Impresii de prin Bucovina...

TIPĂREȘTE

Se spune că ce-și face omul cu mâna lui... e cel mai bun lucru de pe Pământ (după părerea lui) !

Tot așa și eu, am plecat într-o excursie cu un grup cu care mai fusesem în câteva rânduri, fără a fi prea mulțumiți, dar am zis că hai, s-au mai schimbat oamenii, lucrurile, iar conducătoarea grupului (conducătoare teoretică, de fapt!), ne-a asigurat că lucrurile s-au mai schimbat în bine! Părerea ei, alegerea - și greșeala - mea!

V-am spus aceste lucruri pentru a preveni eventualele observații (din eventualele ecouri :D) la acest review: "dar acolo de ce n-ați fost? ", "în apropiere mai aveați și... ", etc. Singurul lucru sigur a fost (aproximativ) traseul în mare, în rest... Dumnezeu cu mila - și cu toanele unui grup din grup!

Singurul avantaj a fost că, la aproape toate obiectivele, am avut ghid: o măicuță, un călugăr, sau - la Arbore - o persoană care se ocupa special de grupuri, ghizi de la care am înregistrat, scris, memorat ce am mai reușit și eu.

Oricum, am avut două "baze" de cazare, vizitând - mai mult sau mai puțin haotic - obiectivele din jur! Prima cazare a fost la Moldovița (4 zile), iar a doua la Poienile Izei (următoarele patru zile).

Cred că cele mai mediatizate obiective turistice din România sunt (sau ar trebui să fie!) Mânăstirile din Moldova Monumente arhitectonice deosebite, lăcașuri de cult, păstrătoare a limbii și tradițiilor românești, instituții de învățământ cu copiști - la început - și mai târziu având și tiparnițe, locuri de rugăciune și refugiu în vremuri de restriște, Mânăstirile din România sunt fenomene unice în patrimoniul cultural al Europei. Indiferent de regimurile care s-au perindat prin istoria acestei țări, unele dintre ele au fost premiate cu Mărul de Aur în 1975, altele incluse în patrimoniul U. N. E. S. C. O. 1993, mânăstirile din România sunt puncte de referință penrtu români și România.

Pe la ora șapte, șapte și un pic, după ce ne-am adunat cu greu, am luat colbul în copite.

Prima oprire, Mânăstirea Sf. Mina din Roșiori. Inițial, a fost un schit de prin sec. 19, căzut mai apoi în paragină și refăcut de un monah venit tocmai de la mânăstirea Neamț, între anii 1934-1937. Actuala biserică din zid a fost ridicată începând cu anul 1995. Impresionant la această mânăstire sunt cele 8!! clopote, aliniate lângă biserică.

Prin preajma Fălticenilor ne-am oprit la - după părerea mea - cea mai frumoasă Mânăstire pe care am văzut-o (și am văzut destule!): Mânăstirea Cămârzani. Și nu mă refer numai la biserica mânăstirii, ci și la impresionanta intrare, la superba curte plină de brazi, și la florile mai multe, parcă, decât în alte mânăstiri. Este o mânăstire de maici, ridicată pe locul unei mai vechi biserici construită de un boier. Devenit schit, desființat de comuniști, a redevenit în 1992 biserică de maici.

Ridicată de cel care... "v-a fost baci, până la adânci bătrâneți", Ștefan cel Mare și Sfânt, Mânăstirea Voroneț a fost construită în anul 1488. A face, aici, un istoric al Mânăstirii, ar însemna umplerea multor pagini. Ce să spun? Că, alături de Moldovița, Humor, Arbore și Sucevița a primit, în 1975, "Mărul de Aur", fiind încluse și în patrimoniul U.N.E.S.C.O. ? Despre faimosul "albastru de Voroneț", a cărui compoziție constituie și astăzi un secret? Sau, poate, de includerea - tot de U.N.E.S.C.O. - în grupul celor 7 biserici pictate din Bucovina? Dacă n-aș face măcar aceste menționări, sigur mi-aș găsi un loc pe peretele exterior vestic al Mânăstirii, cunoscut pentru pictura "Judecății de Apoi"! Loc ar fi destul... :D.

Se spune că, impresionați de frumusețea picturilor, americanii i-au propus lui Ceaușescu acoperirea întregii Mânăstiri cu un clopot, pentru a o feri de intemperii! Cine mai știe ce este adevăr și ce, legendă!

Am reușit performanța de a ajunge și la Moldovița, unde ne-am cazat la o pensiune despre care nu pot scrie - din anumite motive - nici un rewiev. Dar pot spune că - dacă vrei să "iei" vreo 20 de kg pe burtă, du-te în Bucovina! Mâncare (și băutură!!) multă, bună, de calitate - să te tot rotunjești!

Mânăstirea Moldovița

"Căci din vultur, vultur naște / Din stejar, stejar răsare". Continuând tradiția tatălui său, Ștefan cel Mare, dar și pentru a reînvia cumva vechea mânăstire căzută în ruine, Petru Rareș a ridicat în anul Domnului 1432 Mânăstirea Moldovița. Este o mânăstire de maici, înconjurată de ziduri și turnuri de apărare foarte înalte, și - cum altfel - face și ea parte din patrimoniul U. N. E. S. C. O. Fiind o mânăstire de maici, mânăstirea este plină de flori. Ca și pictură exterioară, s-a păstrat bine cea de pe peretele mai ferit de intemperii, cel sudic.

Mânăstirea Sucevița

La aproape 30 de km, se află o mânăstire (de fapt, biserica ei) ce a fost inclusă, în 1993, de U. N. E. S. C. O. - alături de alte 7 - pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Biserici pictate din nordul Moldovei Enumerându-le pe celelalte (Pătrăuți, Moldovița, Sf. Ioan cel Nou din Suceava, Voroneț, Arbore, Humor, Probota), și vizitând cea mai mare parte din ele, pot spune că merită cu prisosință această includere!

Ridicată de un mitropolit din marea familie de intelectuali a Movileștilor, Gheorghe Movilă, între 1583-1586, mânăstirea continuă, arhitectural, tradiția arhitecturii moldovenești - o combinație dintre stilul bizantin (normal, fiind la porțile Orientului), și stilul gotic, împrumutat din occidentul care începea să-și facă simțită prezența.

Și, a propos de stil, mai toate bisericile din Moldova au o caracteristică ce la este comună: o biserică este construită având pronaos, naos, și altar, din naos se extind în lateral absidele laterale, care completează binecunoscuta formă de cruce a bisericilor ortodoxe. Ei bine, aproape toate bisericile din Moldova mai au o încăpere, situată între pronaos și naos, numită "Camera Mormintelor", unde, după cum îi spune și numele, sunt înmormântați ctitorii acelor lăcașe, și membrii familiei.

Dacă la Voroneț avem o pictură ce reprezintă Judecata de Apoi, Sucevița se face remarcată - ne-a spus ghidul - prin ceva oarecum asemănător, și anume "Scara virtuților", sau Scara Sfântului Ioan Climax, ambele referindu-se - de fapt - la acelaș lucru: judecarea faptelor săvârșite în timpul vieții. Așa că, vorba lui Ilarion Ciobanu "Ai dă grijă, băăăă! "

Mânăstirea Putna

"Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci până la adânci bătrânețe... că Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor voștri șa urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor... "

Avem și noi, dacă nu știați, un Ierusalim al nostru! - ne spunea măicuța-ghid. Locul a fost numit așa de poetul neamului românesc, Mihai Eminescu. Acesta este Mânăstirea Putna, cel mai căutat loc de vizitare, rugăciune, pomenire, locul unde se odihnește cel care "... am fost biruit la Războieni și la Chilia, Moldova a biruit pretutindenea! " - Ștefan cel Mare și Sfânt! Este prima lui ctitorie, și de ea se leagă legenda pe care cred că v-o mai amintiți, cum că a tras cu arcul de pe un deal, și unde a căzut săgeata, acolo s-a ridicat Mânăstirea.

A durat 3 ani - 1466-1469 - până a fost ridicată această ctitorie, la porunca lui Ștefan, mânăstirea fiind refăcută și întreținută permanent de cei care i-au urmat marelui domnitor, astfel că, din vremea lui Ștefan cel Mare nu a mai rămas decât Turnul Tezaurului.

Cu ocazia Marii Serbări de la Putna, din anul 1871, au înnoptat în Turnul de est, Mihai Eminescu și Ioan Slavici, Turnul fiind numit, Turnul lui Eminescu.

"Sunt patruzeci și șapte de ani... mulți și puțini... de când Moldova îmi ieși înainte cu mitropolit, episcopi, egumeni, boierii răzăși și țărani, în Câmpul de la Direptate, și cum vru Moldova așa vrusei și eu. " După acești ani, marele domnitor este înmormântat în Camera Mormintelor de la Putna, alături de soțiile sale, Maria de Mangop și Maria Voichița.

Un lucru cu adevărat plăcut este că, în 1966, la 500 de ani de la sărbătorirea ctitoriei Mânăstirii Putna, U. N. E. S. C. O. a propus sărbătorirea evenimentului pe plan mondial!

Dacă tot eram prin zonă, s-a hotărât să mergem și la salina Cacica. Deși nu am voie, mai bine beam cei 10 (x2) lei, dați la intrare! O intrare dezordonată, dezorganizată, unde singurul lucru care conta era taxa de intrare. Traseul - un lung șir de trepte alunecoase - era luminat cam ca pe vremea vechilor mineri! Becuri, din an în Paște, iar puterea lor ajungea doar la câțiva metri în dreapta și în stânga! Chiar am vrut să întreb, la ieșire, de unde au luat licuricii ăia de "bece" (pluralul de la "bec :) :D

Ici, colo, ceva sculpturi în sare, negre (că așa era culoarea sării!), dar neluminate, mai mult le ghiceai. Nu mai vorbesc de mirosul puturos, un coctail de motorină, gaze de sondă (petrol), și încă ceva neidentificabil. Singurul lucru care a meritat a fost corul din sala de bal, care a cântat Dumnezeiește! Am urcat cu greu, așteptând să scriu acest review, în care vă sfătuiesc (mai ales pe cei cu copii mai mici) să nu vă duceți pe acolo!

O altă biserică înscrisă pe lista U.N.E.S.C.O. în grupul Bisericilor pictate din nordul Moldovei, construită de hatmanul Luca Arbore, în anul 1502, este Biserica Arbore. Doar biserica se mai păstrează din acele vremuri, restul construcțiilor fiind reduse la ruine.

De notat la această biserică ar fi culoarea verde. Așa cum Voronețul este cunoscut (și) pentru albastrul de Voroneț, tot așa, din cele 47 de nuanțe de verde, cel folosit la Biserica Arbore este unică, compoziția ei nefiind cunoscută!

Alt lucru de notat ar fi exemplul de smerenie al copiilor hatmanului Arbore. Aceștia au lăsat vorbă să fie îngropați în naos (prima cameră la intrarea în biserică), dar îngropați în podea, fără nici un însemn, astfel ca, cei care intră și ies din biserică, să calce pe mormintele lor!

Și această biserică a fost inclusă de U.N.E.S.C.O. în grupul Bisericilor pictate din nordul Moldovei. Este vorba de Mânăstirea Humor. Construită de un mare logofăt, Toader Bubuiog, în anul 1530, pe locul unui mai vechi schit de călugări. O diferență față de celelalte biserici este lipsa omniprezentei turle, aflată deasupra naosului. Picturile exterioare sunt bine păstrate, și mai putem remarca un mare turn, de unde amatorii de fotografii pot face poze de ansamblu ale mânăstirii.

Am purces cu încredere spre Suceava, unde aveam un bogat program artistic, și anume:

Cetatea de Scaun a Sucevei este cunoscută ca fiind o cetate ce nu a fost cucerită niciodată, deși încercări au fost destule. A fost ridicată de Petru I Mușat, pe la 1375, dar cel care a întărit-o cu adevărat a fost Ștefan cel Mare. Zidurile au o grosime impresionantă, aproape doi metri, iar cele patru turnuri situate în cele patru colțuri ale cetății, la care se adaugă un impresionant șanț cu apă, fac din această Cetate un adevărat zid, în care s-au frânt multe ambiții ale celor ce au încercat să o cucerească. Programul de vizitare este de la orele 9 la 18, iar intrarea costă 12 lei adulții, 3 lei copii, pensionarii având reducere la jumătate de preț.

Muzeul satului Bucovinean Pentru că n-am mai fost de mult într-un muzeu al satului, recunosc faptul că am fost impresionat de bogăția și diversitatea caselor, a exponatelor și a tematicilor. Începând cu nașterea, trecând prin nuntă și sfârșind cu înmormântarea, casele prezentau toate aceste evenimente cu o veridicitate ce i-a speriat pe unii dintre noi (mă refer la ritualul de înmormântare, bineînțeles!) Ateliere de fiarărie, morăritul, olăritul, țesutul, toate obiceiurile și meșteșugurile specifice acestei zone și-au găsit locul aici. Un loc excelent de recreere, învățare sau readucere aminte a tradițiilor strămoșești. Muzeul este deschis toată săptămâna, în afară de luni, între orele 10 și 18, la intrare ne iau doar 6 lei adulții și 1,50 lei bibinacii.

Mânăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava Vă reamintesc că, alături de Pătrăuți, Moldovița, Voroneț, Arbore, Humor, Probota, Mânăstirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava a fost inclusă, în anul 1993, în grupul Biserici pictate din nordul Moldovei.

În lipsa unei catedrale mitropolitane, arsă într-un incendiu, fiul lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea, a început construcția unei noi catedrale, în 1514. Bogdan a murit, lăsând catedrala neterminată, dar fiul lui, Ștefăniță Vodă, a preluat construcția, pe care a terminat-o în 1522. Inițial, biserica a fost pictată, dar în timp pictura s-a deteriorat, fiind vizibilă doar pe una din laturile ei. De remarcat ar fi frumosul acoperiș din țigle smălțuite, precum și curtea mare și zidurile ce o înconjoară.

Mânăstirea armenească Hagigadar Pentru că tot eram în zonă, în comuna Moara, am vizitat și Biserica armenească Hagigadar, veche și ea, construită între anii 1512-1513. În limba armenească, "hagigadar" înseamnă "împlinirea dorințelor". Din acest motiv, biserica este un important loc de pelerinaj încă din secolul trecut. Fiind așezată sus, pe un vârf de deal, penitența cere parcurgerea în genunchi a drumului de la baza dealului și până la biserică, pe care o înconjoară de trei ori. Biserica nu are ceva deosebit, din punct de vedere arhitectonic, și în altar adăpostește o icoană făcătoare de minuni.

Odată cu întoarcerea noastră la Moldovița, s-a încheiat vizita noastră în Bucovina. Vom pleca mâine mai departe! "Haida, haida, Maramu, măăăăăă! "

---

VIZUALIZĂRI: 2596 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI