Sommerfest in Stuttgart

TIPĂREȘTE

Una din destinaţiile mele preferate este Germania...

Astăzi am să vă povestesc cum am petrecut o frumoasă zi de vară în Stuttgart, capitala landului Baden-Württemberg, al şaselea oraş german ca mărime.

În oraşul în care îşi au sediul central firme de renume mondial, precum Daimler, Porsche, Bosch, Stihl, unde Gottlieb Daimler şi Wilhelm Maybach inventau acum mai bine de 100 de ani motocicleta şi puneau bazele industriei germane a automobilului şi unde acum mai bine de 60 de ani se construia prototipul primului automobil Volkswagen, proiectat de Ferdinand Porsche, în Stuttgart deci sosisem cu o seară înainte la hotelul Mercure din Bad Cannstat, unul din cele 23 de districte ale oraşului, situat în nord, pe malul drept al râului Neckar, afluent al Rinului, care izvorăşte din munţii Pădurea Neagră, ca şi Dunărea.

Ziua următoare sosirii noastre era duminică şi ultima zi a Sărbătorii Verii (Sommerfest), aflată atunci la cea e-a XVIII-a ediţie (festivalul a fost iniţiat în 1991 cu prilejul Cupei Mondiale la ciclism).

Am plecat dis-de-dimineaţă de la hotel, spre centrul oraşului. Am lăsat maşina în parcarea subterană din Schillerplatz, de unde, când am ieşit, nu ştiam spre ce să privim mai întâi.

În centrul pieţei de formă pătrată se înalţă Schillerdenkmal, monumentul lui Friedrich Schiller, iar de jur-împrejurul acesteia, pe toate cele patru laturi se află clădiri vechi, pline de istorie.

La est este situat Altes Schloss (Vechiul Castel), construit la jumătatea secolului al XVI-lea, în stil Renaissance, pe structura unui castel mai vechi, din secolul al X-lea. A fost reşedinţa ducilor de Württemberg, iar în prezent adăposteşte Landesmuseum Württemberg (Muzeul Landului Württemberg).

La nord se află Alte Kanzlei (Vechea Cancelarie), unde acum este un restaurant.

La vest se află Prinzenbau, fosta locuinţă princiară, în prezent sediul Ministerului de Justiţie (Justizministerium).

La sud se află două clădiri: Stiftskirche, biserica evanghelică parohială datând din secolul al XII-lea şi Fruchtkasten, parte a Landesmuseum Württemberg, adăpostind o colecţie de instrumente muzicale din secolele XVI-XX.

Din Schillerplatz am intrat în Stiftskirche, unde tocmai începuse slujba, aşa că nu am zăbovit prea mult şi am plecat mai departe, pe Kirchstraße, o străduţă care ne-a dus în Marktplatz, piaţa din faţa Primăriei (Rathaus). Interesant este faptul că, aşa cum îi spune şi numele, această piaţă este folosită ca piaţă alimentară, dar numai în dimineţile de marţi, joi şi sâmbătă. În rest, tarabele sunt strânse şi locul eliberat, astfel că atunci când am ajuns noi, piaţa era complet goală.

O altă curiozitate de aici este Bunkerhotel, un hotel cu toate utilităţile (cu excepţia ferestrelor), aflat sub piaţă, rămas de pe vremea războiului şi folosit ca atare până în 1985. În prezent este închis şi poate fi vizitat numai în timpul nopţii muzeelor.

Clădirea primăriei este de dată recentă, a fost construită în 1956, pe ruinele fostei primării, care a ars în 1944. Clădirea are un turn de 61 m înălţime, cu un ceas şi un carilon care cântă un cântec popular şvab la orele 11, 12, 14, 30 şi 18, 30.

Tot în Marktplatz se găseşte şi Marktbrunnen, o fântână din secolul al XVIII-lea, pe care o puteţi vedea într-una din fotografiile ataşate.

Pe partea opusă Primăriei, dincolo de nişte clădiri, se află Markthalle, piaţa acoperită, unde găsiţi şi un restaurant Gourmet.

Din Marktplatz am făcut un mic ocol, pe Holzstraße, prin Charlottenplatz, de unde am revenit pe Planie spre Altes Schloss. În trecere, am intrat şi în Karlplatz, o piaţetă unde am admirat monumentul Reiterdenkmal, ridicat în onoarea împăratului Wilhelm I, în 1898.

Am vizitat apoi (în fugă) Landesmuseum Württemberg din Altes Schloss, care prezintă istoria landului Wurtemberg din epoca pietrei până în zilele noastre.

Aripa estică adăposteşte muzeul dedicat memoriei lui Claus Schenk Graf von Stauffenberg, originar din Stuttgart, cel care a încercat să-l asasineze pe Hitler, în iulie 1944. Atentatul a eşuat şi colonelul Stauffenberg a fost executat, împreună cu alţi membri ai conspiraţiei. Povestea a fost transpusă pe ecran, în filmul din 2008, Valkyrie, cu Tom Cruise în rolul lui Stauffenberg, film realizat în România (click aici). În curtea interioară a castelului se află statuia ecvestră a contelui Eberhard Bearded, operă din 1859, a sculptorului Ludwig von Hofer.

Am trecut apoi strada spre Neues Schloss. Această clădire în forma literei U, construită la începutul secolului al XIX-lea, fostă reşedinţă a regilor landului Württemberg adăposteşte mai multe structuri guvernamentale, precum şi Stuttgart Lapidarium, un muzeu cu o colecţie de fragmente de pietre din epoca romană. Spaţiul dintre laturile clădirii este gol, doar fântâna arteziană din mijloc încearcă să umple zona imensă.

În faţa Noului Castel se află Schlossplatz (Piaţa Palatului), care la momentul când am ajuns noi, era parţial ocupată de tarabe şi corturi, pentru că, aşa cum vă spuneam, era Sommerfest, Sărbătoarea Verii.

Rămăsese neocupat doar spaţiul unde se află Jubiläumssäule (Coloana Jubiliară), flancată de cele două fântâni arteziene. Monumentul, construit la jumătatea secolului al XIX-lea, cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani şi 25 de ani de la încoronarea regelui Wilhelm I, este o coloană înaltă de 30 m, având în vârf statuia zeiţei Concordia.

Dincolo de Schlossplatz se află Königsbau, o clădire datând din vremea regelui Wilhelm I. Iniţial a fost folosită pentru afaceri, concerte şi baluri şi în prezent, adăposteşte magazine şi cafenele, după ce, între 1991-2002 a adăpostit Bursa de valori. Din 2006, în spatele acestei clădiri s-a dat în folosinţă Königsbau-Passagen, un centru comercial cu acoperişul boltit, din sticlă. Pentru amatorii de cumpărături ajunşi în Stuttgart, aici este locul ideal.

De la Neues Schloss spre nord începe un parc, Schlossgarten (Grădina Palatului), de peste 2 km lungime şi peste 60 ha suprafaţă, care ajunge până la râul Neckar. Este împărţit în trei părţi: Oberer Schlossgarten, Mittlerer Schlossgarten şi Unterer Schlossgarten. Primul este mai mic, al doilea ceva mai mare şi ultimul este cel mai lung.

Oberer Schlossgarten era şi el ocupat cu tarabe şi corturi, unde se vindeau diferite produse alimentare, în special cârnaţi şi alte produse preparate la grătar şi vin (culmea, mai puţin bere, totuşi explicabil, Stuttgart-ul fiind aşezat într-o zonă viticolă importantă).

Cum era vremea prânzului, nu am ezitat să ne aşezăm şi noi la o masă şi să comandăm nişte cârnaţi cu un vin local şi apoi clătite cu îngheţată. Mai greu a fost să ne decidem unde să ne aşezăm, pentru că, deşi era multă lume, oferta era pe măsură.

Din cauza aglomeraţiei, aproape că era să nu observăm clădirile din jurul parcului: pe latura de vest, Kunstgebäude (Muzeul de artă), iar pe latura de est Opernhaus (clădirea Operei) şi Staatstheater (Teatrul de Stat). Toate trei clădirile erau aproape mascate de construcţiile provizorii care se înşiruiau pe malul micului lac, Eckensee, din mijlocul parcului.

Oberer Schlossgarten şi Mittlerer Schlossgarten sunt despărţite de Schillerstraße şi trecerea dintr-unul în altul se face pe un pod.

Când am ajuns noi, Mittlerer Schlossgarten era plin de oameni de toate vârstele, veniţi să petreacă câteva ore în mijlocul unui parc frumos, făcând sport, plimbându-se, sau odihnndu-se pe iarbă, ori pe o bancă la umbră.

Pe latura de vest a parcului se află Hauptbahnhof, Gara Centrală, care se întinde de-a lungul parcului, până la Neckar. Turnul cu emblema Mercedes este vizibil de departe, astfel că cine vrea să ajungă la gară are un reper sigur pentru a se orienta.

Mittlerer Schlossgarten are şi el un lac, Schlossgartensee şi tot aici se găseşte Planetariul.

Trecerea din Mittlerer Schlossgarten în Unterer Schlossgarten se face tot pe un pod, Grüne Brücke, care trece peste Cannstatter Straße.

După ce ne-am plimbat suficient cât să obosim, cu ultimele puteri am luat-o înapoi şi am revenit de-a lungul laturii vestice a parcului.

La ieşirea din Mittlerer Schlossgarten nu am mai intrat în Oberer Schlossgarten, ci am continuat pe Königstraße, care pleacă din faţa Gării Centrale, merge paralel cu latura de vest a Oberer Schlossgarten, trece printre Königsbau şi Schlossplatz, traversează strada Planie, după care continuă încă pe atât, în linie dreaptă. În total, de la gară până la celălalt capăt, este ceva mai mult de un kilometru.

De ce v-am spus astea? Ei bine, Königstraße, cea mai importantă stradă de shopping din Stuttgart se pretinde a fi cea mai lungă stradă pietonală dn Germania. Pe lângă multe instituţii de stat, pe această stradă găsiţi, evident, magazine tocmai bune pentru shoping.

Noi nu a cumpărat nimic, pentru că era duminică şi magazinele erau închise, în schimb am asistat câteva minute la un concert în aer liber, susţinut de un tânăr rus (sau ucrainean, nu sunt sigur) care, acompaniat de o "orchestră într-o cutie electronică", cânta arii din opere şi cântece ruseşti. Şi cânta bine! Vocea sa de bariton ne-a însoţit până la capătul străzii...

La un moment dat, pe caldarâmul străzii este desenată roza vânturilor şi de jur-împrejurul acesteia, pe direcţia geografică corespunzătoare, sunt plasate emblemele oraşelor înfrăţite cu Stuttgart-ul şi distanţa până la ele.

Din loc în loc, de pe Königstraße, privind de-a lungul străzilor perpendiculare pe aceasta, pe direcţia est spre districtul Degerloch, se zărea Fernsehturm, celebrul turn de televiziune din Stuttgart, care este primul din lume de acest fel (în 2006 a împlinit 50 de ani).

Din păcate, timpul scurt rezervat pentru vizitarea oraşului nu ne-a permis să mergem şi să urcăm în turn, unul dintre puţinele pe care le-am ratat, pe unde am fost. Ne-am mulţumit cu un pliant despre turn, luat de la recepţia hotelului, din care am aflat că acesta are înălţimea de 217 m cu tot cu antene, iar la 152 m se găseşte o platformă panoramică unde se află Panorama Cafe şi unde se ajunge cu liftul în 36 de secunde, urcând cu viteza de 5 m/s.

Obosiţi şi cu părerea de rău că nu rezervaserăm decât o zi pentru vizitarea oraşului, ne-am întors la hotel, pentru o binemeritată odihnă, pentru că a doua zi urma să ajungem în Franţa...

---

VIZUALIZĂRI: 5674 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI