Paris- impresii din sejur.

TIPĂREȘTE

Desi am fost de mai multe ori la Paris in „tineretea mea” de dupa '89, totdeauna a fost pe graba: ba o excursie organizata prost din care nu am inteles mare lucru, ba ca insotitoare a sotului care era intr-o delegatie, dar nici atunci nu am vzut mare lucru caci el venea tarziu de la tratative iar eu, inafara de cateva trasee cunoscute nu aveam curajul sa ma avant singura mai mult (atunci in metrou era predominant elementul mai colorat si eu, abia iesita din epoca de aur aveam prejudecati). Ultima data fusesem in 1994 si Parisul a ramas pentru mine, peste ani, ca o dragoste trecuta pe care incepi s-o uiti dar la care te gandesti des cu nostalgie, punandu-ti intrebarea "oare il voi mai intalni vreodata? "

Viata este atat de surprinzatoare cu atatea rasturnari de situatii incat nici chiar un scriitor nu ar putea-o reda aidoma. Pana in '89 facusem doar o excursie in URSS cu grupul, cu pasaport colectiv, asta insemnand ca nu te puteai departa nici 100 m de ghid caci nu aveai identitate si strainii erau controlati la tot pasul. In epoca de aur am vizitat foarte multe tari: Tara Barsei, Tara Ouasului, a Fagarasului, a Zarandului si pot spune ca nu e colt de rai din aceasta gradina a lui Dumnezeu numita Romania in care sa nu ne fi intins cortul (foarte frumos cort, cu anticamera in care gateam la butelie poloneza care avea si bec pentru iluminat si aveam si o veranda sub care puneam masuta cu scaunele de plesneau de invidie vecinii de camping). Ne-am luat copiii de mici si hoinaream cu Dacia 1100 iar baiatul la trei ani s-a speriat atat de tare cand in spatele cortului a trecut mocanita incat s-a ascuns in rucsac. Superba tara avem desi este locuita. Cu timpul in sufletul nostru s-a adunat insa o amaraciune vazand ca nu putem iesi nici macar la un targ la Russe. Daca acum 20 de ani cineva mi-ar fi spus "mai femeie, mai tarziu, ai sa pleci peste mari si tari si ai sa vezi ce nici prin minte nu-ti trece" l-as fi intrebat daca a baut Saniuta (vodca din anii 80) si daca nu ar crede ca ar fi mai bine sa se duca la culcare?

Dupa 90, s-au aranjat astfel lucrurile incat s-a sters amintirea frustrarilor din tinerete. Sunt convinsa ca explicit sau nu, nu e om care macar in subconstient sa nu-si doreasca sa ajunga odata la Paris iar cei care l-au vazut sa spere intr-o alta vizita. Viata e atat de imprevizibila incat in ori ce fundatura ai fi acum, oricand poate aparea o deschidere, asa incat atunci cand iti e mai greu, sa lasi totdeauna un locusor sperantei in mai bine.

Ne-am cazat la hotelul Pacific pe care l-am laudat intr-un post anterior pentru amplasament, curatenie, locatie si nu in ultimul rand pret si am inceput sa vizitam Parisul cu bulevardele, catedralele, muzeele, palatele, gradinile si tot ce poti cuprinde in doua saptamani la capatul carora oftezi spunand ca nu a fost deajuns. Inainte de a descrie pe scurt ce mi se pare mai interesant de vazut, v-asi mai da cateva amanunte generale, care alaturi de cele de la hotel Pacific reprezinta observatiile mele asupra Parisului. Deci:

Cu tot internetul sau datorita lui, am luat plasa cu intrarea la muzee dar nefiind rai de paguba am luat partea buna a lucrurilor. Citisem pe net ca luand Museum Pass poti vedea gratuit 60 de muzee fara sa stai la coada (la Luvru am fi pierdut vreo doua ore iar la Versailles si mai mult daca nu aveam acest card). Am luat card pe patru zile cu 45 eu/pers. urmand sa mai luam altul (nu am mai luat ca ne-am dat seama ca e o „ teapa” data turistilor si ca „nu se merita”. ). Din cele 60 de muzee doar jumatate erau in regiunea pariziana iar din cele 30 din Paris, cate puteai face in patru zile? Doar nu am mers doar sa bifez intrarea. Am proftat insa ca am mers cu cardul la muzeele scumpe si la care cei ce nu-l aveau stateau cu orele la cozi. Am vrut sa intram cu cardul la Fontainbleau dar orele de plecare si de intoarcere ale trenului din gara Lyon ne-ar fi mancat o zi; in schimb am vazut Malmaison. Am avut si surpriza placuta ca unele muzee importante (Petit Palais, Carnavalet, Cognac-Jay), apartinand municipalitatii sa fie gratuite in schimb nu am reusit sa vedem muzeul Picasso la care am ajuns in cartierul Marais si i-am vazut zidurile dar intrase de cateva zile in renovare. Am renuntat la muzeul figurilor de ceara Grevin pe care-l vazusem in anii 90 pentru ca intrarea era 27 eu/pers; in schimb am dat 20 eu/pers cu usurinta si placere sa vedem Bienala de Antichitati din Grand Palais de care voi mai scrie in alte review-uri. M-am mirat cand am vazut ca la muzee nu se acorda reduceri seniorilor cetateni UE ca in alte parti unde bonusul mergea pana la50% iar in Spania si Italia se intra gratuit

Am putut vedea un muzeu principal dimineata apoi o ora pauza la bistroul unde luam masa, cateodata si in hotel-avantajul faptului ca era in centru-dupa masa alt muzeu si plimbare pana tarziu, cu stat in picioare 9-10 ore/zi. Pentru mine era un efort foarte mare dar starea psihica fiind excelenta jur ca nici nu mi s-au umflat gleznele, nici nu m-au durut genunchii, adevarat si gratie cocteilurilor de medicamente antiinflamatoare si antialgice pe care le luam (nu e bine sa iei medicamente ar zice multi; dar sa stai in casa cu mainile cruce pe piept si sa astepti, e bine, zic eu?

. Am putut fugi dintr-un capat al altuia al Parisului gratie abonamentului pe o saptamana care permitea accesul nelimitat in autobuz, metro si RER (metro rapid). Acesta se numeste Carte Orange si costa 16eu pentru zona 1-3 (cuprinde Parisul si banlieurile dar nu e valabil pentru Versailles, Mamaison, sau padurea Vincennes, decat daca ai abonament si pentru zonele 1-6, ceeace nu e economic, asa ca il iei pe cel ieftin plus un bilet individual) Atentie, Carte Orange incepe de luni si e valabil pana duminica la ora 24 si pentru obtinerea ei din principalele statii de metro si bus trebuie sa ai la tine o fotografie tip pasaport.. Cum noi am sosit intr-o miercuri noapte, am luat un Paris Visite pe trei zile mai putin convenabil decat Carte Orange dar cu mult mai ieftin decat iesi cu biletele individuale. Pentru duminica respectiva ne programasem o iesire din Paris la care facilitatile acordate transportului urban nu functionau, nu ca era duminica ci ca depasea zona. Ne-am bucurat la avion ieftin, dar uite, nu am luat in calcul transportul urban (atentie, Parisul nu inseamna numai centru, pe care il poti face usor in 2-3 zile caci majoritatea obiectivelor turistice sunt la distanta mica unele de altele, ci si catedralele si palatele aflate inafara lui) Ca preturi un bilet individual de metro-bus costa 1. 6 eu, un carnet de zece bilete 11. 40 eu (cei care stau 2-3 zile se pot descurca perfect cu aceasta forma, tinand seama ca vor merge mult pe jos). Cine vrea sa vada Euro-Disney (pe noi nu ne-a interesat) cumpara un bilet de 6. 5 eu pentru zonele I-V cu care ajunge in trei sferturi pe linia A4 RER. Noi, desi am preferat liniile de autobuze pentru a vedea Parisul in toata splendoarea lui prin ferestrele largi si curate, pur si simplu am „devastat” metroul. Metroul prizian are 16 linii si cred ca am mers aproape cu toate. Bineinteles ca, desi la statiile cu transfer erau panouri cu afisaj electronic care-ti indicau ce tren sa iei ca sa ajungi unde vrei, noi ne pregateam lectia de cu seara ca sa nu irosim timpul.

Masa de pranz o luam pe unde apucam caci ne-am lamurit repede ca la periferie in banlieu (suburbie) sau pe Champs Elysees la bistrourile cu masute pe trotoar, preturile difereau putin, max 2 eu/fel principal de mancare. Primele zile am luat cate un steak mare si fraged de vaca sau somon grille la care in pret era inclusa o garnitura mare de cartofi prajiti sau paste sau orez si ceva salata amestec cu maioneza' (14-16 EU/pers), luam un pahar de 250 ml. bere (4eu/pers) si o cafea creme mare (4 eu/pers) asa ca ne costa 40-44 eu pranzul; dupa doua zile considerand ca vom ajunge la pepeni (ori noi eram la Paris nu la bostanarie) am descoperit ca in toate braseriile se ofereau doua-trei menuuri fixe cu 10-13 eu/pers si care cuprindea un antreu frantuzesc delicios, acelas steak sau peste si o inghetata, crema sau Camambert, la care mai adaugam de la noi o cafea „ a la americaine” si un pahar de bere Ieseam cam cu 30-32 eu pentru amandoi si nu plateam bacsis pentru ca pe menu scria ca sunt cuprinse toate serviciile si taxele. Chelnerii erau f. f. politicosi si te conduceau pana la usa chiar daca iti dadeau restul pana la centima. O singura data am fost invitati de o cunostinta la un restaurant-restaurant in care ne-au servit o armata de chelneri, mancarea a fost ca in alte parti dar l-a costat pe cel care ne-a invitat, pentru patru persoane 160 eu. Noblesse oblige! Seara eu mancam o fructa si eventual un iaurt iar sotul cumpara 200 gr. din cea mai buna sunca de la macelarul din colt, salata gata preparata din supermaket, 1/2 bagheta etc costandu-ne pana in 4 eu. Deci: 7 dimineata+ 15 pranzul+2 seara- o persoana manca bine cu mai putin de 25 de eu, ceea ce in Romania in statiune nu te poti incadra. Cred ca la nevoie in Paris te poti descurca cu 10 eu/zi fara sa flamanzesti.

Timpul a tinut cu noi. Prima saptamana a fost racoare si cam noros cum veti vedea in poze dar nu ploaie (15 grade dimineata, 20 la pranz) ca in a doua sa fie superb cu cer senin si 25 de grade. Frunzele se colorasera in galben auriu si filtrau prin parcuri razele de soare printre statui; sa stai pe o banca in fata unui havuz sau la marginea lacului, sa admiri cupa rondurilor cu flori de toamna si sa te rogi la Dumnezeu sa nu mai treaca clipa, nu-ti mai trebuie nimic...

Lumea care circula pe strada, in RER, metrou sau autobuz mi s-a parut prost si neglijent imbracata. Probabil ca frantuzoaicele sic aveau alte ore de iesit si in niciun caz nu apelau la metrou si autobuz. Francezii sunt mici de inaltime, mai inchisi la ten decat noi, foarte volubili, chiar logoreici si extraordinar de politicosi. De cum ma vedeau ca urc se ridicau de pe scaun si unii chiar ma conduceau la loc. Cum ne auzeau vorbind intre noi ne intrebau curiosi "portugheze? "; romana era o limba mai rar auzita si ei, curiosi, voiau sa stie ce suntem. Imediat barbatul meu ii punea la curent cu latinitatea noastra dar rareori se vedea ca stiu ce e aia insa ascultau politicosi. Frantuzoaice frumoase nu prea am vazut decat la TV (am vizionat un interview cu Carla Bruni-inteligenta si unsa cu toate alifiile). Desi eram in septembrie, Parisul era plin de turisti cu rucsac in spate. Hotelul deasemeni era full pana in ianuarie si eu va sfatuiesc in caz ca va hotarati sa vizitati Parisul sa va rezervati camera cu 1-2 luni inainte. Compozitia etnica s-a schimbat mult fata de cea de acum 20 de ani cand, pe langa francezi erau foarte multi negri. Acum predomina turistii asiatici in carduri galagioase, in special japonezii care nu iarta nimic in privinta vizitatului; foarte multi asiatici lucreaza ca vanzatori, soferi, orice; multi magrebieni iar negrii, cu exceptia celor cu care nu ai vrea sa te intalnesti singur pe coridoarele lungi ale metroului, par a fi devenit mai instariti cel putin dupa grija cu care se imbraca. Am vazut exemplare de negrese sau mulatre absolut superbe in fata carora Naomi Campbell ar pali de invidie...

Au si ei un Videanu al lor. Destul de multe strazi erau rascolite nu pentru borduri dar micsorau trotoarele pietonale ca sa faca banda de biciclete. Au un sistem interesant de abonament pentru bicicletele primariei. Sunt parcate in diverse locuri, bagi abonamentul intr-un automat, iti inregistreaza ora si se deblocheaza bicicleta care are si cosulet, iti faci cumparaturile si o lasi la alta parcare. (mai mare rusinea, au gasit cateva zeci de exemplare furate aduse in Romania) Deasemeni e o furie de scutere si motociclete de la cele usoare la cele de lux. Acum doi ani in Paris nu erau multe scuterite- femei asa cum am vazut anul asta la Roma. Cu toate eforturile si spatiile verzi aerul Parisului in anumite intersectii mi s-a parut cu totul irespirabil, cu mult mai poluat decat la noi. In schimb orasul mi s-a parut cu mult mai curat decat la ultima vizita si cu exceptia unor statii vechi de metrou in care gunoiul si peturile de sub scari pare a nu se ridica niciodata, in rest cred ca municipalitatea face un efort mare pentru igienizare. In cartierul Defense un domn bine purtand manusi nu avea alta sarcina decat sa stranga chistoacele si hartiile aruncate de turisti pe trotoare...

Mijloacele de transport vin la timpul afisat in fiecare statie pe o placuta digitala. " pana la urmatorul autobuz mai sunt 4 minute " si asa si este. Am preferat autobuzele din care vedeai panoramic plus ca ma urcam usor in ele. La metrou au facut eforturi sa imbunatateasca accesul acolo unde s-a putut si spatiul a permis. Ganditi-va ca sunt 300 de statii, majoritatea din 1900. Principalele statii au lifturi de sticla si cel putin o scara rulanta dar la cele mai multe, in cartierele vechi unde sunt ciorchine de muzee cum ar fi Marais trebuie sa cobori manuchiuri de cate 20 de trepte de cateva ori pana ajungi la linia dorita.

Magazine erau pentru toate pungile. De la piata volanta bisaptamanala cu o bogatie de marfuri alimentare si fleacuri ieftine care la ora 16 se golea neramanand nicio urma din ea, trecand prin Monoprix-uri si, si pe cateva trepte mai sus Printemps si Lafayette adevarate furnicare de clienti, pana la rue Montaigne unde firmele de marca se tin lant expunand in vitrine niste manechine hidoase, slabe-bat, imbracate sutit in negru si rosu, puteai cumpara orice dupa cum te lasa punga. Pentru o femeie tanara dornica sa-si cumpere imbracaminte din Paris, nu e un cap de tara, pentru ca la magazinele medii preturile sunt comparabile cu ale noastre. M-a ferit Dumnezeu sa am si grija asta pe cap desi barbatu'miu a insistat sa-mi iau un parfum Guerlain Mitsouko ca cel pe care-l avusesem acasa si pe care l-am dat unei doctorite.

Acum aleg niste poze cu Parisul in general, urmand ca altadata sa ma opresc asupra muzeelor si catedralelor, parcurilor si palatelor, cele care fac din Paris capitala lumii.

---

VIZUALIZĂRI: 2413 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI