Pensiunea restaurant TARA - Rânca

TIPĂREȘTE

Urcând pe Transalpina dinspre Novaci descoperim în Rânca pensiunea restaurant Tara, 3 stele, pe partea dreapta a drumului.

Pensiunea Tara e amplasata la înaltime, trebuie sa urci niste trepte ca sa ajungi pe terasa pensiunii. Aici gasim mese pentru cei ce vor sa stea la aer, în partea dreapta e un balansoar, iar în stânga e un leagan pentru copii. Intri în pensiune si iar urci niste trepte (mai putine de data asta, pensiunea e construita în trepte în functie de terenul de amplasare) si în fata e receptia, treci pe lânga ea si dai în restaurantul principal, ca sa zic asa. Din holul receptiei pe dreapta e grupul sanitar pentru restaurant, din pacate ca o bila neagra exista doar o cabina pentru fiecare sex, se sta la coada!

Din acelasi hol pe partea stânga e o alta încapere pentru restaurant cu mobilier din lemn gros lacuit si peretii împodobiti cu trofee de vânatoare: pasari împaiate, coarne de cerb, piei de urs… personal nu agreez asa ceva! Când am ajuns la pensiune ploua deja, norii negri si ceva ceata ne-au însotit tot drumul si ne-am grabit sa intram în restaurant. Fiind un grup de 17 persoane comanda a fost facuta telefonic, oferta fiind snitel de pui cu cartofi prajiti si salata de varza cu fire de morcovi si desertul pensiunii papanas cu smântâna si gem de fructe de padure (la noi a fost de afine) la pretul de 30 lei. Separat cine a vrut ciorba a mai platit înca 5 lei, ciorba la alegere: de pui, de perisoare- cam tari, si de burta cu ardei iute. Dupa ciorba de perisoare a mea, a venit felul doi, doua bucati de snitel de pui mari si cartofii pai exact pe gustul meu. Separat, într-o farfurie ceramica salata de varza pentru doua persoane pe care am ‘împartit-o’ cu o doamna venerabila de 89 de ani din grupul nostru, care doar a gustat-o, restul mi l-a lasat mie…

M-am uitat cu drag la ea si cu ochii în lacrimi deoarece semana teribil de mult cu mama mea… si e de admirat ca la aceasta vârstra venerabila se mai încumeta sa plece în excursii.

Chiar daca nu mâncam si ciorba tot nu puteam dovedi cele doua snitele cu cartofi si prin urmare toti ne-am facut un sendvici cu snitel pentru drum. Doar urma desertul, trebuia sa fie loc si pentru el. Buna mâncarea, nota 9 din cauza perisoarelor prea tari dar nota a fost urcata de papanasul crocant cu gem de afine. Per total 35 lei, un pret rezonabil în vârf de munte!

Am cerut pauza de siesta înainte de a pleca la drum spre Sebes pentru a parcurge toata Transalpina, ca sa ne revenim dupa un prânz copios si mai ales de a nu pierde prilejul de a face fotografii. Ploaia s-a oprit, o geana de soare s-a ivit printre norii negri si a mai sosit un alt autocar cu turisti de la Timisoara, si ei aveau programat prânzul aici la Tara.

În salonul de vânatoare deja erau alti turisti, am remarcat niste turisti asiatici- cum de au nimerit tocmai aici? Erau destui turisti pe Transalpina în ultima sâmbata din iulie desi erau nori negri, ceata pe ici-colo, ceva ploi dar nu de speriat. Ne-am oprit la puncte de belvedere pentru a admira peisajele de vis si a face sute de fotografii. Lacul Oasa ne-a taiat respiratia. O oprire mai lunga a fost la intersectia de drumuri din Obârsia Lotrului. Aici e un punct de colectare pentru culegatorii de ciuperci si de fructe de padure, acum erau afine. Se cântaresc si angrosistii le preiau platând pe loc, din ce am vazut, nu prea bine. Viata e grea pentru multa lume… Când eram mai tânara am cules si eu afine de la munte pentru uz personal. Am urcat pieptis pe versantul abrupt cu gripca (instrument de colectare afine) într-o mâna si cu o galeata în cealalta mâna. Trebuia sa fii foarte atent pe unde pasesti si sa ai ceva conditie fizica. A fost extrem de greu si la coborâre cu galeata plina. Prin urmare când cumpar afine de munte din piata de la culegatori (sunt usor de recunoscut) platesc pretul cerut, efortul e maxim si nerasplatit!

Aici am gasit si o persoana care vindea miere de albine, avea ceva stupi si în gradina din spate, a zis ca nu a venit cu toti stupii. Am putut verifica mierea de salcâm! cumparata cu 30 lei borcanul de 800 grame, adica un kg de miere, lasase singura la pret de la 35 lei la 30 lei. Venise cu ea de la cealalta stupina. Am verificat pe loc textura, densitatea, gustul si aroma. E de calitate, direct de la producator. Tot aici, pe lânga alte tarabe cu brânzeturi, suveniruri diverse, mai mult sau mai putin zdranganele chinezesti, am descoperit un punct meteo dar gazda cred ca se odihnea pentru ca desi usa era deschisa nu misca nimeni prin curte.

Transalpina o experienta frumoasa, peisaje tulburator de frumoase, paduri atinse doar de furtunile puternice, ciobani cu oi si vaci, lacul Oasa, lacul Tau, pensiuni cochete precum Tara cu preturi rezonabile pentru vârf de munte. Ïntoarcerea prin Valea Oltului a fost lejera.

---

VIZUALIZĂRI: 5249 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI