Ramada Resort – la țărmul Mării Moarte

TIPĂREȘTE

După ce am plecat din deșertul „Wadi Rum” ne-am dus spre Aqaba, să ne scăldăm în Marea Roșie și să ne plimbăm cu vaporașul - ca să vedem, prin podeaua lui transparentă, coralii aduși din?? , dar despre asta voi povesti într-un alt review.

Acum vreau să vă spun câte ceva despre hotelul la care am fost cazați, după ce-am plecat de la „Marea Roșie”. În drum spre hotel am trecut foarte aproape de locul unde a fost botezat Isus. Acum este un loc de interes turistic, bine semnalizat.

Acesta este singurul hotel – pe o rază de câțiva kilometri - din dreptul plajei unde am făcut noi baie, când am ajuns la Marea Moartă, și se numește Ramada Resort. Când ne-a spus Adel, simpaticul nostru ghid, că vom dormi la acest hotel, gândul m-a dus, imediat, la hotelul cu același nume din București, de lângă teatrul „Odeon”, de pe Calea Victoriei. Știam că este un hotel cu ștaif, așa că m-am bucurat de două ori: pe lângă faptul că ne vom scălda în Marea Moartă, vom avea și o cazare de patru stele.

Am ajuns la hotel după ora prânzului, iar soarele în acea zi, din păcate pentru noi, nu a fost prea generos, așa că nu ne-am bucurat din plin de plajă și nici de un timp prea mare de scăldat. Ne-am bucurat, în schimb, de confortul oferit de cazare, cină și micul dejun, de a doua zi. Mai este un motiv pentru care nu voi uita ușor acest hotel, dar despre asta voi povesti spre finalul acestui review.

Accesul în hotel se face trecând printr-un control de securitate atât turiștii, cât și bagajele acestora. Recepția hotelului are un spațiu generos și este mobilat cu canapele, fotolii și mese joase, unde se poate socializa sau servi un ceai, sau băuturi răcoritoare. Despre cele alcoolice, în Iordania, am spus că nu se găsesc decât la magazinele speciale numite „Liquor Store”. Nu lipsește nici magazinul de suveniruri și nici portretele unor membrii ai casei regale a „Regatului Hashemit al Iordaniei”, aici al fostului rege Hussein, al fiului acestuia- Abdullah al II-lea și al Prințului Hussein bin Al Abdullah, nepotul.

Hotelul are, pe lângă parter, patru niveluri și un subsol, unde se află și restaurantul. Tot la subsol este și ieșirea spre piscină și apoi, drumul către mare.

Camera noastră de la nivelul trei era destul de mare, cu pat matrimonial și cu balcon. Pe ambele părți ale patului erau noptiere și veioze, iar lângă dulapul de haine era un spațiu mic unde se putea pregăti câte un ceai sau ness, ambele la pliculețe. La micul seif din dulapul de haine ne-am „jucat” puțin și am văzut că, chiar funcționa, dar nu prea am avut ce valori să punem în el. Totuși, a fost de folos deoarece, la sfatul ghidului, când am plecat la mare, am lăsat în el verighetele, inelele și cerceii. Adel ne-a povestit că o turistă din alt grup a intrat cu bijuteriile de aur în Marea Moartă și a ieșit cu ele oxidate.

Baia era destul de mare, cu cabină de duș despărțită cu un perete de restul băii. Mai puțin plăcut vederii era că blatul din jurul lavoarului, de culoare neagră, păstra urmele albe ale sărurilor din apa rămasă și neștearsă la timp, de pe el. Am mai spus că apa la hotelurile iordaniene nu este potabilă, probabil de aceea și sărurile din ea pătează mai mult. Prosoapele și micile consumabile - de același tip la toate hotelurile unde am fost cazați - au fost suficiente și de bună calitate. În dreapta lavoarului era o oglindă cosmetică, iar în stânga un uscător de păr. Panta pardoselii la duș nu era către sifonul de pardoseală. A băltit apa în cabină până la plecare.

În toate băile hotelurilor din Iordania, chiar și la toaletele spațiilor publice – magazine sau obiective turistice – am observat că, lângă vasul de WC se află un robinet de tip „port-furtun”, pentru toaleta intimă, asta în cazul în care nu există bideu în spațiul respectiv.

Din balconul, mare, orientat spre apus, se vedea Israelul.

Wi-Fi-ul funcționa bine, dar nu prea am avut timp de el.

După ce ne-am cazat ne-am echipat cu costumele de baie și am așteptat un microbuz care, din sfert în sfert de oră, duce/aduce la și de la țărm, turiștii dornici de o baie în mare, pe o distanță de aproximativ 650 m. O mare porțiune a plajei, împrejmuită, părea degradată serios de ploile din ultimele zile. Ne-am autoservit cu prosoapele care se găseau într-un spațiu special amenajat și am intrat, apoi, în marea sărată care, în mod practic, te ține la suprafață. Aici n-ai cum să te îneci, în cazul în care nu ști să înoți, marea având de cca 10 ori mai mare salinitatea decât a Mării Mediterane, de exemplu. Este, de fapt, un lac mai mare, o Mare continentală. O plăcuță de lemn ne amintește că aici este nivelul cel mai de jos al Pământului, cota -398 m, iar pe o foaie alăturată citim că are o suprafață de 810 kmp, o adâncime medie de 118 m și maximă de 377 m. Singurul afluent este râul Iordan. în autocar, ghidul ne-a informat că nivelul mării, datorită utilizărilor multiple, scade cu aproximativ 1 m pe an. Pentru ca aceasta să nu dispară complet, s-a inițiat un proiect, împreună cu Israelul, de aducere de apă suplimentară din Marea Roșie. Datorită salinității mari, densitatea ei este de = 1,24 Kg/l, nefiind prielnică vieții, de aici și numele de Mare Moartă. De pe Net aflu că are și cea mai mare concentrație de brom din lume.

Intrând în apă, am observat că apa, la suprafața ei, pe o adâncime mică - de vreo 3 sau 4 cm, era mai rece decât cea de mai jos, care era cu câteva grade mai caldă. Nu știu dacă asta este valabil tot timpul, mai ales în toiul verii, sau doar acum, în noiembrie. Unii colegi au exprimat părerea că ar fi stratul de apă de ploaie acumulat în ultimele zile. N-am stat mult în apă, chiar dacă aș mai fi vrut, dar soarele era, deja, spre asfințit! Fiind o zonă de graniță cu Israelul, este interzisă staționarea pe mal după asfințit. După ce-am făcut duș, am așteptat microbuzul, să ne întoarcem la hotel. Aveam, bineînțeles, aparatul foto cu mine, și-am făcut câteva poze, spre aducere aminte.

Îmbrăcați și dornici să mergem la cină, am vrut să iau aparatul foto, să fac câteva poze cu meniul oferit de hotel. Și de-aici începe marea mea supărare: nu mai găseam aparatul foto, cu care făcusem pozele ultimelor șase zile, practic, întregii excursii de până acum. Mihai nu mai vroia să mergem la masă, supărat și el de pierderea pozelor. Îmi venea să plâng de supărare! Norocul meu este că Mihai are o ținere de minte mult mai bună decât a mea și că, mi-a amintit că ultimele poze le făcusem înainte de-a lua microbuzul spre hotel. Am tras concluzia că l-am pierdut în microbuz, sau în incinta hotelului. Mi-am spus: „-Hai să încerc marea cu degetul! ”și, după cină, îmbrăcată de-acum în pijama, mi-am pus deasupra o canadiană și, în papuci, cobor la recepție. Îi explic recepționerului în câteva cuvinte, în engleza mea aproximativă, despre ce este vorba, și-l rog frumos să m-ajute să recuperez pierderea suferită. Mi-a promis că-l va ruga pe șoferul microbuzului să caute dacă este acolo. A doua zi dimineață, înainte de micul dejun primesc, pe firul telefonic al camerei, știrea că mi-a fost găsit aparatul. Nu pot să vă spun ce-am simțit atunci! Bucuria mea era așa de mare că-mi venea să dansez! Am mers la recepționer și l-am rugat să trimită, drept recompensă, o sumă modică șoferului care mi-a căutat și a adus prețioasa „bijuterie” pierdută.

Și din acest motiv spuneam, mai la începutul articolului, că n-am cum să uit nici hotelul „Ramada”, nici onestitatea personalului angajat! , și nici locul unde se află, la aprox. 700 m de țărmul Mării Moarte.

Am mers, apoi să luăm micul dejun, unde ne-am răsfățat cu alegerile făcute din oferta generoasă și îndestulătoare a bufetului de tip „suedez”. Personalul de servire este bine pregătit și foarte amabil. Pozele vor arăta cât de diversă și bogată este masa micului dejun.

Dacă recomand acest hotel? Sigur că da! Și asta nu numai pentru ceea ce oferă la gradul de confort la care este cotat, ci și pentru faptul că este singurul în zonă, aflat la aprox. 700 m de capătul cel mai nordic al MăriiMoarte.

---

VIZUALIZĂRI: 998 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI