Ocean Villas: „Porția” noastră de Paradis în MAURITIUS

TIPĂREȘTE

… Oare unde se pot duce doi români, împătimiți de snorkeling, în afară de stațiunile de la Marea Roșie? Nu că nu ne-ar place ceea ce oferă din belșug Sharm el Sheikh, dar… pofta vine mâncând: visam de multă vreme la un sejur cu snorkeling pe o insulă coraliferă de renume... dar care să nu ne coste, totuși, o mână și-un picior!...

Și atunci ne-am amintit de afirmația lui Mark Twain: “Mai întâi, Dumnezeu a creat Mauritius, și abia după aceea a făcut o copie, pe care a numit-o Paradis! ” Și dece să nu-l credem?! Așa că, după intense căutări, am ales oferta unei agenţii (… +nu-i desvălui numele!) pentru un sejur în Mauritius.

… Și-uite-așa, într-o zi de noiembrie, pe la orele 11.30 - ora locală (cu două ore mai mult decât ora României) aterizăm la destinaţie: Sir Seewoosagur Ramgoolam (SSR) International Airport, situat în apropiere de Mahebourg, în partea de sud-est a insulei. Parcurgem puţinele formalităţi de intrare în ţară, ne recuperăm bagajele şi căutăm reprezentantul companiei germane DERTOUR (de la care am cumpărat sejurul în Mauritius, prin intermediul companiei din România).

Suntem conduşi la un microbuz, în care ne urcăm odată cu alţi turişti – câţiva francezi şi nemţi - sosiţi odată cu noi, şi pornim spre hotelurile din zona oraşului Grand Baie din nord-vestul insulei, până la care sunt vreo 70 de kilometri.

Şoseaua străbate în diagonală o adevărată insulă tropicală: cât vedem cu ochii, se întind câmpii de pământ roşu, cultivate cu trestie de zahăr (în bună parte deja recoltată), punctate de pâlcuri de cocotieri şi alte specii de palmieri, araucarii, palmierul călătorului (Ravenala), cazuarine, diferiţi eucalipţi, salcâmi, aloe, agave, bambuşi, arbori şi arbuşti înfloriţi: Tulip Tree, Flame Tree, Jacaranda, Bottle Brush, Frangipani, tufe multicolore de Bougainvillea, de Hibiscus şi de leandru, – ca să le enumăr doar pe cele cunoscute... dar sunt atâtea altele pe care nu le cunoaştem! Din timp în timp, schimbăm între noi exclamaţii de bucurie, ca la revederea unor cunoştinţe vechi: plantații de bananieri, arbori de mango, papaya, citrice – toate cu fructe în diferite faze de creştere.

După vreo două ore de drum, ajungem şi noi la OCEAN VILLAS, unde suntem preluaţi de personalul indian al resortului. Pentru început, una dintre recepţionere - îmbrăcată în sari - face cu noi un tur al incintei şi ne prezintă mai toate facilităţile care ar putea să ne intereseze, inclusiv piscina, plaja şi marea.

Clădirile albe (cu aspect olandez, mi-am zis eu) sunt înecate în verdeaţa unei adevărate grădini tropicale. Vedem palmieri, araucarii (au şi fructe, ca nişte bile mari, verde-închis), alţi arbori şi arbuşti – unii înfloriţi (Frangipani).

În fine, ajungem şi la cazare: aşa cum era prevăzut în contract, primim o contemporary room, la etajul doi. Camera este civilizată şi avem la dispoziţie o cameră de baie imensă (cu cadă, duş şi două lavoare! unde-i intimitatea?!). Pe timpul sejurului, camera și baia au fost permanent întreţinute (dacă-i lăsam, ne-ar fi schimbat zilnic toată lenjeria, halatele de baie şi prosoapele!).

Avem la dispoziție un balcon îngust ce se deschide la nivelul coronamentului arborilor din curtea interioară.

Curios: pe aici uşile «nu se poartă»: pentru a accede în apartamentul nostru, urcăm un etaj pe o scară interioară din lemn, descuiem o uşă, apoi mai urcăm un etaj şi - direct de pe palier – intrăm în cameră sau/şi în baie: de parcă am locui numai noi pe două nivele!

Camera ne întâmpină cu patul acoperit cu flori albe, puternic mirositoare de Frangipani (împrospătate în fiecare zi); la fel şi baia.

Facem un duş scurt, ne îmbrăcăm «ca de Mauritius» şi ieşim pentru o scurtă plimbare pe plajă. Hotelul nostru, amplasat pe malul unui “golf mare” – Grand Baie, are ieşire directă la plaja «privată» acoperită cu nisip de scoici şi de corali: e evident că o curaţă zilnic.

Sunt vreo treizeci de şezlonguri din ratan (jumătate din ele au şi câte o saltea îmbrăcată în rafie), protejate de soare de opt umbrele din lemn acoperite cu frunze de palmier, dar şi de mulţi cocotieri, ale căror fructe se coc sub privirile noastre.

De cealaltă parte a golfului se zăreşte oraşul Grand Baie.

Fără mască și tub, facem o primă baie în apa caldă-caldă a mării - care arată superb: albastră, curată, fără corali tăioşi sau arici de mare la mal.

Apoi, facem o scurtă plimbare de-a lungul plajei, pe lângă proprietăţile (mai curând - modeste) înşirate pe mal; unele - în stil african, sunt chiar drăguţe.

O pasăre arătând ca un stârc alb, care scormonea nisipul plajei, se ridică în zbor, scoţând sunete melodioase.

Un localnic bătrân – creol cu ascendenţă africană, ce-şi făcea siesta pe mal, intră în vorbă cu noi; ne întreabă de unde suntem, ce limbă vorbim şi ne roagă să-i spunem ceva pe-româneşte. Conversăm în franceză, iar el ne exemplifică cum sună limba creolă, vorbită de majoritatea locuitorilor insulei.

Revenim la cazare şi ne prăbuşim într-un somn adânc - strict necesar - până la şapte şi jumătate, când, îmbrăcaţi de seară – «rupem uşa» la cină. Restaurantul nu are pereţi, ci doar acoperiş - copertină, aşa că – practic - mâncăm în aer liber.

Bufetul e foarte bogat; alegem salate diverse – bune, mai ales cea de zucchini şi de vinete prăjite, apoi luăm pui, carne de vită, de miel şi peşte la grătar. Câteva prăjiturele, o budincă din cremă de zahăr ars şi o salată de fructe completează cina. Am luat o bere și o apă minerală, «pe semnătură» (190 Rupii, trecuţi în contul camerei); intenţionam să luăm sticla cu noi în cameră, dar, obosiţi, o uităm pe masă.

Soarele a apus: s-a făcut deja nouă seara, aşa că după o foarte scurtă plimbare până la plaja noastră, revenim la cazare. Aşa s-a încheiat prima zi - cam aiurită, datorită şi somnului pe sponci de azi-noapte.

--------------------------

Dimineaţa, devreme, ne trezeşte glas de păsărele: în jurul nostru, natura chifteşte de viaţă. În afară de porumbeii “banali”, recunoaștem două tipuri de turturele, care uguie frumos şi… insistent: unele arată cam ca pe la noi, dar vedem și totolici minuscule și finuțe:

Li se alătură trilurile elaborate, melodioase ale omniprezentelor mierle indiene (myna). Myna au fost aduse din India (unde sunt păsări respectate) pentru a salva culturile de trestie de zahăr de insectele dăunătoare, ajungând în prezent cele mai răspândite păsări de pe insulă. Urmărim cu încântare munca neobosită a câtorva păsări-ţesătoare galbene, care cu ciocurile lor desşiră frunze de palmier în fibre lungi, cu care-şi ţes cuiburi meşteşugite, spânzurate de câte o ramură în vârful unui badamier.

Ne-am obişnuit imediat cu prezenţa zgomotoasă a unei perechi de bulbul – inconfundabili cu ciuful lor negru, înalt, şi cu obrajii roşii-stacojii, şi cu apariţiile sporadice ale unui red fody minuscul, roşu-portocaliu cu aripile maron.

Luăm un mic dejun copios - omletă, bacon prăjit, câte o cafea bună, şi la sfârşit - fructe. Ne schimbăm şi ne instalăm pe plajă, pe şezlonguri, la umbră. Dinspre mare suflă necontenit un vânt straşnic, aşa încât nici nu sesizăm temperatura aerului, de 26 - 27ºC. Facem cîte o baie în apa călduţă, fără valuri, apoi luăm fiecare masca şi tubul... pentru a constata că în zona plajei noastre, pe fundul apei nu e decât nisip, ierburi şi – atât!

Ne «enjoy»-im la soare vreo două ore, apoi revenim la hotel: la orele 15 avem programat un rendez-vous cu agenta firmei MauTourCo Ltd - partenerul local al firmei DERTOUR: Katharina ne prezintă o listă cu excursiile pe care le oferă firma ei: sunt multe – practic, ocupă fiecare zi a săptămânii - dar şi foarte scumpe: între 2350 şi 4350 Rupii de persoană (peste 100 Euro!). Îi mulţumim frumos, urmând s-o sunăm când/dacă vom alege ceva. Aflasem de pe Internet că agenţiile de turism locale (ba chiar şi recepţia hotelului!) au oferte mai avantajoase, şi ne hotărâm să-i abordăm ca să avem parte și de “activitate” pe perioada sejurului…

Constatăm că hotelul nu are ATM, aşa că pentru a face rost de Rupii mauriţiene va trebui să mergem în localitatea Grand Baie, unde sigur vom găsi şi bănci, şi ATM-uri. Până atunci însă, la micul magazin din incinta hotelului, ţinut de chinezi, schimbăm 20 Euro la cursul de 36 de Rupii pentru un Euro şi cumpărăm apă minerală, pliculeţe de ceai şi zahăr (în cameră avem o cană de fiert apa).

Pornim spre centrul oraşului; privit de pe plaja hotelului, centrul nu pare departe, astfel că, deşi acum avem Rupii pentru autobuz, alegem să ne luăm picioarele la spinare. Mergem pe Royal Road - şoseaua ce formează axa principală a orașului Grand Baie, urmărind linia sinuoasă a țărmului. Constatăm imediat că n-am avut o idee prea fericită: pe lângă faptul că e îngustă, strada prezintă inconvenientul major că nu are trotuare, aşa că trebuie să fim în permanenţă atenţi la autoturismele, autobuzele, motocicletele, motoretele şi bicicletele care vin încontinuu din ambele sensuri. Asta – fără a mai aminti că se circulă PE STÂNGA! Pe ambele margini ale şoselei şi din curţile adiacente se înalţă arbori şi arbuşti înfloriţi, pe care nu cred să-i mai fi întâlnit în peregrinările noastre - cu excepţia numeroaselor exemplare de “flame-tree” sau «flamboyant» - realmente «arbore în flăcări».

Curând, ajungem în zona comercială a oraşului, cu numeroase magazinaşe şi buticuri – unele foarte modeste, simple tarabe cu fructe şi legume, dar şi agenţii de turism, inclusiv centre de diving. Trecem pe lângă poarta impozantă a un templu hinduist (tamil), pe trei niveluri, încărcată cu figuri umane şi de zeităţi (două dintre «persoanaje» sunt îmbrăcate modern!), vopsite în culori ţipătoare (ţigăneşti, aş zice)

Seamănă cu templul indian văzut cu ani în urmă în cartierul... chinezesc din Singapore! Ceva mai încolo, înălţată chiar la malul golfului, dăm de o biserică catolică - sobră, în două ape, iar pe cealaltă parte a străzii – o moschee cu minaretul său etajat, vopsite în turcoaz.

Pe mal, un stârc cenuşiu, cu o privire cruntă, «pescuieşte».

Pe o porţiune, Royal Road devine Sunset Bulevard, încadrat de un Shopping Village: evident, am ajuns în centru. În jur, magazine de firmă şi clădiri de locuit luxoase. Aruncăm o privire la o agenţie imobiliară: preţurile sunt exorbitante, demne de orice capitală apuseană! Găsim uşor o bancă MCB, de la ATM-ul căreia, după o scurtă bâlbâială, scoatem 10.000 Rupii (echivalentul a cca. 1.000 lei).

Tot aici, pe malul golfului, se află plaja orăşenească, umbrită de numeroşi filao tree = Casuarine: sunt binecunoscutele «she-oack» din Australia. Nu sunt oameni la plajă sau în apă, în schimb e plin de tarabe şi tonete mobile ce vând gustări şi răcoritoare. E cald; soarele arde nemilos, iar noi tocmai am terminat apa pe care-am luat-o pentru drum! Pentru a ne potoli setea, cumpărăm o nucă de cocos cu 50 Rupii şi-i sorbim cu nesaţ sucul: păcat că nu avem cum să valorificăm şi miezul nucii! La cealaltă extremitate a plajei, dăm de piaţa de peşte: pe nişte mese improvizate, în plin soare, sunt întinşi câţiva toni de culoarea oţelului, câţiva peşti de recif multicolori, nişte sepii şi caracatiţe, în jurul cărora se înghesuie localnici interesaţi.

Ne continuăm drumul; trecem pe lângă un al doilea templu hinduist - mult mai modest, închinat tot lui Shiva, dar total diferit de cel văzut mai înainte. Curând, ajungem la supermarketul «2000», aflat cam la marginea nordică a oraşului; pentru eventualitatea că ni se va face foame la prânz (noi am contractat cu hotelul doar HB), cumpărăm biscuiţi, pâine, caşcaval australian, ceva şuncă, dar şi o sticlă de vin roşu, şi ne răcorim puţin la aerul condiţionat.

Până acum, am umblat de bezmetici pe jos vreo 4-5 kilometri, prin vipia de afară; la întoarcere - gata, luăm autobuzul! Deși ne temeam că vom avea de aşteptat în staţia de autobuz, avem noroc că «al nostru» a venit relativ repede. «Negociem» cu taxatorul şi plătim 2 x 16 Rupii. După un drum de doar câteva minute, pe la orele 16 autobuzul ne lasă «în poartă».

Transpiraţi, facem câte un duş şi ne înfiinţăm din nou pe plajă, unde... mai luăm o porţie semnificativă de vânt!

Avem răgazul să analizăm pachetul de prospecte pe care le-am cules din mers de la agenţiile de turism din Grand Baie: sunt vreo opt oferte, asemănătoare între ele, dar au preţuri omeneşti, aşa că avem de unde alege excursii pentru tot sejurul!

Ne mai sorim cu intermitențe pe plajă, apoi trecem la odihnă. Descoperim utilitatea balconului care ne fereşte de soarele arzător şi ne oferă posibilitatea de a admira de sus lumea vegetală şi animală. Chiar în faţa noastră - în afara câtorva cocotieri şi a altor tipuri de palmieri - se înalţă un arbore de pâine, cu frunzele ca de Monstera şi fructele sale verzi de mărimea bilelor de bowling, atârnând greoi de ramuri; alături, un arbore uriaş cu frunze lătăreţe, pieloase, despre care aflăm că este un Badamier – un soi de migdal indian, foarte răspândit pe insulă; printre frunzele sale de culoare verde-închis, remarcăm ici-colo frunze ruginii, care de departe par flori! Într-o curte alăturată, un Jacaranda aşteaptă sezonul de înflorire, alături de un alt arbore (???) cu flori mari, de un galben-portocaliu intens.

Şi peste tot, primprejur - mai ales pe garduri, e plin de Bougainvillea - unele agăţătoare, altele – tufe, cu flori în toate nuanţele posibile, dar şi Hibiscus, leandri... Nici simţul olfactiv nu ne este «neglijat»: o mulţime de Frangipani emană un miros suav, cu adevărat paradisiac!

Se lasă seara; alegem câte ceva din toaletele elegante aduse de-acasă, şi - cu un interes nedisimulat - ne înfiinţăm la cină. Avem iar parte de o masă copioasă, cu meniu mauriţian; nu ştiam că puiul, vita, peştele, mielul pot fi gătite în atâtea feluri, cu atâtea arome diferite! Dar mai sunt şi salate, şi creveţi în sos... Ne răsfăţăm fiecare cu câte o bere locală «Phoenix» (235 Rupii, «pe semnătură») iar în final lăsăm un bacşiş de 20 Rupii, dar nu ni se pare că l-am «impresionat» pe chelnerul care ne serveşte. Desigur, nu plecăm până nu «gustăm» şi din dulciurile expuse...

Ghiftuiţi, facem o scurtă plimbare pentru digestie, iar pe la nouă seara ne retragem la somn... nu înainte de a ne consemna impresiile în carnetul de călătorie.

-----------

Toată noaptea a plouat şi a bătut puternic vântul, iar dimineaţa continuă să plouă cu intermitenţe. Mergem la micul dejun; constatăm că meniul este acelaşi în fiecare zi, dar nu avem de ce ne plânge: începem cu sucuri naturale proaspete (portocale, grepfruit, guava, papaya), iaurt (natur sau cu fructe – europene sau leechee, aloe), unt, caşcaval, brânză topită (mezeluri nu există!), ouă – fierte, ochiuri sau omletă la comandă, clătite, bacon prăjit, legume coapte, roşii prăjite, fasole roşie fiatră, gemuri, miere, cereale, ceai sau cafea – la comandă, croissant şi alte două prăjituri din foietaj. În final, luăm din gros fructe - gata tăiate pentru consum: semirondele de ananas, felii de papaya şi de pepene roşu – o minunăţie! , portocale, banane, mere... pe total, e mai mult decât se poate mânca la o gustare!

Ne infiinţăm pe plajă, gata de «program»: ieri la recepţie ne-am înscris la o excursie de snorkeling, şi sperăm ca ploaia să n-o anuleze! Încă de când am ales oferta OCEAN VILLAS știam că hotelul asigură - de trei ori pe săptămână, gratuit - transport la un recif de corali, pentru snorkeling. Ca să fiu corect, tot de trei ori pe săptămână se mai asigură şedinţe de schi nautic şi plimbări cu banana, iar pe mal două caiace mici aşteaptă amatorii... dar pe noi nu ne-au interesat.

Exact la ora 10.30 soseşte barca cu fund de sticlă, în care ne înghesuim împreună cu alţi amatori, printre care şi o pereche de francezi simpatici. În vreo zece minute, barca traversează în diagonală «Golful cel Mare» şi ne aduce până în apropierea locului unde bariera de corali este întreruptă, permiţând intrarea şi ieşirea ambarcaţiunilor din «Grand Baie». În zare se profilează insula «Coin de Mire», ca un cap de caşalot. Ne echipăm şi, pe o mare cam vântoasă, «snorkel»- uim vreo 30 – 40 de minute. Vedem ceva corali – galbeni, albaştri şi mov, ceva elkhorn, câteva Tridachna mari cu buze vineții şi peşti diverşi – nu prea coloraţi. În general, am întâlnit specii cunoscute, dar am remarcat şi ceva nou: un peşte negru cu un bot ca de raţă, apoi doi peşti-ac foarte mari și o stea de mare. Oricum, a fost ceva!!!

Revenim pe plajă şi mai zăcem puţin pe şezlonguri, încercând să prindem toate-toate momentele în care soarele – cam zgârcit astăzi - a răzbătut printre nori. Apoi ne retragem «la domiciliu» şi - după efortul depus - ne refacem cu un pui de somn…

Nu prea lung: pe la 15.30 revenim pe plajă, unde... mai luăm o porţie de vânt, dublat de apariţiile unui soare nehotărât. Ei, asta e!

Pe când ne duceam spre sala de mese, în spaţiul din zona barului s-a dezlănţuit un spectacol de SEGA – muzică şi dans al sclavilor negri, aduşi cândva să muncească pe plantaţiile de pe insulă. Muzica răsună sălbatic din instrumentele lor – o tobiţă metalică, o alta - acoperită cu piele, o cutie metalică umplută cu pietricele zornăitoare şi un trianglu, iar fete minione cu pielea ca ciocolata, cu fuste viu colorate şi cu părul legat cu o basma viu colorată, dansează cu mişcări unduitoare - când mai viguros, când mai senzual, ba chiar ne uimesc cu un dans din buric. Am fi tot stat să-i privim, dar... ne-au invitat şi pe noi, insistent, la dans!...

Prudenți, ne retragem la masă și luăm o cină îmbelşugată, cu salate diverse, spanac, legume fierte, cârnaţi de porc, peşte marinat, etc., etc., însoţite de câte o bere daneză (265 Rupii, pe semnătură). La desert, la budincile şi dulciurile obişnuite deja, s-au adăugat salată de fructe şi lapte de cocos cu migdale amare. Dar cât poţi să mănânci?!...

----------------------------------------------

“Azi împlinesc ŞAIZECI ŞI DOI DE ANI! Doamne, ce bătrână sunt!”...

---------------------------------------------

... Peste noapte a plouat iar: găsim apă în balcon, iar pernele fotoliilor sunt ude. Abia acum înțelegem dece prețul sejurului a fost - ca să zic așa, “modic” - considerând locația cu totul deosebită: am sosit în extra-sezon, când ploile și vântul sunt fenomene obișnuite! Dar... asta e!

Luăm micul dejun mai devreme... dar nu renunţăm la nimic! Graba noastră e pe deplin justificată: începem excursiile la care ne-am înscris mai deunăzi...

N. B. Întrucât profilul aceste secțiuni a site-ului “Am fost acolo” cuprinde numai descrierea unor locații de cazare și masă, ne oprim aici. Descrierea integrală a sejurului nostru o voi face ulterior – sau poate nu: am remarcat că, de când Maurutius a devenit o destinație frecventată, s-a înmulțit numărul de relatări pe această temă, și una-n plus n-ar mai fi necesară.

------------

Pe total, OCEAN VILLAS s-a ridicat la nivelul aşteptărilor, oferindu-ne exact ceea ce ne puteam dori: transport, transferuri, cazare, restul. Desigur, hotelul nu are “ștaif” ca resorturile din jur, dar asta nu ne-a deranjat: noi nu vânăm destinații de lux.

Masa (am contractat demipensiune) a excelat prin varietate: în fiecare zi a săptămânii aveam o altă seară tematică: creolă, mexicană, italiană, barbeque, indiană, sea-food, chineză, etc, însoţită de muzică – live, iar duminica - şi de dansuri Sega, la care erau antrenaţi şi turiştii. De calitate şi cantitate nu mai amintesc: nu ştiam că puiul, vita, peştele, mielul pot fi gătite în atâtea feluri! E drept că, pentru a avea variaţie, la micul dejun a trebuit să rotim felurile servite (care se repetă); iar fructele proaspete de dimineaţă sunt o minunăţie!

Tot personalul (cred că toți sunt indieni: hotelul e o afacere de familie) e foarte amabil, atent, îndatoritor; fiecare zâmbește firesc, nu profesional: sunt evident făcuţi pentru a lucra în turism! Un mic exemplu: în ziua plecării, după ckeck-out, ne-am depozitat bagajele la recepție și ne-am continuat programul ca în fiecare zi; după o ședință “fructuoasă” de snorkeling, ne-au dat prosoape și ne-au repartizat un grup sanitar unde ne-am îmbăiat și ne-am uscat pe-ndelete, tolănindu-ne apoi în lobby până la venirea navetei pentru aeroport. Gratis.

Plaja privată e cu nisip, curăţat zilnic; şezlonguri sunt suficiente, ca şi umbra asigurată de umbrelele din frunze de palmier şi de cocotieri. Dimineața devreme, un om verifica și înlătura nucile doborîte de vânt, dar și pe cele pârguite, ce încă se balansează, amenințător, în cocotieri. Din hotel avem acces la mai multe plaje din apropiere, așa că am avut ocazia să vedem lumea subacvatică din diferite locații.

Apa mării e curată, fără corali tăioşi sau arici de mare, dar în zona plajei... nu oferă nici o satisfacţie iubitorului de snorkeling! În schimb, hotelul asigură de trei ori pe săptămână transportul - gratuit! - cu barca cu fund de sticlă la bariera de brizanţi, pentru snorkeling. Noi nu am scăpat nici o ieşire în larg şi putem confirma că peştii şi coralii văzuţi sunt demni de Oceanul Indian. Tot gratuite sunt şi şedinţele de schi nautic şi plimbările cu banana, iar pe mal două caiace aşteaptă amatorii.

Hotelul are şi piscină, şi bar, dar... nu am servit.

Atât compania DERTOUR (care a oferit sejurul), cât şi hotelul au o ofertă bogată de excursii – atât pentru cunoașterea interiorului insulei, cât şi pe mare. După ce am analizat critic ofertele, am angajat cinci excursii prin agenţii turistice locale (ex. Keiffel Tours), care ne-au asigurat aceleaşi servicii – mai mult, cu aceiaşi operatori! - dar la un preţ mult mai mic. Am apreciat în mod deosebit călătoriile cu catamaranul: la insula Gabriel (snorkeling), la insula Benitier (întâlnire cu delfini), la insula Cerbilor (peisaje), la insula Egretelor (rezervaţie naturală), la Blue Bay – unde se află CEA MAI ULUITOARE PADURE DE CORALI VĂZUTĂ DE NOI VREODATĂ, VREUNDEVA! dar şi prin interiorul insulei, mai ales la Muzeul de istorie navală (şi nu numai) din Mahebourg, la plantaţiile de ceai și la fabricile de prelucrare a ceaiului (cu degustare), la templele şi monumentele indiene, la Nisipurile Colorate, la cascade, şi câte altele!...

Desigur, am vizitat şi capitala Port Louis (inclusiv Post Office-ul, de unde am cumpărat pentru Gyuri – filatelist împătimit - o copie fidelă a celebrului timbru Blue Penny), şi grădina botanică din Pamplemousse, care nu trebuie omisă de nici un turist (deşi doar o parte din plante au etichetă!).

Nu ne-a pişcat nici un ţânţar, nu am avut alte necazuri sau neplăceri.

In final, considerăm că o vacanţă în Mauritius trebuie planificată pentru cel puţin zece zile (optim - două săptămâni): insula de numai 40 pe 60 km este în realitate foarte variată şi are multe de oferit observatorului atent şi curios! Desigur, închirierea unei mașini ar fi oferit suplimentar libertate de mișcare – avantaj diminuat de lipsa explicațiilor primite de la ghizi profesioniști…

Probabil că cei sosiți pe insulă pentru luna de miere ar putea avea un cu totul alt punct de vedere...

Iar ideea unui stop-over la Paris, la întoarcere, de cinci zile/patru nopţi, nu o putem caracteriza decât ca fericită: Orașul-Lumină cu toate ispitele sale culturale - şi nu numai - rămâne o destinaţie de top în orice anotimp!

Aviz amatorilor!

---

VIZUALIZĂRI: 706 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI