase. La înapoiere din Suceava am plănuit să mă opresc la un muzeu despre care citisem numai lucruri bune. Orașul Fălticeni, situat la doar 25 km distanță de Suceava, a polarizat viața culturală și științifică națională fiind considerat al treilea oraș din țară (după București și Iași) ca număr de scriitori români (falticeni.atriumlabs.ro/orasul/cultura).

E un târg mic, dar cu unele străzi boierești frumușele, având fațade albe și grădini cu flori. Aici locuiesc familii care de multă vreme își păstrează cuibul în această regiune de liniște sănătoasă. Așa vedea acest mic oraș marele istoric Nicolae Iorga.

În orașul așezat pe o colină, de fapt Podișul Fălticeni, în apropierea râului Șomuzul Mare și a unor lacuri generate de acest curs de apă, am reușit să vizitez Muzeul Apelor „Mihai Băcescu”. Era o zi de weekend, centrul orașului era aglomerat fiind în plină desfășurare Târgul Mărului și Festivalul Fanfarelor.

Poziționare și acces. Din drumul european E 85 care traversează mijlocul orașului se desprinde strada Nicu Gane care trece pe lângă Primăria urbei și ajunge taman în fața muzeului. Adresa oficială: strada Nicolae Beldiceanu nr. 8, arteră accesibilă din același E 85 în dreptul bisericii „Sf. Ilie”. În fața clădirii muzeului sunt disponibile mai multe locuri de parcare, unele rezervate pentru autocare.

Program și tarife. Administrativ instituția muzeală se află sub conducerea autorităților locale fălticenene, programul de vizitare fiind de luni până duminică între orele 08.00-16.00. Prețul unui bilet este de 6 lei/adult, 4 lei pentru copii, elevi, studenți și pensionari. Există și o taxă foto/video în valoare de 5 lei, respectiv 10 lei (deși pe un perete lângă intrare e afișat un semn mare „fotografiatul interzis”).

Scurt istoric. În 1914, an în care izbucnește prima conflagrație de proporții mondiale, la Fălticeni profesorul de științe naturale Vasile Ciurea punea bazele unui mic muzeu provincial, alături de cunoscutul etnograf Artur Gorovei. Muzeul a funcționat inițial în două camere din gimnaziul „Alecu Donici” fiind format din obiecte adunate de profesorul Ciurea și donații ale elevilor și oamenilor de seamă din oraș. În „Amintirile” sale profesorul Ciurea scria că adunarea obiectelor din diverse domenii este calea, prin care mi-aş putea înjgheba colecţii regionale a căror lipsă, o simţeam la predarea cursurilor

În 1930 se deschide într-un local propriu Muzeul Fălticeniului, casa boierului Al. Cantacuzino fiind cumpărată și amenajată corespunzător. Colecțiile cuprindeau obiecte istorice, piese arheologice, numismatică, documente și hărți, piese de mobilier, exponate din ramura zoologiei etc. Muzeul era dotat și cu o bibliotecă consistentă.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial piesele din muzeu sunt evacuate, iar după 1968 patrimoniul se destramă fiind împărțit între mai multe instituții muzeale. Din 1982 instituția culturală se va transforma în „Muzeu de Științe Naturale”, fiind găzduită de clădirea fostului Tribunal al județului Baia, al doilea ctitor fiind academicianul Mihai Băcescu, al cărui nume va fi preluat de muzeu din 1993: Muzeul Apelor „Mihai Băcescu”.

Vizita în Muzeul Apelor

Am pătruns în clădire, o sonerie cuplată la ușă ne-a semnalat prezența, am urcat câteva trepte de marmură și am fost întâmpinați de o doamnă care ne-a încasat suma corespunzătoare și ne-a adus biletele, personalizate cu imaginea schițată a unui pește. Am fost orientați spre direcția de vizitare și invitați să ne plimbăm singuri prin muzeu. În acel moment în interior se mai afla o tânără mămică împreună cu doi copii zglobii. Muzeul are mai multe săli și încăperi, exponatele fiind ordonate cumva respectând o tematică.

Sala cercetătorilor români reunește câteva nume sonore ale hidrobiologiei românești: Grigore Antipa, Emil Racoviță, Paul Bujor și Ion Horeca. În vitrine sunt expuse lucrări de valoare ale acestor oameni de știință, rezultat al unor cercetări temeinice și îndelungate. Pe lângă cărți și studii vedem medalii, fotografii, chiar manuscrise. Felurite borcane cu vietăți marine conservate întregesc spațiul expozițional, îmi atrage atenția un pește balon, un fel de arici umflat al apelor și peștele-ventuză, o ciudățenie cu ventuză pe cap din zona oceanică tropicală care parazitează alte viețuitoare marine (rechini, balene, broaște țestoase).

Sala Mihai Băcescu se află în stânga scărilor de acces și ilustrează activitatea cercetătorului care a elaborat sute de lucrări științifice, a descoperit noi soiuri de pești, a descris numeroase genuri de crustacee, a întreprins expediții oceanice etc. Timp de 30 de ani savantul Mihai Băcescu a fost directorul Muzeului de Științe Naturale „Grigore Antipa” din București. Vitrinele ne arată o parte din cărțile publicate de academician, iar exponatele reliefează munca sa.

Admir varietatea de culoare a unor specii de moluște, mă uit urât la scorpia de mare, privesc cu interes scoica de mărgăritar (producătoare de perle) și imensa scoică tridacna care poate trece de 300 kg în greutate. Alte exponate interesante: melcul cărăuș, pieptenele de mare, urechea lui Neptun, coralul orgă, banul de mare (arici turtiți) și alte scoici cu forme interesante.

Sala uneltelor de pescuit reunește o serie de „instrumente” utilizate de om din cele mai vechi timpuri pentru a captura pește. Plasele de pescuit de diverse tipuri și obiectele folosite la pescuit sunt descrise pe scurt, iar pe lângă exponatul în sine sunt așezate imagini care exemplifică modul de utilizare. Astfel vedem: ostia (un fel de furcă sau furculiță cu patru-cinci dinți), volocul (o plasă lungă de circa 2-3 metri trasă prin apă de două persoane), crîsnicul (două vergele/nuiele legate în cruce de vârfurile cărora se leagă plasa și un mâner lung de lemn), etera (un gen de sac din plasă prins pe cercuri), vârșa (un vas conic din nuiele), leasa (o îngrăditură de nuiele pentru cursurile mici de apă), sacul de fund (plasă cu gât larg plimbată cu ajutorul unui băț pe fundul apei).

Descoperim în această sală o machetă a unui talian marin, un sistem de pescuit cârduri de pești utilizat pe litoralul Mării Neagre. De asemenea, este expusă și o monoxilă, un vas scobit dintr-un singur trunchi de copac. Barca are circa 300 de ani și e realizată din salcie roșie.

Globul pământesc și holul central. Spațiul central care face legătura cu toate celelalte încăperi prezintă câteva exponate deosebite: un crocodil, fălci de rechin de diferite dimensiuni, specii de crabi marini și stele de mare, pești fosili.

Un exponat-vedetă, se pare unicat în lume, este Globul pământesc confecționat de profesorul de geografie Isaic Neculai din Vadu Moldovei pe parcursul a aproape 6 ani de zile. Macheta realizată din carton, pastă de hârtie, aracet, sârmă și plexiglas redă la scară atât relieful uscatului, cât și liniile reliefului subacvatic. Sfera are un diametru de 160 cm, fiecare 1 cm în înălțime sau adâncime reprezentând 2000 m. În 1986 profesorul Isaic a donat globul muzeului din Fălticeni, iar în 2015 a ajutat la restaurarea obiectului (crainou.ro/2015/11/24/glo ... aic-a-intinerit).

Acvariul. Un punct de interes maxim al muzeului este acvariul, o sală circulară scufundată în semiîntuneric pentru ca vizitatorii să poată urmări vietățile din cele 13 bazine iluminate artificial încastrate în perete și din cele trei aflate în sală. Mii de litri de apă găzduiesc pești de diferite specii, atât autohtone, cât și exotice. Nu lipsesc celebrii piranha sau broaștele țestoase. De îngrijirea acestui compartiment se ocupă trei muncitori calificați. Deasupra fiecărui bazin se află plăcuțe cu texte explicative.

În centrul sălii este etalat un morun, peștele gigant măsurând circa 3 m și reprezentând cea mai mare specie de sturion din apele românești. El a fost conservat sub formă de preparat umed, cu formaldehidă concentrație 4%, într-un vas de sticlă de formă paralelipipedică cu un volum de 200 litri; în 2015 a fost întocmită documentația de restaurare a acestui valoros exponat.

Dioramele, aceste colțuri de natură care te transpun în pielea viețuitoarelor dintr-un anumit areal geografic, îmbogățesc patrimoniul muzeal al instituției din Fălticeni. Vom trece pe rând prin fața a 9 ecosisteme acvatice acoperind zone vaste din țara noastră. Am trecut rând pe rând prin fața următoarelor diorame: „Râul Moldova”, „Iazul Fălticenilor - vara”, „Iazul Fălticenilor - iarna”, „Barajul de la Bicaz”, „Delta Dunării”, „Efectele negative ale activității omului asupra mediului înconjurător”, „Viața în adâncul Mării Neagre”, „Foca Mării Negre” şi „Țestoasa”.

Mi-au plăcut cum sunt poziționate animalele în arealul lor de viață, am privit cu interes vulpea cu prada în colți care parcă e reală, lebăda de iarnă atât de maiestuoasă, hermina slăbuță cu aspect haios, pelicanul deltei ca o adevărată „corabie”, delfinul un pic ciudățel, foca cu burta albă cu ochi plângăcioși etc. Vis-a-vis de diorame sunt expuse animale împăiate din fauna locală: mamifere (vulpe, viezure, veverița, dihorul), păsări (ciuf, uliul, șorecarul, coțofana, pelicanul), pești (nisetru, anghila, rechinul albastru, pește-spatulă).

Vechiul muzeu al „Folticeniului” deschis de profesorul Ciurea. Două încăperi prezintă aspecte din instituția inițială înființată de Vasile Ciurea acum 100 de ani, vitrinele aducându-ne în prim plan exponate din diverse domenii: cărți vechi, piese zoologice, obiecte preistorice, monede, arme, costume populare, fotografii. În camera mai mică este amenajat biroul profesorului Ciurea cu piese de mobilier și obiecte care au aparținut sufletistului dascăl. În 1934 geograful Ion Simionescu îl aprecia pe Vasile Ciurea drept un om cu adânci rădăcini locale și-a închinat o bună parte din viața lui, pentru ca să fie folositor ținutului din care se trage.

Din această secțiune am remarcat craniul de zimbru descoperit la Dolheștii Mici, figurinele antropomorfe, basorelieful cu inscripții runice de la Bunești, fotografiile ilustrând aspecte din vechimea orașului Fălticeni. O piesă excepțională este trăsura de lemn realizată de Leon Comnino care timp de 35 de ani a sculptat piesa cu ajutorul unui cuțitaș de buzunar. Cupeul din lemn, cu loc pentru vizitiu, cabină pentru pasageri și loc de bagaje, a fost expus la Expoziția Universală de la Paris din anul 1937. Piesa realizată între anii 1857-1892 este opera lui Leon Comnino, tatăl unui magistrat al orașului Fălticeni și face parte din colecția inițială a muzeului înființat de profesorul Ciurea.

Scriitorul Alexandru Vlahuță admirând munca migăloasă a acestui om îi dedică nuvela Moș Peiu. Iată câteva rânduri: Bătrânul aduce-o cutie, din care scoate, cu mare pază, un cupeu de lemn, o jucărie lucrată cu multä artă. Foarte frumos, admirabil! Dar ce emoţionat e Moş Peiu! Glasul îi tremură. Incepe să-mi arate fiecare piesă, fiecare şurub, cum sunt lucrate toate, numai din lemn. − Sunt 643 de bucăţi. Numai în broasca de la o uşă sunt 21 de piese. Coşul, pernele din lăuntru, arcurile, roţile, toate sunt perfect lucrate, cu o fineţe în adevăr uimitoare. E opera mea!

Concluzii. Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” are o valoare inestimabilă, valențele educative fiind vizibile cu preponderență. Vizitarea acestui muzeu local reprezintă o alegere competentă pentru copiii și elevii din oraș și împrejurimi. Nici nu te gândești că într-un orășel din nordul țării, de altfel generator de oameni de cultură și știință, vei găsi un muzeu atât de interesant. Am poposit o oră în sălile muzeului și aș mai fi întârziat puțin dacă drumul spre București nu ar fi fost atât de lung. Recomand fără reținere o incursiune în lumea apelor, tocmai la Fălticeni!

... prin înjghebarea acestui muzeu s-a înțeles că această instituție este și va rămâne o podoabă culturală a județului. Astăzi, viitorul muzeului putem spune că este asigurat; desvoltarea lui nu atârnă acum decât de bunăvoința oamenilor puși în fruntea culturii și a educației poporului nostru. – Vasile Ciurea, revista „Boabe de grâu”, 1930.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 2070 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI