Ținutul sării

TIPĂREȘTE

Șantier în mina de sare Praid cu ocazia extinderii galeriilor: Vine o comisie în inspecţie. Şeful de şantier le spune lucrătorilor:

- Zece şi treizeci. Exact după grafic!

Am găsit sare în sacul cu amintiri, sare de la salina de la Praid. În ultima perioadă ceva mai dificilă nemaireușind să călătoresc mi-a rămas o singură scăpare să mai scriu și eu pe aici: sacul de amintiri în care m-am băgat acum destul de adânc ajungând la anul 2013 (să zicem cu ajutorul mașinii timpului mental) atunci când am vizitat ultima oară Salina de la Praid una din cele mai renumite din România.

(Ca și în paranteză care nu are nici o legătură cu articolul scris:

La mulți ani AFA, La mulți ani România!!!)

Dar să revin la articol:

Excursia combinată cu alte obiective turistice și cu durata de două zile din februarie a fost planificată din timp. Am călătorit patru adulți (noi, cumnații plus băiatul meu), înainte de a ajunge la Praid am făcut din nou o vizită la Sighișoara, iar după cazare la o pensiune confortabilă din localitatea salinei am făcut o plimbare interesantă în rezervația geologică denumită Muntele de sare. Vizita salinei a rămas pentru prima parte a zilei următoare, iar în drum spre casă am făcut o mică drumeție pe lângă lacurile sărate din Sovata. Ceea ce nu am vizitat în Praid dar este util să se știe că există, Cetatea medievală Rabsonne (în afara localității cca. 12 km), ștrandul cu apă sărată (nici nu se putea fiind iarna) Casa de Fluturi încă nu era deschisă la momentul vizitei dar așa cum am înțeles prin intermediul articolelor de pe AFA că merită vizitată.

Drumurile folosite de noi au fost DN 14 între Sibiu și Sighișoara, DN 13 între Sighișoara și Bălăușeri iar restul drumului se numește 13A.

Despre cazare voi povesti mai puțin, doar atât că pentru 50 ron/familie am avut tot confortul necesar constând în camere cu baie proprie, tv, internet, consumabile, un living doar pentru noi, parcare, curte, grădină, foișor, grătar cu lemne puse la dispoziție plus bucătărie utilată. Prețurile din prezent nu sînt cu mult mai mari, asta înseamnă că majoritatea oscilează între 60 și 80 ron/noapte, nu zic se poate ajunge și la câteva sute de lei pentru calitatea aferentă.

Comuna Praid se află din punct de vedere geografic aici: 46°33′9″N 25°7′28″E se află la înălțimea de 529 m deasupra mării lângă munții Gurghiului în depresiunea Praid. Râul care străbate localitatea se numește Târnava Mică.

Istoria localității este strâns legată de exploatarea sării. Așa cum am povestit într-un alt articol despre exploatarea sării zăcămintele de sare există în tot subsolul Transilvaniei, dar a ieșit la suprafață sau aproape de suprafață sub presiunea greutății sedimentelor doar în anumite locuri, printre care și zona din Praid. O primă exploatare au efectuat romanii, simplu și rapid doar ce au găsit la suprafață, iar următoarea exploatare a continuat în 1222, poate fi și anul înființării Praidului, cred că exploatarea a avut loc tot la suprafață deoarece prima mină subterană s-a construit începând cu anul 1762.

În ordine cronologică:

-1762: Mina Iosif

-1787: Mina Carol și Mina Ferdinand (dată estimată, de atunci mina a devenit proprietate austriacă)

-1864: Mina Paralelă

-1898: Mina Elisabeta

-1949: Mina Gheorghe Doja

-1978: nu am găsit denumire, este o mină mai nouă săpată la adâncimea de 40m

-1991: Mina Telegdy (sau sectorul Telegdy după numele unui fost director de la mină)

Despre Salina Praid cu ajutorul wikipedia aici: ro.wikipedia.org/wiki/Salina_Praid

Din punct de vedere turistic și medical, primele idei pentru înființarea unei baze de tratament au venit în 1960, dar baza de tratament pentru publicul larg s-a deschis abia în 1980. Speleoterapie se numește cura, adică inhalarea aerului sărat din mină numai bună pentru tratamentul afecțiunilor căilor respiratorii. Aceste cure se fac la recomandarea medicilor de asemenea există personal medical în minele destinate turiștilor.

Toate datele de care are nevoie un turist direct de sait aici: salinapraid.ro/salina-praid

După cazare și o masă copioasă folosind grătarul și bucătăria pensiunii am zis cea mai bună idee este vizita Rezervației Naturale Dealul Sării, accesul la acesta fiind posibilă și din DN 13A în direcția Corund, pensiunea unde am stat fiind mai mult în această zonă. Intrarea principală în rezervație este pe partea cealaltă spre centru dinspre strada Minei.

Am pornit pe jos și după ultima casă lăsată în urmă observăm indicatorul cu rezervația iar până acolo am folosit niște cărări și drumuri de pământ. Am coborât până la râul Corund observând din drum prima creastă de sare în dreapta noastră, am trecut peste un pod de lemn iar ceea ce am observat după aceea este absolut spectaculos și recomand vizita Canionului de Sare o altă denumire a ariei protejate de 60 hectare. Primul lucru interesant este că deși râul Corund străbate toată zona dar rămâne totuși un râu de apă dulce. Panourile de informare ne-au ajutat să înțelegem și să observăm obiectivele din rezervație.

Am ajuns pe urmă în locul băilor tradiționale cu nămol sărat, o amenajare destul de sumară, totuși efectul se va observa în tratarea afecțiunilor reumatice. Dincolo de râul Corund se observă versanții se sare. Peste tot observăm o vegetație (chiar dacă a fost iarna am observat anumite specii, m-au ajutat și panourile informative) specifică pentru acest microclimat sărat. Am ajuns pe urmă într-o zonă cu izvoare sărate iar aproape de ieșire (intrarea principală de fapt) un panou ne arată că aici este Mina Iosif. Traseul în rezervație are o lungime de cca. 1,5 km, noi am parcurs de 2 ori, la drumul de întoarcere pe cărarea din partea opusă a râului. Ceva mai multe informații despre rezervație găsim aici: ro.wikipedia.org/wiki/Mun ... e_de_sare_Praid

A doua zi după decazare am traversat localitatea până am ajuns în centru, complexul de unde se cumpără biletele pentru vizita subteranului, respectiv a servi masa sau a cumpăra câte ceva specific din sare (sau despre sare) din magazine. Biletele noastre dacă nu mă înșel au fost 30 ron/adult și 20 ron/copil, atât arată saitul și acum iar programul de vizitare 8.00-16.00 a rămas la fel.

Nu știu ce autobuze sînt folosite acum, noi am urcat în niște autobuze simple cu burduf, iar șoferul a coborât în viteză prin galeria cu un singur sens de mers. Nu este de mirare că au mai fost și accidente, autobuzul lovind peretele galeriei (in 2012). Am ajuns în galeriile destinate turiștilor coborând niște scări și iată-ne într-o altă lume, cea a subteranului dar atractivă și frumos luminată.

Primul cuvânt rostit după prima impresie ajungând în subteran este cuvântul: imens. Cred că încape și un bloc sau o catedrală în aceste mine săpate de om, pur și simplu îmi lipseau cuvintele. Dar cel mic AZE și-a luat în primire locurile destinate lui adică cele de joacă pentru copii. Bineînțeles că se pot juca și cei adulți, existând parc de aventură amenajat. Adulții se mai pot ruga în biserica ecumenică amenajată în salină așa că credicioșii ortodocși, catolici sau reformați pot participa la slujbe organizate în diferite momente ale săptămânii. Mie mi-a plăcut biserica datorită multitudinii sculpturilor de lemn găsite aici, dar și icoanelor de pe peretele de sare.

Aproape de biserică vom găsi un fel de muzeu amenajat, aici într-un cadru deosebit sînt amenajate tot felul de vitrine, diorame cu ajutorul cărora putem învăța despre minerit și putem afla istoria acestui loc aici în Praid.

Pentru cei care petrec mult timp în salină făcând cură există multe posibilități pentru petrecera timpului. Cel mai benefic este participarea unui sport, de exemplu am văzut destui care jucau tenis de masă sau alte jocuri cu mingea. Chiar și sportul minții șahul era practicat de mulți vizitatori. În momentul vizitei eu nu am observat un restaurant acolo, doar mese amenajate pentru vizitatori. Alimente, băuturi se puteau cumpăra la magazinele/chioșcurie amenajate și servite la mese. Acum studiind saitul salinei știu că există restaurant.

Personal am petrecut aproximativ 3 ore în salină, vizitând și obervând totul, făcând multe fotografii.

Pentru cei care dispun de mai mult timp în Praid, sau chiar își petrec un sejur aici mai sînt câte ceva de văzut.

Ștrandul cu apă sărată este numai bună pentru o bălăceală sau cură în timpul verii. Istoria lacurilor are legătură cu exploatarea sării la suprafață, gropile numai bine s-au umplut cu apă de ploaie și gata ștrandul. Prima exploatare ca ștrand a început în secolul 17 iar după amenajări și reamenajări pănă la ultima închidere care a avut loc în noiembrie 2017 tarifele au fost 25/adult respectiv 15 ron/copil. Motivul închiderii nu specifică pe sait, bănuiesc că intrarea în sezonul rece.

În afară de biserica din subteran mai sînt câteva de văzut și în localitate.

Biserica reformată este cea mai veche a fost construiă în secolul XV, distrusă apoi și reconstruită în 1796.

Biserica Sfântă Treime ortodoxă a fost construită în 1929.

Sub hramul Sfântul Ioan Botezătorul este construită biserica catolică în 1998 și sfințită în 2001 cu o arhitectură modernă, să zicem aproape futuristică.

Cetatea Rabsonne a fost construită în secolul 11 sau 12 de pe vremea conducerii lui Árpád. Asemenea multor cetăți medievale din Transilvania și acesta avea rol de observator în cazul unui asediu, amplasarea fiind la o înălțime de 952 m aproape de Pasul Bucin. După 2,5 km de drum forestier din șoseaua 13D spre Gheorgheni sau 7 km de potecă vom observa ruinele a ceea ce a fost o dată Rabsonne.

În afară de muzeul din salină, la suprafață în incinta casei de cultură Praid putem vizita muzeul de etnografie, colecția muzeală sătească Praid.

Casa Fluturilor a fost deschisă în 2012, merită oprire pentru cei interesați, 3 utilizatori AFA au descris deja vizita aici. lepkehaz.ro/ro/casa-de-fluturi-din-praid

Ajungând la final de review, enumerând destule obiective interesante pot recomanda vizita acestui loc pentru cei care încă nu au fost, rog și WM să atașeze următorul clip filmat în salină la început: youtube

și următorul clip despre canionul de sare la sfârșit, mulțumesc youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1008 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI