Călător prin țara mea. Merită să vezi: Isaccea și Cetatea Noviodunum

TIPĂREȘTE

Motto: ”Când va fi să mor, aș vrea să mor precum bunicul meu, care a murit liniștit, în somn. Nu aș vrea să mor precum pasagerii care se aflau în mașina sa.” - Will Rogers

Este ciudat faptul că muncim o viață-ntreagă pentru a obține niște avantaje în care credem din toată ființa: o slujbă bine plătită, din care să avem bani să ne facem o casă luxoasă, o mașină de fițe, haine de firmă și mâncare naturală, bio.

În același timp, periodic, ne vin idei ca să părăsim tot acest confort creat doar din dorința de-a merge să vedem alte locuri. Ca să avem acoperire, am căutat răspunsuri la tot felul de vraci, ; unii dintre aceștia, psihologii, au scos o serie întreagă de teorii despre importanța vacanței asupra bioritmului nostru, al dezvoltării personale și mai știu eu ce.

Cu toții, când suntem în concediu, căutăm experiența unice, informații sau curiozități cu care să menținem bateriile încărcate până la următoarea vacanță.

Ajungem în locuri unde vrem să percepem alte trăiri decât alea cotidiene, vrem să prindem sufletul locului, de parcă de asta ar depinde întreaga evoluție ulterioară a noastră.

Și asta este o trăire normală, până la urmă perfect justificată, călătorim pentru a învăța ceva din locurile pe unde-am umblat și, poate, ne educăm, realizăm locul nostru în lume. E ca-n citatul: „Călătoriile te transformă într-o persoană modestă. Pentru că îți dai seama de locul mărunt pe care-l ocupi în lume. ” (Gustave Flaubert)

De ce-o fac eu pe șmecherul?! Pentru că, pe mine m-a impresionat tare mult călătoria mea prin Județul Tulcea. Am văzut locuri care, chiar dacă, poate, nu-s în spotul reflectoarelor, sunt de-o frumusețe aparte, sau, au o valoare istorică sau culturală deosebită.

De aceea am insistat cu seria asta, care știu că v-a plictisit, dar, mai am un review de postat, în afara ăstuia de astăzi.

Așa că vă rog să-mi mai acordați ceva răbdare și un pic de bunăvoință, pentru a citi ce scriu. Vă rog!

Am intrat în Isaccea, la dus spre Tulcea, dimineața, devreme, nu cred că era mai târziu de 7,30. Am ajuns ușor, imediat ce treci Dunărea cu bac-ul, mergi pe DN 22E, treci prin Garvăn și, apoi, de aici, drumul devine E 87 și-așa rămâne până la Tulcea. Mai urmează vreo câteva localități, Văcăreni, Luncavița, Rachelu, treci de drumul spre Tichilești, localitatea unde mai este Sanatoriul de leproși și, iată, ajungi la Revărsarea și Isaccea. Drumul măsoară vreo 40 de km, asfaltul este bun, cum, de altfel, a fost pe toate drumurile județului, chiar dacă urcă și coboară colinele dulci, pe care vezi, de cele mai multe ori, viță de vie.

Imediat ce am ajuns la Garvăn, mesageria a intrat și m-a felicitat că am intrat în Ukrayna și mi-a afișat niște prețuri pentru convorbiri și SMS-uri. Nu, nu este caz de spaimă, nu ne-au ocupat ukraynenii doar telefonia interpătrunde, așa că, dacă nu vreți surprize, dezactivați-vă roaming-ul!

Isaccea este un orășel micuț. Am oprit într-o parcare din fața Primăriei, clădire nouă, falnică, soarele se ridica pe cer din spatele ei, deci, nici Soarele nu răsare fără acordul primarului! :))

Lângă Primărie se află o mică terasă și, un pic mai în spate, Moscheea Mahmud Yazîkî.

Nu, nu săriți pe geamuri, nu voi vorbi despre lăcașuri de cult, românești sau turcești, stați pe pace!

Isaccea a fost unul dintre primele orașe din istorie clădite pe aceste locuri.

Avantajat de faptul că se afla pe malul Dunării, în apropierea unor locuri unde aceasta avea vaduri ce permiteau trecerea de pe un mal pe celălalt, aici au fost descoperite așezări omenești din perioada geto-dacilor.

Se știe că 514 î. e. n. Darius cel Mare al perșilor a trecut Dunărea aici, pe un pod de vase, în campania lui militară împotriva sciților.

Ca întreaga Dobroge, Isaccea a cunoscut dese treceri din posesia romană în cea bizantină, apoi la Țara Românească și apoi, în cea turcească.

Prima atestare documentară datează din 1321, fiind trecută cu numele ”Isakgi” într-un document al istoricul arab Abul-Feda.

Unii istorici cred că aici s-a găsit aşezarea medievală ”Vicina”, construită de genovezi şi transformată de aceştia într-un centru destul de prosper în secolele XII-XIII. A fost ulterior stăpânită de tătari, care au avut capiatala a hanatului la Isaccea,apoi, de Mircea cel Bătrân şi ,în fine ,de turci.

Turcii au înțeles rapid importanța acestei localități și s-au folosit de aceasta pentru a trece Dunărea în campaniile duse în teritoriile de la nord.

Faptul că a fost o așezare importantă pentru Imperiul Otoman este dat și de faptul că în tot timpul ocupației turcești, de circa 4 secole, Isaccea din punct de vedere administrativ, a fost capitala uneia din cele opt cazale în care a fost împărțită Dobrogea.

Administraţia turcească i-a dat numele ”Isac-Chioi” (satul lui Isac), după numele unui paşă. După alte opinii, inclusiv a lui Nicolae Iorga, numele localității ar veni de la numele unei căpetenii, Saccea, la care s-a adăugat, în fața denumirii, litera ”i”, conform limbii turce.

După unirea cu România, Isaccea și-a păstrat importanța în zonă.

Mie mi-e greu să spun că Isaccea este un centru important.

Dimineața de vară fiind, la ora 7,30 orașul nu era foarte agitat. În cafeneaua unde am intrat nu erau prea mulți clienți, iar într-o stație de microbuz, o femeie și cu un copil, o fetiță, de vreo 12 ani.

Clădirile din jur sunt modeste. La intrarea-n oraș, dinspre Galați, câteva ruine a unor silozuri sau ce-or fi fost ele. Case modeste, nimic spectaculos! Sincer? Sărăcie !

Isaccea este trecută ca având câteva obiective de vizitat: Cetatea Novodiunum, Moscheea Mahmud Yazîkî și Complexul Monahal Cocoș.

Moscheea Mahmud Yazîkî este chiar în centrul orașului, pe str. 1 Decembrie nr 19.

A fost construită în anul 1864 (și restaurată în 1995), în locul celor trei anterioare, dărâmate în urma războaielor ruso-turce din anii 1868-1874,1877-1878. Minaretul are 25 m înălțime.

Datele despre ea sunt confuze, pe internet fiindu-i dat numele de ”Azizye”, cel ce aparține, de fapt, Moscheiei din Tulcea.

Dată fiind ora la care am ajuns acolo, nu am vizitat-o, era închisă.

Cetatea este situată pe malul drept al Dunării, în locul numit ”Pontonul Vechi”, lângă orașul Isaccea, în apropierea celui mai important punct de trecere al fluviului.

Spre Cetate se merge pe un drum asfaltat, din centrul orașului, existând un indicator ce te îndeamnă să mergi la stânga, drumul de acces fiind în stare bună. Distanța de parcurs este de maximum trei kilometri.

Numele este de origine celtă, format din celticele ”novio” = nou și ”dun” = fortăreață. Acesta este doar unul dintre argumentele ce susțin originea celtică a cetății, veche de 2.300 de ani, când tribul celtic al britolagilor a stăpânit vremelnic teritoriul din sudul terenului dintre Siret și Nistru.

Vechea cetate a celților a fost cucerită, apoi, de romani, care au văzut importanța ei în ceea ce privește apărarea cursului Dunării. Cetatea, amplasată pe un promontoriu înalt de cca 20 de m, ajunge principalul port al flotei Classis Flavia Moesica, dar devine și garnizoana unor importante legiuni: a V-a Macedonica, Prima Italica, Prima Jovia Scythica.

”Goţii şi herulii au atacat Noviodunum în 267. Din veacul al IV-lea oraşul devine unul dintre cele mai importante centre creştine ale Moesiei inferior. Până acum creştinii adesea au avut de suferit persecuţii. În 364 cetatea a fost atacată de goţi. În 369 după două acţiuni ale împăratul Valens a încheiat o pace cu vizigoţii conduşi de Athanaric într-o corabie chiar în mijlocul fluviului, după ce s-a construit un pod de vase. În jurul anului 440 cetatea a fost cucerită de un trib de germanici aliaţi ai hunilor, fiind apoi recuperată de bizantini. În secolul al VI-lea, Iustinian (527-565) a construit noi fortificaţii şi a înfiinţat şi un scaun episcopal. În anul 602, cetatea a fost cucerită de slavi şi avari care fac, pentru mai bine de trei secole, să nu se mai vorbească despre ea. De la mijlocul secolului al X-lea începe din nou să se vorbească de aşezare ca făcând parte din Imperiul Bizantin şi cunoaşte dezvoltare. În anul 1241 cetatea rezistă în faţa tătarilor. Apoi îşi pierde importanţa pentru că marele vad de trecere se înnămoleşte. Centrul se mută la Isaccea, la Noviodunum continuând să fie o aşezare rurală. ” - www.ercis.ro

Am găsit Cetatea ușor, după indicatoare. Dar, întreg complexul este acoperit de pământ, de buruieni și pare aruncat în nepăsare. Sunt câteva panouri explicative care ne arată ce s-a descoperit până în prezent.

În Cetate am dat peste o echipă de tineri care, sub conducerea unui arheolog, începuse lucrările la șantier, efectiv înlăturau buruienile de pe anumite suprafețe de pământ.

Arheologul mi-a spus că șantierul de la Novodiunum este cel mai bogat site numismatic din județ și că mare parte din ceea ce s-a descoperit aici sunt expuse la Muzeul de Istorie din Tulcea. De la el am aflat că săpăturile au început, accidental, prin anii 60 și că, ulterior, văzând câte clădiri vechi sunt sub pământuri, au început săpăturile științifice. Acestea au dus la descoperirea altor construcții: basilici, terme romane, turnuri de apărare, care demonstrează nivelul de dezvoltare atins de această cetate...

S-a stabilit că acest castru a fost și un centru important pentru populația din jur, că s-a trăit atât în interiorul cetății cât și în exteriorul acesteia, probabil de cei care munceau pământurile și-și vindeau produsele în cetate.

Astfel, în apropierea cetății, pe dealurile din jur, a fost descoperită o necropolă tumulară, formată din circa 60 de movile, care adăposteau morminte. Din obiectele descoperite în aceste morminte s-a putut demonstra nivelul de civilizație atins de populație, cercetându-se obiectele de îmbrăcminte și obiectele găsite în acești tumuli.

Sincer, am avut noroc să aflu toate astea pentru că, altfel, așa cum am spus, cetatea nu-și arată cu nimic importanța, deși, cred eu, ar trebui pusă în valoare mult mai bine. Măcar în anul centenar!

Am plecat de pe cetate uitându-mă la Dunărea ce curgea, impasibilă, spre Tulcea. Dacă ar avea memorie, cred că s-ar înfioara când ar descoperi decăderea unei cetăți ce altă dată fusese atât de importantă. Ce spunea citatul ăla, despre noi, în raport cu lumea ?!

Cam atât, azi. Haidi, pa!

Web, te rog : https://www.youtube.com/watch?v=m-nCLLnQA5c

---

VIZUALIZĂRI: 1924 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI