Hotelul bombardat de NATO

TIPĂREȘTE

Eram în Rovinj - vezi impresii, aveam nevoie de o rezervare pentru o noapte în Serbia, rapid.

Criterii: obligatoriu Belgrad, hotel, recepție non-stop, balcon, restaurant, pe malul apei.

Și am găsit repede, Jugoslavija Hotel, am privit pozele, am citit un pic, nu mă interesează notele pentru că nu cunosc persoana care acordă note :D.

Rezervare pe booking, fară bani blocați, fără MD, 40.50 euro, o noapte.

Habar nu aveam eu în ce loc special voi ajunge, ce istorie zdruncinată are hotelul, o clădire mai bătrână decât mine.

Adresaă: Bulevar Nikole Tesle 3, Zemun, 11000 Belgrad, pe malul Dunării.

Perfect pentru mine e puțin spus. Aveam parcare mare, gratuită, păzită, cu bariere și om prezent.

Vis-a-vis de hotel e stația de autobuze, oricare dintre ele te poate duce în centrul vechi, 4,5 km. Noi am circulat doar pe jos=)). În apropiere este un magazin alimentar și o casă de schimb valutar. Liniște, multă liniște.

În dreapta clădirii comuniste era un centru pentru vânzări și închirieri biciclete, un parc imens este în dreapta hotelului, pe faleza Dunării sunt multe restaurante pe apă și cel mai mare Cazino din Belgrad. Acestea sunt principalele avantaje ale amplasării acestei amintiri comuniste. Cândva a fost steaua stelelor, s-au cazat aici numeroase personalități. Acum... eram noi, oameni obișnuiți și mulți indieni:(. Noroc că nu e renovat altfel nu ne mai apropiam de el din cauza prețului.

Deschis în 1969, bombardat în 1999, cu aripa din vest distrusă, Jugoslavija Hotel s-a dovedit a fi o super alegere-fulger.

Am parcat, am mers la recepție, un tânăr ne-a zâmbit cu toți dinții, am făcut cunostință, am plătit 40.50 euro plus 7 euro MD pentru amândoi. Am primit cheia camerei și pentru prima dată în viață am vrut să văd camera și n-am luat nimic din mașină;).

Etajul 6, camera... era imensă dar avea un defect major: lipsea Dunărea. Pff, l-am supărat pe domnul C, așa ceva nu se face, refuzi o cameră imensă, curată, cu de toate, doar pentru o priveliște? ”Nici măcar nu stăm în cameră! ” /”Atât cât stau, nu dansez dar vreau Dunărea” :)

Cobor, zâmbesc și cer frumos o Dunăre de la balcon. Băiatul zâmbește, îmi dă altă cheie, urcăm, și tragedie mare: camera e mai mică dar nu era mică, nu avea măsuță și fotolii dar vedeam Dunărea. Pentru mine, perfectă, m-am liniștit și puteam merge la plimbare pe faleză. Ce naiba să fac eu cu o cameră imensă, eu sunt pitică=))

Aveam să descopăr un oraș cu oameni calzi, vorbăreți, săritori, un oraș foarte frumos, cu multe clădiri impresionante, valoroase.

Să trecem la mastodontul comunist.

După vreo zece km de mers pe jos ne întoarcem la hotel, pe întuneric.

Recepția este ca o navă extraterestră, e interesantă, imensă, albă, cu ”lumini galactice”, mi-a plăcut tare mult. Urcăm cu un lift mare și silențios, alte două se odihneau.

Holurile etajelor sunt imense, mochetate, te pierzi mergând pe ele, domnul C se plictisese și obosise mergând =))

Deschid și ne facem comozi, vreau să fac un duș, n-aveam prosoape. Am folosit prosopul meu dar trebuia să rezolv problema. Am scanat camera, am făcut inventarul, trebuia.

Paturile erau confortabile, lenjeria era albă, mocheta de pe jos era aspirată, noptierele erau la datorie cu veiozele aferente, biroul avea un mini-bar plin cu produse contra-cost, un scaun comunist, tapițat, era lipit de birou. Aveam și A. C.

La geam aveam perdea expirată și jaluzele, tâmplăria era veche, din aluminiu. Un tv cu ecran plat funcționa bine, aveam un radio în perete, lângă veioza mea. Prizele au fost perfect amplasate, lângă pat.

Pe holul de la intrare aveam un șifonier în care am găsit două pilote pufoase, un tablou electric:-?? , rafturile și umerașele erau și ele prezente.

Baia era cu cadă, cu perdea, dimensiunea încăperii era medie. Consumabile piticanii și două pahare din plastic, de unică folosință, erau pe policioară. Oglinda era curată, dar chiuveta, capacul de la wc și gresia nu, adică era moloz pe ele=)). Se lucrase la tavan, camera era curată, dezinfectată, dar muncitorii au rămas după program și au rezolvat problema ivită, cameristele nu mai erau ca să strângă șuruburile și praful, am aflat de la recepționera de serviciu, la ora 24, unde am primit scuzele de rigoare și o altă cheie a unei alte camere=)), la același etaj 6. Era deja a treia cheie, a treia cameră, domnul C nici nu avrut să audă de mutare, mă certa de zor că am refuzat prima cameră :). Am luat prosoapele din camera cea nouă, m-am întors în camera noastră și mi-am văzut văzut de treabă, am șters molozul cu un prosop și a fost ok, am rezolvat problema și am anunțat la recepție că nu mai cobor pentru a lăsa cheia, am explicat ”rezolvarea” mea.

Aaa, aveam și un bideu, capacul de la toaletă era de proastă calitate, abia l-am atins și s-a rupt în două. Fleacuri! :)

Întreg mobilierul camerei era din lemn masiv, bine întreținut, normal că e bătrân.

Pe balcon era mult praf, era doar unitatea de la A. C., nu existau scaune si măsuță, nu aveam decât priveliștea superbă, Dunărea se revărsa prin fața ochilor. Noaptea am admirat luminițele restaurantelor iar dimineața un superb răsărit.

Restaurante cică ar fi două, eu n-am avut ochi decât pentru Intergalactic Diner, e în incintă, la parter, un spațiu închiriat, părerea mea.

Pentru micul dejun am coborât la etajul unu, în lift cu niște indieni care miroseau îngrozitor:(

Sala pentru micul dejun e micuță, modernă, curată, era deschisă între orele 7-10 în fiecare zi, personalul de acolo e absolut adorabil, zâmbea tot timpul.

Micul Dejun era nu foarte diversificat și bogat vor spune unii, eu zic că erau foarte multe produse, nu plecai de acolo înfometat: brânză, ouă, șuncă, prosciutto, cașcaval, cîrnăciori, crenvursti, pâine proaspătă dar si prăjitor de pâine, zacuscă, măsline, salate din legume crude dar și din legume murate, lapte, cereale, unt, gem, dozator cu sucuri, cafea la filtru, apă.

N-am zăbovit mult acolo, miroseau indienii:(, unul și-a băgat degetele în omletă și își sugea degetele, era dezgustător. Altul țipa de zor la unii, făcea o gălăgie de nesuportat, am ciugulit repede ceva și-am coborât la Intergalactic pentru cafea. Indienii erau ”actori”, i-am văzut mai târziu cu sculele pe hol, ”mari vedete”. Probabil că cel care țipase era regizorul, așa am făcut eu scenariul :D

În incinta hotelului nu se fumează, wi-fi funcționează bine peste tot în hotel.

Cu siguranță-l voi recomanda, m-aș întoarce acolo oricând, Jugoslavija și Belgrad merită mai mult timp, nu doar două jumătăți de zile așa cum am avut noi.

Înainte de NATO...

Hotelul Jugoslavija aparținea companiei ruse Metropol, director fiind un fost ministru sârb. Din cei 7 turiști cazați atunci, doar unul și-a pierdut viața, un activist al filialei Partidului Socialist condus de Milosevic. În garajul hotelului se aflau 25 de automobile noi, Nissan, și alte 20 automobile ale unei firme care inchiriază mașini, toate acestea au fost distruse în bombardament.

Se pare că în aripa de vest exista armament, acolo era cartierul general al lui Arkan, cel care locuia la Hotelul Hyatt iar la Jugoslavija Hotel era un centru de comunicare al Statului Major, descoperit de NATO cu ajutorul unui ”ziarist”. Bomba a distrus aripa din stânga, cea cu partea administrativă, o rachetă a intrat fix în recepție, intrarea fusese blocată.

Cine a fost Arkan? Înger pentru unii, demon pentru alții…

Aceste date sunt culese de mine de pe internet, grație unor oameni care au fost acolo atunci, au trăit și au simțit bombardamentele din Belgrad și-au scris despre. Eu n-am văzut urme, n-am știut de toate aceste lucruri decât atunci când eram în drum spre Serbia, din Croația, am citit în mașină.

Sunt convinsă că va fi renovat cândva, cred că va fi spectaculos, grandios, așa am văzut pe net un proiect.

---

VIZUALIZĂRI: 1205 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI