[Vodca] Istoria miraculoasei licori

TIPĂREȘTE

Ruşii, spre deosebire de alte popoare, nu au mai nimic spectaculos în istoria fabricării băuturilor alcoolice. De-abia prin sec. al 14-lea se poate vorbi de un preparat numit „aqua vita” (apa vieţii), un soi de vin adus de negustorii genovezi. Până atunci, ruşii se delectau cu alcooluri uşoare, pe bază de miere, care, la rândul lor, erau importate. În sec. al 15-lea începe, cu adevărat, producerea vodcii, făcută din grâu, denumită „vin de grâu”. Cum grâul era ieftin în acele vremuri, fenomenul s-a extins cu repeziciune provocând multe „victime” în rândul armatei.

Ţarul Ivan cel Groaznic impune, forţat de împrejurări, mo-nopolul statului asupra mult râvnitei licori, moment în care începe şi istoria oficială a vodcii. Mai întâi, toate distileriile au fost mutate la Moscova, după care apar şi primele cârciumi din istoria Rusiei. Până în secolul al 18-lea, vodca, denumită „moskovite”, pătrunde destul de uşor în toate colţurile imperiului. Cea rafinată se numea „pennik” sau „lacrima pâinii”, iar cea mai prost rafinată, dar cea mai populară, era răsfăţată sub numele de „sivak” sau „doamna franceză de categoria a 14-a”…

Petru cel Mare impozitează producătorii după cantitatea de vodcă produsă, în timp ce Ecaterina a II-a scuteşte nobilimea de impozite şi recomandă băutura ca remediu „pentru multe boli”.

Relaţiile Rusiei cu marile curţi regale ale Europei „se încălzesc” vizibil odată cu primirea (şi folosirea din belşug) a miraculosului leac, bun la toate.

Veselie mare la toate curţile regeşti europene, dar nimeni nu ştia reţeta ideală a noului produs. Era timpul să intre în scenă marele Dmitry Mendeleev. În 1865, el stabileşte o proporţie ideală pentru mira-culosul elixir: 40% alcool şi 60% apă, iar guvernul rus certifică, astfel, „Vodca Mendeleev”. Însuşi Engels remarcă diferenţa dintre calitatea apei pure ruseşti, folosită la prepararea vodcii, drept un atu faţă de apa „moartă”din distileriile europene.

Tradiţional, vodca, în variantele ei pentru bogaţi şi săraci, se bea la „charkas”, un pahar de 150 g şi se recomandă cu mâncăruri grase, sărate, castraveţi şi ciuperci murate, peşte afumat sau icre negre.

Mulţi lideri ruşi, fie din spirit naţional, fie din obişnuinţă, au căzut răpuşi de straşnica licoare. Prin 1994, ex-preşedintele Elţân era aşteptat la o conferinţă de presă în Irlanda de Nord. Într-un târziu, apare îngrijorat ofiţerul de presă şi se adresează mulţimii de ziarişti:

– Ne pare rău, preşedintele nu poate veni întrucât se simte obosit şi emoţionat!

Expresia (tired and emotional) se foloseşte cu mult succes şi astăzi în cercurile mondene din Marea Britanie.

---

VIZUALIZĂRI: 266 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI