Călător prin țara mea: Năeni, județul Buzău

TIPĂREȘTE

De câtva timp am încercat, cu vorbă bună, bine-nțeles, să-l fac pe @Crazy Mouse să stea cuminte, la el în județ și să mă lase pe mine-n Vrancea mea. Dar, ți-ai găsit, omu' nu se lasă, neam!

În atari condiții mă consider dezlegat de orice obligație pașnică și voi lua măsuri în consecință: îi voi năpădi județul cu orice ocazie mi se va ivi și voi scrie despre ceea ce am văzut. :D :D :D Așa de năprasnică-mi va fi răzbunarea, nu, nu vreau să iert!

Vineri, 22.09.2017 stăteam și mă gândeam că ce-o să fac io în week end, adică, mă rog, altceva decît exploatarea domestică la care sunt supus în mod samavolnic de către propria mea soție! Ducem un trai interesant, ea încearcă să mă facă să muncesc, eu fac eschive demne de cel mai mare campion la box, dar, în rest, ne iubim iar gospodăria înflorește!

Sâmbăta ca sâmbăta, știam că n-am niciun spor s-o determin să iasă din casă dar duminica eram ferm decis să călătoresc. Așa că, după cum vă spuneam, vineri fiind, am deschis un sait de turism care să mă-nvețe ce-aș putea face într-o zi, pe lângă Vrancea.

Eh, saitul ăla m-o dus direct la județul Buzău și mi-o arătat nește chestii demne de interes turistic. Nu, nu vi le spui, abia după ce merg acolo o să vă spui de ele, nu de alta, dar vreau să-l încercuiesc pe @Crazy Mouse. Pentru că de ce am io ambiția asta?! Nu știu!

După ce m-am bunghit eu pe saitul de mă-nvăța cum să fac turism în județul Buzău, am decis că voi merge în comuna Năeni și anume ca să văd ce este cu ”Biserica dintr-o piatră” și cu necropola tracică și grotele dacice care există acolo.

Zis și făcut, transmis Adrianei dorința mea, ea acceptat tare ușor?! Bine, promit să fac și eu treabă-n curte! (oricum o fac!)

Am îndesat într-un rucsac de voiaj, fără grabă, vreo patru sandvișuri, o sticlă cu apă plată și vreo două bulendre de vânt-ploaie, deși cerul era luminos iar dogorelul încerca să-și facă treaba. Din păcate, dacă se tot îndepărtează de Pământ, îi vine destul de greu să facă asta de la primele ore ale dimineții.

Apoi, urcat în Skoda personală și urmat un traseu clasic pentru ajuns zona Buzăului: DN 2, trecând prin Focșani - Rm. Sărat (bună dimineața, @Crazy Mouse) - ocolim Buzăul prin Mărăcineni și ieșim la intersecția spre Urziceni9stânga, sus pe pasarelă) și Ploiești (drept înainte). Noi înainte mergem, de-aici, pe DN 1B, până la Săhăteni unde, pe la jumătatea comunei, vom vedea un frumos indicator care ne anunță că, dacă facem la dreapta, pe DJ 205, în 7 km ajungem la Năeni, scopul și ținta călătoriei noastre!

Drumul de la Săhăteni spre Năeni nu este rău, este asfaltat în totalitate, dar mai are oarece dâmburi și vreo câteva gropi ca să nu credem că nu mai suntem în România.

Drumul urcă ușor, printre podgorii, spre poalele Dealului Istrița și, până ajungi la Năeni treci prin câteva sate: Vispești apoi ajungi în Năeni, dar treci de satele Fântânele și Vârf.

La intrarea-n Năeni ai să vezi o mare statuie a Sf. Gheorghe, surprins în activitate, înțepând balaurul cu lancea. Atâta doar că statuia, metalică, este cam nevopsită iar acolo unde mai este vopsea, este binișor scorojită.

Locurile sunt liniștite dar localitățile prin care treci sunt cam prăpădite, ceea ce mă miră, în Vrancea localitățile cu vii sunt frumoase și bogate. Mă rog, altă karmă!

Numele de Năeni se pare că vine de la o zeitate iraniană a naturii, Anaitis, a cărei statuetă de aur ar fi fost descoperită aici, în anul 1893, sub culmea Dealului Colarea.

De altfel, din punct de vedere arheologic, Năeniul este cunoscut tocmai pentru faptul că aici au fost descoperite obiecte de ceramică sau bijuterii precum și o necropolă despre care s-a stabilit că ar fi de prin perioada 1800 - 1200 î. e. n.

În 1978 au fost descoperite vase de ceramică lucrate pe roata olarului de prin secolul al V-lea dinainte de Cristos, deci, potențial istoric ar fi.

Principalul obiectiv pe care vrei să-l vezi, odată ajuns în Năeni ar fi ”Biserica dintr-o piatră”, zidită pe vârful dealului Istrița.

Până aici se poate ajunge cu mașina, chiar dacă ultima sută de metri o urci cu viteza întâi. Eu, cel puțin. Parcăm lângă biserică și facem cei câțiva pași până ajungem chiar în fața ei. Curtea mare, cu ziduri din piatră. Ar fi și culmea să fie altfel, aici existând o carieră de piatră iar una din meseriile de bază ale năeniștenilor fiind aceea de cioplitori în piatră.

Vreau să mă refer la această biserică doar ca obiectiv turistic, fără nicio conotație ecumenică.

Am citit despre ea că ar fi unică deoarece a fost ridicată din piatră, travertin de Năeni, un calcar relativ moale, extras dintr-o carieră din apropiere.

Ceea ce-i conferă unicitate bisericuţii este realizarea catapetesmei şi a porţilor împărăteşti tot din aceeiaşi piatră.

Biserica servește pentru credincioșii din satul Vârf, așa o fi dar eu am ajuns acolo la ora 13,00 și era extrem de închisă. N-am văzut nicio bucată de interior, dar-mi-te catapeteasma! Ne plimbăm prin curtea ei, curte largă și facem poze cu exteriorul bisericii și, peste gard, spre valea de unde-am venit. Da, peisajul este tare frumos, biserica nu-mi spune nimic, e un lux inutil, ridicat în vârful unui deal.

Am zis că nu mă mai iau de BOR, tac, deci. Atâta spui, ”Biserica dintr-o piatră” nu-mi inspiră nimic, nici ca turist, nici ca ortodox. Punct!

Mult mai interesant este ceea ce găsim în imediata apropiere a bisericii: câteva morminte despre care se spune că sunt din perioada tracică. De fapt, s-ar zice că ne aflăm pe locul Necropolei Tracice și un indicator pus acolo ne explică ceea ce vedem. Este lucru bun, altfel nu văd cum am putea ști despre asta!

Bântuim, de capul nostru, facem poze bolovanilor de acolo, despre care se spune că sunt nu știu ce morminte, al căror conținut ar fi fost ridicat și dus la Muzeul de Istorie din Buzău. Pe lângă noi se ițesc câțiva copii care ne spun, pe nerăsuflate, povestea mormintelor, cum că într-unul din ele s-ar fi găsit o mână de om și o sabie. Corect, le dau 2 lei, deși-s trei, dar, nici eu nu mai am mărunt iar 10 lei nu vreau să le dau! Ce vreți, Balanțele-s zgârcite!

Tot lângă biserică este și un indicator cu obiectivele de vizitat din zonă, și ăsta este bun, pentru că te deslusește, într-o oarecare măsură.

Studiem harta și decidem să ne aruncăm în viață, mergând spre Tabăra de Sculptură Năeni și, de acolo, mai departe, spre Grotele Dacice.

Drmul este vizibil, urcă până-n vârful dealului și noi îl urmăm. Din Vârf, unde panorama este tare frumoasă, drumul se pierde, rămâne o simplă cărare, urmată de oamenii locului care-și priponesc caii la păscut pe acele locuri.

La cca 15 minute de mers pe jos, pe coama dealului, ajungem la Tabăra de Sculptură Năeni.

Blocuri de piatră au fost aduse aici iar copiii veniți în tabăra de sculptură și-au exersat talentul. Ne plimbăm, agale. Peisajul este tot frumos, doar că se adună ceva nori de ploaie.

Coborâm spre ”Satul dacic” dar, norii chiar se zburlesc, așa că ne întoarcem spre culmea dealului, spre grotele dacice.

Maluri mari, de piatră calcaroasă și vreo două indicatoare ”. ROTĂ” și un anunț să nu călcăm prea aproape de marginea cărării că-i pericol de surpare. Cărarea este însă prin mijlocul tăpșanului, nu prea văd cum s-ar putea surpa? Doar dacă, Zamolxis, că tot e el tata dacilor din grotele de la Năeni, țină chitră pe mine că l-am luat la mișto cu Polovragiul lui! :D

Mă rog, am hălăduit pe-acolo preț de vreo oră și jumătate.

Din punctul meu de vedere, zona suferă pentru că nu sunt suficiente indicatoare. Și pentru faptul că e abandonată. Mă gândesc că, în Thassos fiind, am fost să vizităm templul nu știu cărei zeițe. Am dat 2 euro, ni s-a dat un bilet, am intrat într-o arie și am văzut vreo trei bolovani, unul peste altul. Am întrebat unde-i templul și ne-au arătat ăia trei bolovani. Mi-au și explicat că templul are vreo 3000 de ani, deci, nu se putea păstra altfel.

Cu bolovanii de la Năeni dăm recital, ar trebui să se scoată bani de-acolo!

Bani cu care să facem altceva decât biserici în vârf de deal, sau, oriunde altundeva!

Spuneam că am ajuns la Năeni, pe la ora 13, la ora 15,00 cam terminasem zona. Mai era de mers spre ”Chilia lui Ambrozie ” dar norii de deasupra, nu și nu! Am abandonat ideea deși realizez că, prea curând nu voi mai ajunge acolo.

Per total, nu mă consider păcălit, este o ieșire plăcută, de după-amiaza unei zile de week end, dar, să locuiești prin zonă sau să ajungi întâmplător acolo. Excursie doar pentru ceea ce e acolo, mnneah, mai degrabă nu!

Ne-am întors spre Mărășești. Repet, dezamăgiți doar de faptul că nu știm să facem turism și că cheltuim banii destinați turismului pentru logo-uri cu frunze. Apropos, blonda, fostă ministresă a turismului este buzoiancă, în loc de pârtie de schi la Bistrița, unde zăpada nu se depune pentru că nu-i altitudinea necesară, poate c-ar fi putut să bage niște bani în locuri din astea, care atestă faptul că suntem aici, ca popor, de vreo câteva mii (bune) de ani. Și că, măcar din punctul ăsta de vedere, ar trebui să fim respectați de către alte popoare, care, pe vremea când noi construiam temple, ei își întorceau carnea din care mâncau sub șaua calului, cică pentru a-i da un plus de savoare.

Apropos, că veni vorba de carne și savoare: după Buzău, pe la Poșta Câlnău, sunt gheretuțe unde se vând produse tradiționale din zonă: cârnații de Pleșcoi și pastrama de oaie! Încercați, merită! Mai ales că a ieșit tulburelul!!!

Haidi, pa!

Rog web, porția de muzică: https://www.youtube.com/watch?v=YJVmu6yttiw

---

VIZUALIZĂRI: 1965 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI