Flota Bucureștiului – O plimbare pe Lacul Herăstrău

TIPĂREȘTE

În ultimul timp s-au tot scris articole pe AmFostAcolo despre croaziere cu vaporașul la Londra, pe Tamisa ori la Viena, pe Dunăre, fapt care mi-a deschis dorința de a mă plimba cu un asemenea mijloc de transport. Unde te poți plimba cu vaporașul în capitala României, decât pe lacul Herăstrău? Ei bine, în weekend am pornit la drum spre parc deși nori grei de ploaie se iviseră la orizont.

Istoria navigației în București

Navigația de agrement, căci despre acest lucru e vorba, a început a fi discutată de autoritățile locale prin 1886 când o persoană a cerut concesionarea Dâmboviței pentru navigație. Până în 1899 au mai fost asemenea cereri care au fost analizate, aprobate sau respinse în funcție de orientările politice ale solicitantului ori primarului Capitalei.

În august 1901 cel care obținuse concesionarea navigației pe Dâmbovița, N. Vasiliu, deja terminase de construit primul vaporaș într-un șantier improvizat lângă podul de la Malmezon, cu o echipă de muncitori aduși din Germania. Iată descrierea acestui mijloc de navigație de agrement, publicată în cotidianul „Adevărul” din august 1901: Vaporașul are o lungime de 12 m, o lățime de 3 m, în apă pătrunde de 60 cm iar deasupra apei, parapetul e înalt de 3 m. Vaporașul are forma unui caic, cu fundul plan ca o albie, la vârfuri îndoit puțin ca să nu opună rezistență apei, și la cele două capete, câte două helice cari sunt mișcate de un motor așezat într-o cabină din mijlocul vaporașului. De jur împrejur, vaporașul e închis de pânze; când va fi frig, i se vor pune geamuri întocmai ca la tramvai. Acoperișul e făcut acum deocamdată tot din pânză, care vine așternută peste niște bare de lemn. Deasupra acoperișului sunt înfipte 2 jaloane de cari atârnă două steaguri naționale. În interior, vaporașul e cu mult mai plăcut decât în afară. Mai întâiu e împărțit în două clase: clasa i are scaune învelite în catifea, iar cl. II scaune curate și elegante de lemn. Înăuntru sunt oglinzi, etc., e vopsit foarte bine și îți face o impresie plăcută. Construcția micului vaporaș durase două luni, costul ridicându-se la 10.000 lei (inclusiv motorul); un al doilea vas se afla deja în construcție. Traseul pe care a funcționat se întindea între Moara Ciurel și Abator, un număr de doar 16 persoane putând beneficia de plimbare în cadrul fiecărei curse.

Nu se cunoaște exact cât au funcționat vaporașele pe Dâmboviaț; în vara lui 1903 unul a ars datorită neglijenței unui mecanic. În 1921-1923 a luat ființă Societatea de navigație pe Dâmbovița cu sediul în București. Contractele de cesiune a navigației pe râul Dâmbovița au continuat să fie încheiate/reziliate pe criterii politice. Între anii 1985-1988 albia râului capătă aspectul pe care îl vedem azi, mai multe stăvilare situate pe cursul de suprafață îngrădind posibilitatea plimbării cu vreun vaporaș.

În ceea ce privește navigația de agrement pe Lacul Herăstrău putem vorbi despre acest aspect după amenajarea acestui mare spațiu verde între anii 1930-1935. Cu ocazia desfășurării manifestării „Luna Bucureștilor” din 1937 a fost lansat la apă vaporașul „Luna Bucureștilor 1937”. A fost primul vaporaș de agrement care a circulat pe Lacul Herăstrău (60 locuri); construit din lemn, dotat inițial cu catarg, a fost redenumit ulterior „Herăstrău” (în 1943, atunci când pe lac circula și șalupa „Ispita”), devenind în anii de început ai comunismului „Muncitorul”.

Bineînțeles că și pe celelalte lacuri ale Capitalei existente în parcurile Carol I, Cișmigiu sau Tei existau debarcadere, iar pe luciul apei pluteau bărci, hidrobiciclete, caiace. Chiar și pe Lacul Morii a existat un vaporaș - „Lotrioara” (adus de pe Herăstrău), care a circulat probabil între 1987/88 până în 1992, după care a zăcut la ponton până a fost tăiat la fier vechi.

Plimbare cu vaporașul pe lacul Herăstrău

Nu mă pot lăuda cu multe plimbări cu vaporașul pe lacul din nordul Capitalei, deși îmi este foarte la îndemână, iar prețul e derizoriu. Îmi aduc aminte vag de plimbările de dinainte de 1989, când în lipsă de alte moduri de ați ocupa timpul era aglomerație duminica la vaporaș, apoi de alte câteva incursiuni în ultimii ani.

Lacul Herăstrău ocupă peste 70 de hectare și are o lungime de circa 3,5 km. Navigația de agrement se află în subordinea „Administrației Lacuri, Parcuri și Agrement București”. Conform site-ului web oficial ALPA deține: 2 nave de pasageri supraetajate, 6 nave de pasageri de diferite capacități, 2 șalupe de servitute, 1 șalupă remorcher, 3 nave de pasageri tip catamaran și 2 nave de pasageri tip trimaran. Pe lacul Herăstrău există mai multe debarcadere: pavilion H (principal), Expoflora și Garofița (lângă Insula Copiilor). O ecluză, inaugurată în 1939 de însuși regele Carol al II-lea, face legătura cu lacul Floreasca – reamenajată și dată în folosință în 2007, e din nou închisă acum.

Tarife și program funcționare. Casele de bilete se află lângă debarcaderul Pavilion H, punctul principal de plecare în croazieră și traversări. Prețul pentru o plimbare/traversare este de 5 lei/adult și 2 lei/copii între 10-14 ani și pensionari. Programul de funcționare pe timpul verii este între 10.00 – 20.00.

Am așteptat sosirea vaporașului și am privit manevra de acostare la cheu, după care fiecare s-a orientat către nivelul de jos ori etaj. Am efectuat croaziera cu vaporașul Otopeni, supraetajat, capacitate 80 de locuri, vas construit la începutul anilor '70. A fost modernizat (schimbat motorul, înlocuit scaunele de plastic cu unele tapițate, prelată schimbată, dotare cu veste de salvare) prin anii 2009-2010. Cabina de conducere se află la etaj și are vârful orientat spre exterior, deasupra se află catargul prevăzut cu lumină de semnalizare.

Ocupăm locuri la etaj, deja vântul suflă cu putere și nori negri se apropie amenințători; la 10 minute de la plecare începe ploaia, noroc că ne aflăm sub copertină, dar căpitanul va scurta cu 4-5 minute traseul de bază. Motorul pornește, se cunoaște (cel puțin din punct de vedere acustic) că e mai nou față de vechile motoare de tractor ce erau instalate pe vaporașe.

Traseul. Ne îndepărtăm lin de mal și trecem ușor prin apropierea podurilor de lângă Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” – podul cel vechi (mai arcuit și cu trepte) datează din anii '30, de la inaugurarea parcului (numit inițial „Parcul Național”). Lăsăm pe dreapta Insula Trandafirilor, o amenajare peisagistică destul de reușită, deși parcă trandafirii nu mai sunt atât de spectaculoși. Pe fundal se proiectează turnul numit Sky-Tower și alte câteva clădiri înalte din zona de nord a Capitalei. Între copaci, aproape de mal, se află Restaurant Pescărușul, construit în 1939 după planurile arhitectului Horia Creangă (nepotul cunoscutului povestitor Ion creangă). Zărim și stăvilarul, apoi ecluza care face legătura între lacul Herăstrău și Floreasca, nefuncțională, și de neabordat cu vaporașele supraetajate. Lângă ecluză exista un muzeu în aer liber cu piesele de acționare fabricate în anul 1938 la Uzinele Malaxa – nu știu dacă mai sunt expuse.

Înconjurăm o insulă inundată de vegetație, dar și ceva gunoaie, unde își duc viața mai multe specii de păsăret. S-ar putea amenaja un punct de oprire aici și ceva facilități. Pe dreapta se înșiră o serie de restaurante/terase, câteva având și pontoane. Urmează baza sportivă nautică, luată în administrație pe 10 ani de Clubul Sportiv Municipal București care promite derularea unui proiect de reabilitare (arenaconstruct.ro/baza-sp ... -fi-modernizata). Îmi aduc aminte că acum vreo două decenii de acolo plecau pe lac caiace și canoe nenumărate, sportivi cunoscuți antrenându-se pe lacul Herăstrău. Tot în acea zonă s-a aflat Yaht Club Regal Român, membrii fiind persoane din elita României de atunci. În 1937 s-a construit aici o vilă cu restaurant și bar, terenuri de sport, un ponton pentru bărci (unde era ancorată și șalupa de viteză primită în dar de Marele Voievod Mihai de la prim-ministrul Cehoslovaciei). De asemenea, nu știu dacă mai există clădirea Nautic Club Herăstrău proiectată de arhitectul Octav Doicescu în 1945. Sunt atât de multe interese și controverse în această zonă a Parcului Herăstrău (mai nou, Regele Mihai I).

Vaporașul „Otopeni” oprește 3-4 minute la debarcaderul Garofița pentru a îmbarca câțiva călători adăpostiți de ploaie sub crengile arborilor, apoi pornește mai departe. Vedem pe partea stângă o parte din corpul și turnurile Casei Scânteii (actualmente, Casa Presei Libere) . Este construită între anii 1952-1957 cu scopul de a găzdui cea mai mare tipografie a țării; a deținut 50 de ani recordul de cea mai înaltă clădire din București. Vegetația acoperă malurile, umbra fiind parcului fiind foarte căutată pe timul verii. Ocolim Insula Copiilor, un spațiu special amenajat pentru copii, situat chiar pe o mică insulă. De altfel, partea de nord a parcului era cunoscută pentru spațiile de joacă pentru copii și amenajările de agrement, între care se înscrie și Roata Mare – demolată și reinventată în 2015 (hotnews.ro/stiri-administ ... niul-public.htm). Parcul de distracții este acum sub administrare privată (b365.ro/cand-se-deschide- ... lei_236019.html).

Aproximativ în dreptul Roții Mari vaporașul întoarce într-o buclă largă (din cauza ploii de data aceasta a întors imediat după Insula Copiilor) și se îndreaptă spre debarcaderul central. În apropierea acestuia vedem pontonul pe care se află „Căpitănia Portului Snagov”, Pavilionul H (construit între anii 1949-1953 cu destinația de sală de expunere pentru obiecte mari) și alte câteva vaporașe „parcate” la mal. Între timp ploaia încetase, astfel că ne-am continuat plimbarea prin parcul Herăstrău într-o atmosferă răcoroasă.

Alte nave de pasageri – Lacul Herăstrău

În timpul croazierei pe Lacul Herăstrău am mai zărit câteva vase de pasageri, fie trase la țărm, fie în mișcare. Lângă debarcaderul central era ancorat celălalt vaporaș supraetajat care face de obicei circuitul lacului: Băneasa – este construit la începutul anilor '70 în aceeași serie cu „Otopeni”, are 80 de locuri împărțite pe două etaje și un deplasament de 31,5 tone. Alături stă Aurora, model care a existat în mai multe exemplare – un vas plat cu o proră înaltă și o cabină generoasă, având o capacitate de circa 60 de locuri (deși cred că sunt mai puține). La câțiva metri „Aurora” este acompaniată de o navă de același calibru: Dâmbovița. Am observat și nava de lucru a celor de la ALPAB, și anume o mică șalupă numită Brotăcelul.

În timpul croazierei am putut vedea plutind pe lacul Herăstrău vasul Cernica, o navă de pasageri de generație mai veche, construită la începutul anilor '60. Este un vaporaș supraetajat cu cabină de comandă având vârful îndreptat spre interior și o capacitate de 80 de persoane. În momentul începerii ploii am văzut că avea prelate de protecție pe laterale. La pontonul de lângă Complexul Herăstrău am putut vedea două vase de pasageri de același fel, tip „știucă”, purtând numele: Lăstunul și Licurici – proprietate privată. Lansate la apă la începutul anilor '70 au o capacitate de 80 de locuri fiecare.

Cel mai nou vas de pe lacul Herăstrău este Bucur, o navă de agrement tip catamaran produsă la Galați în 2011. Salonul de pasageri e dotat cu aer condiționat, are 50 de locuri, există grupuri sanitare, instalație audio-video. Deși are un aspect modern și facilități actuale, parcă mai frumos arată vechile vaporașe cu etaj, mai ales dacă ar fi recondiționate exemplar.

Concluzii. Plimbarea cu vaporașul este o experiență plăcută care poate fi efectuată pe toată perioada de circulație a navelor de pasageri pe lacul Herăstrău. Briza lacului și stropii de apă, vegetația bogată, clădirile emblematice vizibile pe mal fac din croaziera de circa 25 de minute o „aventură” relaxantă. Prețul modic și orarul de circulație zilnic și frumusețea naturii sunt argumente pentru a ajunge mai des în Parcul Regele Mihai I și a experimenta mai des o astfel de plimbare cu vaporașul.

Plimbări plăcute!

---

VIZUALIZĂRI: 3915 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI