Niciodată două fără trei

TIPĂREȘTE

Pe AFA despre hotelul Aurelia din Timişoara de pe Calea Şagului s-au scris două reviewuri: unul în 1998 şi altul în 2012. Reviewul acesta vine să să certifice sau să infirme ce au scris cei doi useri cu atât de mulţi ani în urmă şi care în esenţă au fost mulţumiţi de hotel, nu şi de mâncare.

Am ajuns târziu la hotel după o zi obositoare în care am vizitat Complexul Muzeal O. Goga, centrul istoric al Oradei, Complexul Vulturul Negru, biserica cu Lună şi Muzeul Cetăţii Oradea. Autocarul a oprit într-o parcare mare păzită, cu o capacitate de 250 de locuri, aproape goală, în faţa căreia se afla silueta hotelului în semi întuneric.

Hotelul este o clădire lungă cu două etaje şi dispune de 43 de camere duble, simple sau apartamente. Acum, preţul unei camere duble este de 220 lei. Mai există o sală de conferinţă de 300 locuri şi două săli ale restaurantului Via Aurelia una de 120, alta de 300 locuri în care se organizează evenimente. Hotelul este amplasat departe de centrul oraşului pe DN59, KM 8 şi dacă nu ai maşină proprie este destul de incomod să vizitezi oraşul deşi hotelul pune la dispoziţie autoturisme cu sau fără şofer.

Repartizarea a decurs repede şi în mai puţin de un sfert de oră am intrat în camere. Camera era mare, cred că 30-35 mp, prevăzută cu tot ce trebuie pentru a te simţi bine: două paturi cu spătar, cu saltele moi şi perne cu puf, un birou pe care era amplasat un TV cu diagonală mare, minifrigider în corpul biroului, dulap în care se aflau pilote (era luna august şi nu erau necesare), stativ de bagaje, dulap cu două uşi şi casă de valori, noptiere din care pe una era aşezat telefonul, aplice, aer condiţionat, calorifer, Wi- Fi funcţional, draperii la ferestre, mochetă pe jos. Curat, chiar foarte curat.

Ce m-a deranjat? Culoarea dominantă roşu strident a pereţilor, a mochetei, a draperiilor chiar şi a coridorului. Unui om obosit nu-i oferi o culoare excitantă ci tonuri calde din gama bej care să-l relaxeze. Poate că nu mai sunt eu în ton cu moda dar dimineaţa, două persoane mi-au zis că au fost deranjate de culoare. Baia în schimb, deasemeni foarte curată, prevăzută la WC cu bandă de igienizare, cosmetice la lavoar, cabină de duş, phon, era placată cu pişcoţi în culori odihnitoare.

Dimineaţa am servit micul dejun într-un restaurant elegant, frumos decorat, mobilat cu mese de patru persoane. Comparativ cu ce au oferit celelalte restaurante vizitate în această excursie şi altele din ţară, mâncarea era subţitică rău. Este adevărat că întregul grup ne învăţasem să mâncăm foarte bine dimineaţa pentru ca la prânz doar să completăm cu o plăcintă sau pizza. Ce ne-au dat şi asta în cantităţi insuficiente? Crenvurşti, un singur fel pâine, şuncă, fără cuburi de unt, câteva felii subţiri de caşcaval de te puteai uita prin ele ca prin geam, iaurt simplu, lapte, roşii, ceva foietaje. Cantităţile mici puse la dispoziţie le veţi vedea în poze.

Am scris în titlul reviewului ˝niciodată două fără trei˝. Copiez câteva rânduri din cele două reviewuri postate cu ani în urmă:

-reviewul din 2009…. acolo si a doua zi am servit micul dejun dar... problem - sotia a ales 2 iaurturi dano care erau expirate... Nu am desfacut decat unul, a remarcat si am chemat seful de sala, care si-a cerut scuze, a certat un picol ceva... si cam atit. Oare sa fi fost obisnuiti cu asa ceva? A si inca o chestie: veneau si te intrebau ce doresti sa servesti - platou cald sau rece (omleta resp. mezeluri). Doar lactatele si cerealele erau la liber...

-reviewul din 2012 …. Păcat ca bucătăria nu este pe măsura camerelor extrem de generoase ca spațiu, plăcut mobilate si bine ingrijite.

Relativ puşi la cale, la ora 8 eram în autocar, să prospectăm Timişoara, apoi casacada Bigar, Reşiţa şi câte şi mai câte până la Herculane.

---

VIZUALIZĂRI: 510 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI