TIPĂREȘTEDe Sânziene, începând din anul 2015, se serbează neoficial atât la noi cât și în alte țări, Ziua Internațională a Iei Românești. Un obiect de îmbrăcăminte care a traversat mileniile, la propriu și care ne-a purtat prin lume cartea identității noastre naționale. Un obiect vestimentar cu care ne mândrim dar pe care câți dintre noi o cunoaștem la adevărata ei valoare? Căci ia adevărată este astăzi totuși rară, noi, majoritatea, îmbrăcăm sau admirăm produsele contrafăcute din magazine și tarabe.
Ia, spune doamna dr. Doina Dascălu Ișfănoni, cercetător etnolog și istoric de artă la Muzeul Național al Satului D. Gusti, este un termen mai nou, de la Nicolae Iorga încoace, pentru acest obiect vestimentar tradițional feminin. Până atunci se folosea termenul general de cămașă, cu regionalismele sale, termen preferat și azi de cercetătorii din domeniu. Ei susțin că deja cuvântul ie este de folosință orășenească sau al intelectualilor satului sec. XIX.
Pentru noi trăitori ai sec. XXI, cămașă populară cu înțelegerea ei largă sau ie, aproape nu contează numele, ar fi important totuși să-i înțelegem mesajul și rostul ei în lumea satului românesc, în istoria noastră ca popor și să știm cât ar valora una autentică. Să înțelegem de ce Dimitrie Cantemir a numit ia și întreg costumul popular românesc “cartea de identitate a românilor”.
Se spune că dovada purtării primelor ii ar fi fost găsită în urmele uneia dintre cele mai vechi culturi europene, cultura Cucuteni. Deci am avea această cămașă de aproape 6000 de ani! Ideea specialiștilor este că aceste cămăși se croiau dintr-o singură bucată de pânză tăiată în formă de cruce, cu mult înainte de apariția creștinismului. Cert este că pe iile lucrate în secolul trecut se găsesc încă cusături ce au fost identificate și pe artefacte de acum câteva milenii. Căci ia are cusută în modelul ei o carte de identitate, o carte de rugăciune, o protecție păgână împotriva vrăjilor, deochiului alături de rugăciunea către divinitate, descrie starea sufletească a purtătoarei, starea ei civilă, poate chiar rolul în ierarhia satului, asta prin semne și culori specifice fiecărei regiuni din țara noastră. Ia se lucra în familie, mamele și bunicile transmiteau fetelor atât meșteșugul cusutului cât și rugăciunile speciale ce se spuneau la începutul lucrului. Primele ii despre care s-au găsit informații erau lucrate din in sau cânepă, erau mai simple și aveau ca motive soarele, crucea cu raze a celor de dinainte de Hristos și viitorul semn al Învierii, spirala sau funia vieții, soarele reprezentat printr-un cerc, cu multiplele lui interpretări, florile, motive geometrice precum rombul, apoi cocoșul care păzește ușile de Necuratul, spicul de grâu și melcul pentru fertilitate și abundență, vița de vie reprezentând atât renașterea naturii cât și credința în viața veșnică, câte altele. Aproape că nu există ie autentică din orice regiune ar fi să nu aibă cusut pe ea un semn ascuns, unic, greu de observat și care să reprezinte protecție împotriva deochiului. Dacă acest semn era observat, el își pierdea puterea magică. Nu în ultimul rând, când credința creștină a pătruns adânc în viața satelor noastre, femeile au început să lase părți din ie neterminate, în locuri mai greu de observat, pe principiul că doar Dumnezeu atinge perfecțiunea.
Culorile în care se lucrau iile aveau și ele mesajul lor. Cele vii, vesele erau purtate de fete nemăritate pentru atragerea pețitorilor sau de neveste imediat după nuntă pentru a arăta lumii bucuria faptului că s-au măritat. Când deveneau mame, în unele regiuni purtau ii lucrate cu ață albastră, apoi la bătrânețe sau când erau văduve, ia era lucrată doar cu ațe negre. Materialele din care se făceau iile s-au schimbat și ele după vremuri, cu timpul inul și cânepa au fost înlocuite cu bumbacul ce se putea albi ușor iar firul cu care se broda a fost însoțit și de fir de argint sau aur, după moda otomană, mai ales în zona Țării Românești sau cu firul nobil de borangic.
Demn de reținut este că această cămașă a femeilor din lumea satului românesc a fost prezentată lumii întregi ca un brand de țară de nimeni altele decât primele regine ale României, femei ce veneau din alte etnii. Elisabeta, soția regelui Carol I al României a impus doamnelor din anturaj să poarte aceste costume populare cu ii deosebit de frumos și bogat lucrate. Chiar regina are un portret într-un frumos costum muscelean, surprinsă probabil de pictorul George Healy în perioada ei bună, înainte de moartea unicului copil căci ia este lucrată în fir roșu, asemeni mărgelelor de la gât. Cea care a dus cu adevărat ia și costumul popular românesc în lume a fost totuși regina Maria, soția regelui Ferdinand, cea care a impus ca obligatorie participarea doamnelor de la curte, la unele evenimente, doar în costume tradiționale autentice și a trimis la multe expoziții internaționale costume populare din diverse zone românești. Și chiar ea, regina, participa la multe întruniri internaționale importante în frumoasele costume populare românești.
Pictată de artiști celebri, cel mai mult se pare de Grigorescu dar și de Rossenthal (România revoluționară), îl inspiră pe Matisse (La blouse roumaine) care primise cadou ii autentice de la prietenul Th. Pallady. Tabloul lui Matisse avea să-l inspire peste patru decenii pe Yves Saint Laurent care prezintă în 1981 celebra sa colecție despre care se spune că a fost surprinzătoare și fascinantă în lumea haute couture. Ce a urmat apoi în lumea modei, Nadia Comăneci care l-a inspirat pe J. P. Gaultier, deja pare ceva obișnuit.
Ia românească, un hrisov al identității noastre care a răzbit prin milenii este, cum spunea profesorul Apan, “un templu la purtător, o imago mundi care ne dă... o identitate culturală unică, inimitabilă. Acesta este adevăratul brand românesc. “ Și așa cum se spunea într-un reportaj tv, cămașa populară românească este purtătoare de tradiții, martor al evenimentelor bune dar și rele, este potrivită tuturor vârstelor și-i face pe toți purtătorii la fel de demni. Și nu trebuie uitat că din tot costumul popular femeiesc, ia sau cămașa este singura care prin croiala sa, prin semnele cusăturilor și prin unele culori a rezistat timpului și influențelor străine, este oarecum cea mai apropiată de antica “camisa”, așa cum s-a descoperit pe teritoriul românesc. Ia a fost mereu lucrată de femei, purtătoarele de grijă ale familiei și casei, de aceea în migăloasa lucrare a unei ii se ghicește un alt fel de etern feminin, cel al iubirii și dăruirii, cel uman, cel pământean.
Despre ie, materiale, modele, cusături, culori, tradiții la purtat, s-ar putea scrie zeci de pagini. Peste toate însă cămașa românească din portul femeilor noastre este un cumul de tradiții, de istorie, de credințe, de măiestrie artistică, este trecutul nostru milenar și ar trebui ca cineva dintre “doamnele“ ce ne conduc să-și facă timp și să lupte pentru a o face patrimoniu UNESCO, așa cum alte țărișoare au reușit cu costumele lor populare.
Noi cei din comunitatea AFA am avut ocazia să ne mândrim cu portul nostru popular, cu ii, unele chiar autentice, la întâlnirea anuală 2018. Pentru unii dintre noi a fost o mare bucurie să îmbrăcăm costume vechi, măcar și pentru puțin timp. Eu mulțumesc pentru această ocazie deosebită colegei Extracrisina care mi-a oferit, fără să mă cunoască, un costum deosebit și Îngerului care a făcut posibil acest moment unic. Îmi propusesem să fac ceva poze cu ii autentice și să le atașez articolului. Dar așa cum pe iile vechi sunt mesaje, povești de viață, omul își propune dar Dumnezeu dispune, așa și eu m-am conformat dispunerilor divine din ultimul timp și fără voie am rămas fără poze ale celebrelor ii din colecția Brătienilor. Dacă aveți poze cu femei din familiile voastre purtând ii autentice, poate n-ar fi rău să le încărcați aici.
Cele care aveți, îmbrăcați de Sânziene - ziua soarelui, fertilității, recoltei, vegetației bogate - câte o ie cu motive românești și purtați-o cu drag în aceste zile când doar noi cei de jos ne gândim la tradiții și cultură românească și încă sperăm “că tot ce-i românesc nu piere”. Poate că simbolurile cusute de bunicile voastre prin locuri ascunse ne vor apăra de năpastă!!
Vă rog atașați youtube.com/watch?v=b6TinfzTtfk Doină de jale/ Gh. Zamfir. Mulțumesc.
Trimis de elviramvio in 24.06.18 00:39:23
30 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
30 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
Ce frumos aduci tu in atentia noastra o traditie si o recunoastere a portului stramosesc. Astazi merg la teatru cu colega Vulpe Mihaela, tema de casa am sa imbrac IE, asa ca o sa fiu o cuminte si ma conformez.
@elviramvio: Un articol minunat care ar fi meritat punctaj maxim, ia este articolul vestimentar cu care ne mândrim pe oriunde am fi și pe care ni-l dorim sa fie recunoscut ca fiind de fapt ceea ce ne reprezintă.
Am fost atât de bucuroasa sa văd la intalnirea anuală costume atât de frumoase și indiferent dacă erau originale sau nu erau purtate cu mândrie.
Indiferent de valoarea financiară pe care o au, Semnificația lor este de nemăsurat.
La ultimul te-am building la care am participat in urma cu un an a fost o seara a costumelor populare și România avea cele mai frumoase costume, așadar avem de ce sa fim mândri.
Eu am acasa o ie veche care a fost a bunicii mele din partea tatălui pe când era ea copila, nu îmi mai vine de vreo 40 de ani, însă o păstrez ca amintire, ceva ce se da mai departe generațiilor următoare.
La final spun felicitări, votat cu foarte mare drag și asta reprezintă mult prea puțin fata de ceea ce am simțit citind acest articol.
@elviramvio: Felicitări, Elvira, pentru readucerea în atenția noastră a iei, piesă esențială în portului popular românesc.
Eu știam că Ziua Internațională a Iei se sărbătorește începând din 2013 iar în urmă cu doi ani am avut ocazia să asist la Hobița, satul natal al marelui Brâncuși, la o manifestare culturală din cadrul Festivalului RomânIA Autentică vezi impresii.
@elviramvio: Articolele de genul asta ar trebui sa stea mai mult acolo... intre cele 15, pentru a fi citite de cat mai multe persoane. Ne ajuta sa (ne) pastram identitatea nationala, acum intr-o perioada in care impresia mea este ca tot mai multi fac tot ce pot ca sa ne-o pierdem.
Despre mine, ce sa spun? Cu ochii in pamant de rusine marturisesc ca iubesc ia. Dar... si mai mult le iubesc pe cele care o poarta 
.
@elviramvio: Superb articol, felicitări!
Am o mare admirație, fascinație ar fi mai corect spus, pentru "semnele cusute", pentru semnificația lor ascunsă. Am citit mult pe această temă, ai dreptate, am putea discuta ore și zile...
N-am să uit niciodată sentimentul pe care l-am avut privindu-mi "cămeșa" proaspăt finalizată! A fost mai mult decât mândrie, mai mult decât împlinire, a fost ceva similar cu ce simțisem la nașterea copiilor mei: o apropiere de orbita lui Dumnezeu, șansa de a construi un arc peste timp!
Da, azi mai mult ca niciodată avem nevoie să purtăm straiele străbunilor noștri!
Foarte interesant articolul.
Am adăugat și eu câteva poze cu strămoșii mei, îmbrăcați în costume populare
@elviramvio: Mama și bunica aveau ii oltenești, cusute de mâna lor. Păcat s-au „pierdut” în timp, la fel și maramele din borangic țesute, tot de ele, în casă, la războiul țărănesc!
Înainte de '89, în tinerețe, am purtat rochii din pânză topită, de toate culorile (erau, de fapt, cămăși de noapte, cusute cu mătase, pe care le-am transformat în rochii de stradă). Erau foarte apreciate de noi, tinerele de atunci, în sezonul verii.
Acum am, doar, vreo patru ii, însă nu mai sunt cusute de mână, sunt cusute la mașină, pe care le am de de la magazinele de tip „artizanat”. Le port cu același drag, însă.
Felicitări, Elvira, pentru dăruirea cu care ai scris acest articol!
P.S. Te-am recunoscut în poză, chiar dacă erai mică, trăsăturile s-au păstrat.
Cât de frumos (și elaborat cusut) era acel costum!
@roth:
O seară frumoasă să aveți! Și să faceți poze să vă vedem îmbrăcate românește!
@mishu:
Așa este, anuala 2018 a fost specială din mai multe privințe, cea a portului popular i-a dat valoare. Și au fost câteva costume deosebite și ceva purtători care cunoșteau bine tradițiile.
Am și eu un costum muscelean vechi dar nu-l pot îmbrăca de frică să nu se rupă. Mă uit uneori la el și nu-mi vine să cred cu câtă migală a fost făcut. Îmi spunea vecina mea de la Argeș că până după așa zisa revoluție la magazinul sătesc se vindeau costume populare muscelene, le cumpărau în special bătrânele.
O zi frumoasă să ai!
@Carmen Ion:
Da, în 2013 s-a serbat prima dată, la Paris, Ziua Universală A Iei, la propunerea unei organizații ce poartă numele tabloului lui Matisse, La Blouse roumaine. Apoi în 2015 primarul din Washington, la solicitarea comunității românești, proclamă 24 iunie Ziua Iei noastre. De atunci se serbează ia românească în peste 100 de orașe mari din lume.
Mulțumesc pentru ecou.
@ghisor:
Mulțumesc, ești un adevărat domn, din aceia cu tradiție mereu.
Da, impresia ta nu este greșită, ne pierdem încet sau poate cu viteză crescândă, cu voia celor ce ne conduc.
Pentru partea cu iubitul, ia-purtătoarea, ce să zic, fiecare cu darurile ei, pe unele le mai poți coase din nou, la cealaltă ce-ai luat e bun primit ????
O zi bună să ai!
@crismis:
Îmi amintesc că ne-ai povestit munca ta titanică să-ți faci iia pentru întâlnirea AFA. Avantajul tinereții ???? Am lucrat multe ii în liceu la orele de lucru manual, toate cu același model și pe pânză albă, pentru grupurile folclorice teleormănene. Așa am scăpat uneori și de munci agricole. Acum n-aș mai reuși.
Cât privește purtarea iei, este aparte, îți dă un sentiment de siguranță pe care nu mi-l explic
@TraianS:
Mulțumesc mult. Abia aștept să văd pozele, la mine apar încă nevalidate deși Mishu zice că le-a admirat deja.
@doinafil:
În adolescență și tinerețe și eu a purtat rochii de in cu broderii și dantele, multe imitând costumul popular. Și eu am ii de artizanat dar și lucrate de mână însă făr valoarea timpului. Singura, musceleana, este veche dar gata să se rupă.
La fiecare serbare de sfârșit de an școlar ne îmbrăcam în popular, costume autentice luate cu împrumut.
Mulțumesc pentru vorbele frumoase!
@elviramvio: Felicitări pentru articol.
Și mie îmi place place foarte mult să port ie și chiar îmi doresc una cusută manual, dar prețul mi-a dat puțin de gândit... da, știu ce înseamnă lucru manual, migală și la final valoare... fără preț.
Încerc să atasez 2 poze cu mine în costum popular!
Felicitări încă o dată pentru aceasta "cusatura" a iei.
@elviramvio: Superb articolul! Spre sfârșit citeam cu lacrimi în ochi de emoție.
De curând mi-am cumpărat două ii cusute de mână într-un sat din județul Mureș. O ie este cusută cu albastru, deci mi se potrivește, conform tradiției pentru că sunt măritată. Cealaltă este cusută cu maro și auriu, așa ca pentru vârsta mea.
Mi-am dorit foarte mult să am o ie și acum am două și sunt foarte bucuroasă, le port cu plăcere și le voi purta și în concediu din Grecia, să mă mândresc că sunt româncă.
Am un pieptar de la bunica, cusut de mână, are câțiva zeci de ani.
Articolul tau ar trebui să rămână pinned mult timp, să îl citim cât mai mulți și să fim mândri că suntem români.
FELICITĂRI pentru articol!
@ANILU:
Multumesc mult pentru ecou și poze. Uite așa aflu cum eram noi adolescente ????
Mă gândisem să încarc poze de la întâlnirea AFA dar am lăsat la latitudinea fiecăruia dacă vrea să apară ici sau nu.
Am încercat să "'cos" articolul cât mai bogat dar n-am avut starea necesară și nici n-am vrut să treacă ziua aceasta fără s-o amintim. Însă a prins bine, m-a readus aici și mă bucur.
O seară bună! ????
@TraianS:
Mulțumesc pt poze, frumoase. P05, la prima vedere m-a dus cu gândul la Calboreanu. Soarele costumelor noastre autentice din păcate a apus.
O seară frumoasă!
@Dana2008:
Mulțumesc mult.
Da, chiar ți-ai nimerit culorile la ii. Acum depinde și de zonă, oltencele au iile cele mai sclipitoare, cu mărgeluțe, fluturași metalici și multă mătase, s-au adaptat cel mai mult modei secolelor de influență turcă. Iile ardelenești sau cămășile mai bine zis sunt mult mai serioase deși au și ele ceva influiențe germanice. Singurele care se deosebesc la croială sunt cele maramureșene. Practic, ii autentice românești nu se mai găsesc decât în colecții vechi. Am și eu ii pe care le iau cu mine în concedii în afara țării, îmi place să le port acolo.
Vacanță frumoasă în Grecia, aștept povești!
În 24 iunie, eram la cules de sânziene, undeva fără semnal, fără TV, fără AFA și gândul mă poartă spre Elvira: Oare va ”croi” ceva frumos de Sânziene? Și da, ai croit ii.
Felicitări pentru acest review și respect pentru cei ce poartă ”bijuteria” vestimentației noastre. Am adăugat câteva poze, din care una foarte valoroasă. Chiar două.
Rețin vag, din copilărie, despre aceste ii, că în alte vremi era aproape, hai să nu zicem obligatorie, purtarea lor între Rusalii și Sînziene. Fie că era ie de lucru, fie de sărbătoare, sau de purtare, femei, bărbați și copii, toți purtau ii, catrințe, fote (nu știu diferența între catrință și fotă), sumane, cingători, bete, marame, toate lucrate la război, sau manual, cu multă pricepere și dăruire, precum opincile. Purtarea acestora între Rusalii și Sânziene, avea probabil unele semnificații!! Oricum, toate se purtau și-n restul timpului, dar încet, încet vremurile s-au schimbat și mentalitatea la fel.
Chiar sărbătoarea Sânzienelor are unele legături cu purtarea iei și nu întâmplător Comunitatea La Blouse Roumaine a propus ca Ziua Mondială a Iei să fie sărbătorită în 24 iunie, pentru că, se zice că ele, Ielele, Sînzienele, bune/rele, cum or fi fost, purtau ii.
Există totuși o legătură spirituală între Sânziene, Ii, Solstițiul de vară, Soare (redat deseori în râuri, pe ii) și nu în ultimul rând sărbătoarea Nașterii Sf. Ioan Botezătorul, cu care de fapt, începe Noul testament.
@mihaelavoicu:
Mulțumesc Mihaela.
Da, se zice că Ielele cum le spuneau tracii se pare, purtau haine subțiri, vaporoase din "pânză de nori" și rouă, asemeni iilor fine de peste secole. Sunt atâtea legende frumoase! Și ar fi atâtea de povestit!
Mâine pentru români e o zi aparte, ziua tricolorului românesc. Poate ne povestești ceva, eu din păcate nu am timp.
(pozele nu sunt încarcate, le voi vedea mâine)
@elviramvio: Frumoasă sărbătoare, dar nu mă pricep la așa ceva. Numai un istoric, un membru al Armatei, sau poate ceva avocați ar putea vorbi în scris despre un așa subiect sensibil.
Merci că mi-ai spus! Chiar nu știam. Voi posta pe FB.
@elviramvio:
Frumoase poze, mulțumesc Mihaela.
@elviramvio: Superb! Păcat că bunicile mele n-au păstrat cămeșile lor! Doar un cămășoi de-al bunicului am mai găsit! Ca și Doina, am făcăt-o rochie de primăvară-toamnă. Era grosuță, din in. Am purtat-o-n facultate până s-a rupt! Cu jale-n sufletam aflat c-a aruncat-o mama.
Eu am doar cămeșe d-astea, românești made in India, China și pe unde-or mai fi făcute. Trei. Dar mi-s dragi!
Cea cu care-am fost la Alba va merge joi la un botez în Bucovina!
@Zoazore:
Da ţi-ai ales bine unde să plimbi ia, tocmai în Bucovina!
Petrecere frumoasă! Cozonaci, ceva la pachet pt Bucuresti? ????
@elviramvio: Nu știu! Dar nu prea cred! E cu ”ștaif”, cu glanț și lac!
Dac-o pica, eu oricum nu mănânc cozonac, l-oi aduce!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- May.2023 … celor ce poartă în pântec, IUBIRE — scris în 07.05.23 de Alex_Macedo din BUCUREşTI-ORADEA
- Oct.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a VII-a: de la bordel la hamburger nu-i totuși o cale prea lungă... — scris în 22.06.20 de Costi din PITEşTI
- May.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a VI-a: muzică și tehnologie — scris în 13.05.20 de Costi din PITEşTI
- Apr.2020 Amintiri din trecut, din viitor… Paște în Orheiul Vechi — scris în 12.04.20 de iulianic din BUCURESTI
- Apr.2020 Flori și animale în spațiul citadin — scris în 12.04.20 de tata123 🔱 din BUCUREșTI
- Apr.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a V-a: alt subiect de sezon — scris în 11.04.20 de Costi din PITEşTI
- Apr.2020 Povești cu și despre cuvinte - partea a IV-a: subiect de sezon — scris în 07.04.20 de Costi din PITEşTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată