MUST SEE în Biserica San Marco din Veneția

S-a stins viața falnicei Veneții, N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri...

S-a stins și a îngenunchiat Serenissima în urma unei teribile epidemii de ciumă, la mijlocul sec. al XVI-lea. Și totuși, Veneția atrage mii de turiști prin unicitatea așezării sale și a imenselor bogății acumulate prin comerț, politică duplicitară, jaf și trădare.

Am vizitat-o de câteva ori, mi-e dragă și nu ar merita aceste cuvinte, dar Biserica San Marco stă mărturie vremurilor trecute, când Serenissima făcea legea în Mediterana și Extremul Orient.

O vizită la San Marco este inerentă oricărui turist. Istoria sa este lungă și complicată iar amplasarea pe cel mai de jos punct al orașului acolo unde aqua alta nu iartă în nicio toamnă și primăvară, fiind un adevărat pericol, fac chiar obligatorie o vizită măcar în Piazza San Marco. Farmecul, măreția, impozanța și unicitatea Bisericii dau sens călătorului ce-i trece pragul, oricât de grăbit și oricât timp limitat ar avea la dispoziție.

Și o recomandare. Nu vizitați Biserica, decât... pe îndelete!

Pe lângă superbele mozaicuri bizantine, emailurile, coloanele din marmoră policromă și câte alte elemente arhitectonice ce o împodobesc, trei obiective valoroase trebuie văzute pe îndelete și bine înțelese. Eu așa percep turismul individual. Pe înțelese!

1. Pala d'Oro.

Nu trebuie ratată partea din spate a Marelui Altar, cel susținut de patru coloane de alabastru și pentru care se plătește 2 euro, bilet valabil și pentru sala Tezaurului. Este vestita Pala d'Oro, cea mai rafinată și scumpă lucrare, sustrasă de venețieni, (deși unii spun că ea a fost executată la comanda unui doge venețian), din Biserica Sf. Apostoli Constantinopol.

Panoul, ce reprezintă fostul altar, creat în sec. al X-lea de autor/i necunoscut/ți, are peste 9m lățime/ 6m înălțime, format din două părți. Una superioară cu imaginea Sf. Mihail și scene din viața lui Isus, iar partea inferioară patru emailuri circulare cu Isus și cei patru evangheliști. Nu lipsesc cei 12 Apostoli de o parte și alta și nici tronul gol, ce sugerează o înfricoșătoare Judecată.

Pala d'Oro este alcătuită din aur și argint și conține peste 180 panouri din email garnisite cu mii de perle, granate, rubine, topaze, safire, smaralde, cristale de ametist, bucăți de carneol și de jasp.

Am fotografiat-o de fiecare dată, dar reflexia aurului existent pe toată suprafața, a produs eșec după eșec.

2. Caii din bronz aurit

Vestiții cai de pe frontispiciul Bisericii San Marco sunt copii fidele ale celor patru cai aflați în Muzeul Bisericii (Museo Marciano), pentru care se plătește separat intrarea.

Cai au fost sustrași în 1204 de pe Hopodromul din Constantinopol, unde împodobeau intrarea în arenă. Se presupune că ar fi de proveniență siriană sau greacă, unii istorici spun că ar fi fost aduși de la Roma din Forumul lui Traian. Se crede că au o vechime de peste 4.000 ani. După alți cercetători, ar fi de dată mai recentă. Cert e că, dacă nu erau luați, fie și ca pradă de război, după cucerirea orașului de către turci, aceștia ar fi fost sortiți topirii, ca de altfel mai toate lucrările din bronz, pentru a bate monedă.

Aduși la Veneția, aceștia au fost montați mai întâi în fața șantierului naval Arsenale, apoi pe Bazilică.

Aici, Istoria ascunde un secret. Nu se știe ce s-a întâmplat cu Quadriga și conducătorul ei.

După ce i-am admirat și fotografiat în muzeu, am ieșit în Logia dei Cavalli, unde sunt montate copiile acestora, încă din perioada de după al doilea război mondial. Napoleon, fascinat de frumusețea lor, ia transportat la Paris, unde au stat pe Arcul Caroussel timp de 18 ani (1797-1815). Au venit înapoi. În perioada primului război, caii au fost duși din oraș, iar în al doilea război au fost ascunși într-o fânărie în aproape de Veneția, după care au fost duși în muzeu și montate copii ale acestora în Logia dei Cavalli, sus pe frontispiciul Bisericii San Marco.

Acum ei supraveghează piața și venețienii cred cu sfințenie că cei patru cai au dus Serenissima din victorie în victorie, în perioada de înflorire a acesteia, drept pentru care au jurat că ei, caii, nu vor mai părăsi orașul niciodată.

Cei patru cai au servit drept model numeroaselor replici aflate pe diverse clădiri importante din lume, cărora li s-au montat câte o quadrigă. Îi întâlnim pe Poarta Brandenburg din Berlin, pe Arcul Caroussel din Paris, Pe Curtea de Casație din Roma, ba chiar în Copenhaga i-am văzut pe o clădire.

3. Tetrarhii.

Deși orbiți de fastul și monumentalitatea fațadei Bisericii, aplecați-vă cu interes asupra Tertrarhilor, o sculptură din porfir, ce reprezintă un grup de patru personaje, îmbrățișate două câte două, lucrare fixată pe colțul de sud/vest al Bisericii, în vecinătatea intrării în Palatul Dogilor. Grupul reprezintă așa zisa ”tetrarhie”-o formă de guvernământ în timpul împăratului roman Dioclețian.

Căderea imperiului fiind iminentă sub presiunea continuă a barbarilor la hotarele sale, împăratul inițiază o reformă de conducere, o așa zisă ”tetrarhie” formată din patru conducători grupați într-un colegiu format din doi Auguști și doi Cezari. Auguștii erau în vârstă (cei cu bărbi), iar Cezarii, tineri (fără bărbi).

Tetrarhii de la San Marco au fost luați din Constantinopol, dar proveniența se pare că este egipteană, unii cercetători numindu-i Tetrarhii din Alexandria Egiptului. Au fost pur și simplu luați de venețieni odată cu Pala d'Oro, cei patru cai și multe alte valori, cu ocazia cruciadei a patra și aduși la Veneția.

Statuile au decorat coloanele porticului din piața Philadelfhion din Constantinopol, dar așa cum am spus, proveniența lor se pare că este egipteană. Porfirul, un material extrem de scump, provenea din Egipt și era destinat zeităților și capetelor încoronate.

În anii 1960, partea ce lipsea din piciorul unuia din personaje a fost găsită de arheologi la Istanbul, în apropiere de Moscheea Bodrum. Această parte se află acum în Muzeul de Istorie și Arheologie din Istanbul. În fotografie se vede reconstituită cu alb, partea lipsă.

Veneția ascunde multe obiective unicat, multe legende și povești, multă istorie și multe opere de artă. Bogățiile sale sunt inestimabile, aportul cultural adus Europei este imens, dar totul este bazat pe trădare și jaf. Viitorul său este incert pentru că, Veneția va plăti. Veneția se scufundă încet, dar sigur.

Vizitați Veneția, cât încă mai există!