GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Traseu Cabana Groapa Seaca - Lacul Mandra. Cand simti ca cineva ia soarele de pe cer si ti-l pune in suflet.
TIPĂREȘTETRASEU: Cabana Groapa Seaca - Refugiul Agatat - Lacul Zanoaga Stanei - Lacurile Rosiile si Lung - Lacul Mandra (2148m)
MARCAJ: punct rosu (traseu marcat in totalitate)
DURATA TRASEU: 9 ore dus intors (cu tot cu pauze): Cabana Groapa Seaca -Refugiul Agatat 2h, Refugiul Agatat - Lacul Zanoaga Stanei 1h, Lacul Zanoaga Stanei - Lacurile Rosiile si Lung 30 min, Lacurile Rosiile si Lung - Lacul Mandra 1h.
DIFICULTATE : medie
Masivul Parang l-am descoperit pentru prima data anul trecut cand am facut de pe Transalpina traseul spre Lacul Galcescu. A fost atat de extraordinar ce am gasit acolo sus, incat abia asteptam sa ma reintorc pe potecile lui. Am ales acest traseu pentru ca este complex din toate punctele de vedere, pentru ca de la plimbarea prin padure pe valea Jietului parcurgi toate etajele de vegetatie montane si pentru ca stiam ca lacurile sunt parca pictate.
Noi am pornit cu gandul de acasa sa ajungem de la ultimul lac, Lacul Mandra pana sus pe Varful Parangul Mare, dar am fost informata gresit de pe internet in legatura cu durata in timp a traseului. Era precizat ca traseul dureaza 8 ore dus intors pana pe varf si inapoi, ceea ce este imposibil, si noi avem totusi experienta pe munte. Asa ca am fost nevoiti sa ne oprim la lac, pentru ca ne prindea noaptea daca continuam si se adunau deja norii in varf, asa ca vizibilitate oricum nu aveam. Nu avea rost sa riscam si pe munte trebuie sa sti si cand sa te opresti. Varful nu pleaca niciunde, il vom accesa in alt traseu.
Cabana Groapa Seaca este punctul de plecare in traseul nostru. Aceasta se afla la 18 km de Petrosani, undeva in padure la marginea soselei. Noi venind dinspre Hateg, am intrat in Petrosani si la indicatorul cu Zona turistica Parang am facut stanga. Drumul continua prin oras si apoi am facut iar stanga spre Voineasa. Soseaua iese din oras si apoi este indicator spre Cabana Groapa Seaca la dreapta. Din acel punct soseaua se onduleaza printre stanci pe valea Jietului, si pana la cabana drumul ne-a surprins in mod placut. Inca de aici, zona promite multe. Soseaua este asfaltata in totalitate pana la cabana, este practicabila, chiar daca sunt si gropi destule.
Am lasat masina la Cabana Groapa Seaca, apoi ne-am intors cam 200 m pe drumul spre Petrosani de unde stiam ca porneste traseul cu punct rosu. Este indicator pe partea stanga asa ca e imposibil de ratat. Pe indicator este trecut traseul cu punct rosu spre Lacul Rosiile care e precizat ca dureaza 4h-4:30 h, timp precizat corect, desi noi am facut 3,30 h pana acolo, dar depinde de ritmul fiecaruia.
Plimbarea incepe pe un drum forestier lat pe valea Jietului. Timp de o ora am mers doar drept, in racoarea padurii, asa ca am avut timp sa observam frumusetea padurii si toate detaliile specifice padurii de foioase mai intai. Au inceput sa apara timid si floricele si dupa aceea ferigi, si multe stanci imbracate in muschi verde. Imi plac traseele care incep cu plimbare usoara si nu cu urcare brusca, tocmai sa putem sa ne obisnuim mai intai cu atmosfera superba pe care o creeaza natura.
Dupa o ora e timpul sa castigam altitudine, asa ca poteca noastra continua in padure dar urca accentuat pe o carare mai ingusta. Coniferele apar si ele, asa ca tot ce se simte in aer este mirosul lor specific. Sunt portiuni unde trecem de o parte si alta a paraului pe care l-am gasit involburat, dar sunt amenajate poduri de lemn sau din buturugi, si sunt practicabile. Sunt aproape 2h de la plecarea in traseu asa ca asteptam sa ajungem la Refugiul Agatat care stiam ca se afla la limita padurii. Nu trece mult si il vedem in dreapta cararii nostre, asa ca o parasim doar cat sa vedem refugiul.
Refugiul Agatat este construit pe o stanca imensa, de unde si numele si este foarte frumos. Se afla pe o pajiste verde presarata cu flori galbene, si inconjurata de brazi falnici. O scara facuta din surcele te duce sus la intrarea in refugiu. Are o camera mica si una mai mare. In cea mare se gaseste o soba si lemne pregatite pentru foc, petrol si chibrite. Exista o masuta cu un caiet de impresii, si rafturi cu farfurii, tacamuri si pahare. Plus conserve lasate de alti turisti care au dormit acolo. Este foarte practic refugiul in caz ca te prinde vreme nefavorabila sau noaptea pe munte. Ne intalnim cu alti drumeti care se intorc la Cabana Groapa Seaca pentru ca li se par amenintatori norii care se vad pe creasta.
De la Refugiul Agatat mai mergem putin si ajungem la o superba cascada pe care o formeaza Paraul Rosiile, asa ca trecem podul de lemn si ne facem un selfi de grup toti 7 pentru ca e prea frumos sa nu imortalizam momentul. De acolo Paraul Rosiile ne-a insotit si in continuare si a fost o companie mai mult decat placuta pentru noi. Se dadea in spectacol la fiecare cotitura si am avut noroc ca l-am gasit involburat, furios. Ii priveam fascinata cascadele si forta cu care isi urma cursul si senzatia mea in acel moment era ca vroia sa ne arate ca el e stapanul zonei.Noi suntem doar trecatori si ne stim exact locul. Timp de 1h am trecut parca prin file de poveste. Am trecut de zona de padure si si-a facut loc doar jnepenisul, atat de drag mie, atat de verde si vibrant. Are niste conuri mici, tare simpatice. Tot ce vedem sunt paduri intregi de jnepenis, prin care trebuie sa trecem putin aplecati, pentru ca poteca pe acolo vrea sa ne plimbe. Brusc iesim in gol alpin, fara strop de verdeata, si vedem acum creasta frumoasa a Parangului cu firisoare albe de zapada.
Paraul Rosiile vine si el cu noi in continuare si suntem nevoiti sa il trecem chiar daca ne mai si udam la picioare, pentru ca marcajul e pe partea cealalta a lui. Gasim si branduse, clopotei si alte flori frumoase pe care nu le recunosc dar care ma surprind cu gingasia lor. Par atat de fragile dar sunt atat de puternice si rezistente la asprimea muntelui. In scurt timp ajungem la primul lac glaciar, adica Lacul Zanoaga Stanei. E foarte limpede si frumos si avem noroc ca bat razele soarelui direct in el si are culoare de smarald. Este o zona perfecta de camping. Dupa o pauza ne incurajam unii pe ceilalti si ne continuam traseul. Pana aici noi am facut aproape 3 h.
Vrem sa ajungem pe treapta glaciara mijlocie la urmatoarele doua lacuri, Rosiile si Lung asa ca pentru urmatoarele 30 min urcam accentuat. Intalnim de aici si zone cu zapada iar norii fug deasupra noastra, parca grabindu-se undeva. E uimitor cat sunt de aproape si cum invaluie fiecare stanca si caldare. Ajungem la altitudinea de 1980 m in Caldarea Rosiile si in fata ochilor nostri apar cele doua lacuri alaturate, Lacul Rosiile (cel mai adanc lac din Parang, avand aproximativ 17 m adancime) si Lacul Lung, de forma alungita. Parca le-a pictat natura sa ne bucure sufletele. Sunt inconjurate de blocuri imense de stanci si pe margine inca au zapada. Deja se simte vant taios asa ca nu zabovim prea mult.
Dupa plecarea de la cele doua lacuri cararea a cam disparut si a lasat loc doar blocurilor imense de piatra, specifice Parangului si Retezatului, pe care am fost nevoiti sa ne cataram. Marcajele apar pe stanci, trebuie doar sa le cautati cu atentie. De asemenea trebuie atentie la fiecare pas facut, pentru ca unele pietre se misca, desi par neclintite. Aceasta ultima parte pana la Lacul Mandra ne-a cam stors de puteri, dar dupa aproape 1h de la Caldarea Rosiile am ajuns la Lacul Mandra, situat la altitudinea de 2148 m, fiind lacul glaciar din Parang situat la cea mai mare altitudine. Aici era inca iarna, si am putut zari apa lacului doar la mijloc, in rest fiind inghetat. Lacul Mandra este parca protejat de Saua Gruiu, foarte abrupta, poarta de acces spre creasta si spre Vf Parangul Mare (2519 m).
Mai ne-am intalnit cu doi drumeti la lac, care urcasera deja pe varf dar de acolo au facut 45 min pana in Saua Gruiu (300 m de urcat accentuat, vertical) si inca 45 min pe marcaj banda rosie, in dreapta din sa, spre varf. Au spus ca la urcare e ok cat de cat, dar la coborare foarte greu, pentru ca aluneci. Am socotit cat timp ne-ar fi luat dus-intors de la lac pana la varf si ne-am dat seama ca e imposibil sa mergem, mai ales ca ploaia se apropia, deja se simteau stropi si nu am fi avut vizibilitate de pe varf. Si era imposibila si coborarea din sa. Mie imi venea sa plang ca nu mergem, pentru sunt entuziasmata cand stiu ca ating un asemenea obiectiv, dar trebuia sa gandim rational si sa nu ne punem in pericol.
Am plecat de la Lacul Mandra fugariti de ploaia torentiala care a tinut mai mult de 1 h, si ne amuzam cata grija am avut cand am venit in traseu sa nu ne udam la picioare cand treceam paraul. Aveam acum deja apa in bocanci, asa ca treceam paraul fara sa ne mai intereseze de poduri sau pietre ajutatoare. Apoi ploaia torentiala s-a oprit dar soarele nu a vrut nicicum sa iese sa ne mai incalzeasca putin. Eram uzi leorca si am fost nevoiti sa mergem asa inca cateva ore pana am ajuns inapoi la punctul de plecare in traseu (acolo nu plouase deloc). Nu am racit nici unul, asa ca prietenii mei se amuzau de aventura noastra prin ploaie. Macar am avut soare pana am ajuns la Lacul Mandra.
Am avut un traseu superb si chiar daca am simtit a doua zi ca efectiv ne-a batut cineva cu parul peste picioare, eram extrem de fericiti. Fiecare munte e special in felul lui, Parangul e unul din cele mai frumoase masive de la noi din tara, si imi place faptul ca traseele sunt accesibile de la drum asfaltat, si nu trebuie sa mergi cateva ore cu masina pe forestier cum se intampla in Retezat de exemplu.
O sa revin in Parang cu drag, mai sunt multe de descoperit, o sa ajung intr-o zi cu soare si pe Vf Parangul Mare. Sentimentul pe care l-am avut in acest munte a fost ca timpul se masoara altfel. Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi-a fost pus soarele in suflet odata cu aceasta plimbare, si voi avea grija ca asta sa se intample cat mai des posibil.
Trimis de noi doi in 05.06.17 12:32:41
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MASIVUL PARÂNG.
30 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (noi doi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
30 ecouri scrise, până acum, la acest articol
A trecut multa vreme de cand umblam cu cortul si rucsacul in spate, dar ma bucur ca spiritul de montagnard n-a disparut. Pozele sunt superbe, mai ca-mi vine sa-mi iau rucsacul iar.
Trasee frumoase si vreme buna.
Rog așteptați...
@Radu Tudoran: Multumesc! Niciodata nu e prea tarziu pentru o veche pasiune.
@noi doi:
Mi-a placut mult articol si m-am regasit in el din mai multe motive: Parangul mi-a ramas la suflet si mi-a lasat o provocare deschisa pana astazi; de Stana si de Caldarea Rosiile ma leaga amintiri cu cort si vreme partial rea ca in articolul vostru, dar sa ii spunem totusi partial buna, suna mai potrivit.
Eu am fost pe cand aveam vreo 20+ ani venind tot dinspre Petrosani dar pe la IEFS si Vf Carja. Apoi s-a stricat vremea ceea ce ne-a determinat sa coborim sa campam in Caldarea Rosiile pentru ca de pe Vf. Parangul Mare (Mandra, 2519 m alt) nu am fi avut vizibilitate, in plus am fi fost ciuciulete. Cum si ziua urmatoare si rasurmatoare vremea nu s-a indurat a se imbuna suficient pentru a alunga cusma de pe varful suprem am Parangului, am hotarit sa urcam de-a curmezisul, foarte abrupt pe o combinatie de poteci pastorale si sa iesim in creasta intr-o sa dupa Varful Mandra de unde am continuat spre urmatorul loc mirific, Caldarea Calcescu.
Asa ca nici eu nu am apucat sa urc pe Parangul Mare nici macar la lacul glaciar de altitudine la care ati ajuns voi. Si eu sunt de principiu ca muntele ramane acolo si te asteapta si te invita si alta data.
Multumesc mult si pentru invitatie, @ noi doi (trei)
Excursii minunate in continuare, va apreciez!
@Dan&Ema: Nu e primul traseu pe care nu l-am facut pana la capăt, si probabil nici ultimul, e imprevizibil muntele si intr-un fel e normal ca planurile sa nu coincidă intotdeauna cu realitatea.
Din traseele pe munte, in toti acesti ani, am invatat ca cea mai importanta e calatoria, si nu neaparat destinatia.
V-am invitat sa va duc pe varf si daca chiar ati fi venit ati fi repetat experienta din trecut, dar v-ar fi placut cu siguranta tura asta, asa ca eu va anunt si alta data cand mergem, poate o sa ne nimerim, cine stie! ☺
Excursii frumoase! Multumesc mult!
@noi doi:
Multumesc de invitatie din nou!
Intr-adevar la munte trebuie sa ai capacitatea sa adaptezi la nevoie planurile din respect pentru el, Muntele, si pentru Mama Natura!
Pozele sunt super!
@noi doi: Multumim pentru articol si fotografiile frumoase.
Am fost 100 % sigur ca, voi doi, o sa reveniti cu un articol despre munte plus fotografiile aferente, si nu orice articol ci unul de calitate asa cum obisnuiesti sa le scrii.
@noi doi: Dragii mei nepoti, ca la varsta pe care o aveti declarata va incadrati in aceasta categorie. Nici nu stiti cata bucurie mi-ati produs cu acest articol, al vostru. Traseul pe care voi il descrieti eu l -am facut cu cativa ani in urma, doar partial. Am plecat de la Jiet, cu un ARO 244 cu dubla tractiune spre Voineasa, pana la intersectia cu Valea Jietului spre izvor. Am urcat cu masina pana la un moment dat, ne-am oprit intr-a poiana, apoi am continuat drumul pe poteca pe care o descrieti pana la un anume punct. Faptul ca eram amandoi in haine de oras ne-a impiedicat sa ajungem prea departe, dart am ajuns pana la refugiul agatat. De acolo ne-am intors in Petrosani, de unde urma sa ajung acasa. Toata aceasta drumetie a fost intr-o delegatie la ICMM |Petrosani, iar aceasta excursie am facut-o cu directorul comercial al acestei firme in vara anului 1987 sau 1988. Ma bucur ca voi, dupa treizeci de ani, ati reusit sa ajungeti mai departe ca mine si sa va bucurati de peisajele pe care eu, atunci, nu le-am putut admira. Ca vechi (poate prea vechi) iubitor al muntelui va multumesc pentru aceasta bucurie de a citi despre drumetia voastra in Parang. Sper ca @ mishu sa nu se supere pe mine daca va sugerez sa nu abandonati aceasta bucurie de a merge pe munte. Imi pare, oarecum, rau ca sunteti din alt capat al tarii, pentru ca desi sunt la varsta la care parul se albeste si se rareste, m-as incumeta sa merg cu voi intr-o drumetie pe munte.
Pana atunci numai bine si calatorii placute!
@liviu49:
Articolele @noi doi au un efect de aducere aminte senzational de placut si de puternic pentru montaniarzi (mai vechi sau mai noi). !
@AZE: In viitorul apropiat o sa postez doar articole despre trasee montane, pentru ca o sa imi dedic timpul liber doar muntelui.
Multumesc si ma bucur ca va place articolul! Excursii frumoase!
@liviu49: Ati mers foarte bine cu haine de oras pana la Refugiul Agatat, cararea e anevoioasa pe mai multe portiuni. E o bucurie pentru mine sa va citesc peripetiile din tinerete si ma bucur ca aveti amintiri din multe masive de la noi din tara.
Mi-ar face mare placere sa impart muntele cu dumneavoastra intr-o zi senina, dar fiti sigur ca daca voi veni pentru un traseu, mai aproape de dumneavoastra, o sa va anunt.
Toate cele bune, multa sanatate si sa ne auzim cu bine! Multumesc mult!
@noi doi: Ooooo! Ce veste minunata! Nici nu stiti cat ma bucura decizia voastra de a scrie despre drumetii pe munte. Nu stiu daca voi mai avea timp de a mai merge pe munte, dar daca oameni la varsta la care eu acum mai bine de 45 de ani bateam muntii, mai ales Bucegii, inseamna ca microbul muntelui si naturii nu a fost distrus de pantofari. Din pacate eu nu am putut transmite aceasat bucurie si baietilor mei, care de aproape 20 de ani (din 1998) au fiecare masina lui si le este mai comod sa mearga pe munte pana ii duce masina sau telecabina. Tin minte ca in 2008, cand au venit sa ne ia de la Voineasa, i-am dus putin pe munte la iesirea din statiune, sa vada si ei pe unde am umblat noi in cele sase zile de concediu. Dupa zece minute de urcat au inceput sa strige dupa mine sa merg mai incet, ca ei nu sunt de varsta mea (cel mic avea 29 de ani, cel mare 33, iar eu trecusem de 59) ca sa poata urca cu asa viteza. De aceea ma bucur pentru dorinta voastra de a ramane prieteni cu muntele.
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49: Nici noi doi nu am mostenit aceasta pasiune pentru drumetit, pentru ca părinții nostri chiar nu au nici o treaba cu muntele. Mereu au emotii cand ne stiu pe creste.
Nu o sa uit niciodata primul nostru traseu pe munte (Poiana Pelegii- Lacul Bucura, Retezat) in care ne-au dus doi prieteni de ai nostri acum 5 ani (eu aveam 24 ani si sotul meu 25). Le-am multumit întotdeauna pentru acest lucru, chiar daca in continuare noi am mers si fara ei daca nu au reusit sa vina.
Cred ca nu poti sa impui cuiva sa iubească muntele, vine doar de undeva din interior. Poate sa existe, sau poate sa nu...
@Dan&Ema: Din ce am inceput sa citesc pe AFA, (citesc acum pe laptopul de la servici, pentru ca al meu calculator a ramas ciung de o memorie si se blocheaza dupa cateva minute de munca), bucuria mea de excursionist si, marturisesc, de cititor de articole devine din ce in ce mai rara. Iar atunci cand cineva descrie drumetii pe munte, cazul acestor copii minunati, sau locuri care pentru mine imi trezesc amintiri multe si placute, nu pot sa raman indiferent. Eu din 1964, in mod organizat am tot fost pe munte, mai ales in Bucegi, asa ca am ce povesti nepotilor, fiilor mei, sau prietenilor cand vor putea sa inteleaga frumusetea muntelui, fiilor mei, sau prietenilor dornici sa afle ceva despre muntii nostri.
Asa cum cineva (nu spun cine, persoana insemnata...) descrie zona Petrosani, de care ma leaga multe si frumoase amintiri, nu am putut sa nu scriu ecouri cu amintirile mele (o parte infima) din acea zona.
Iar daca, printre cei care s-au nascut in urma mea mai sunt iubitori ai muntelui si au ocazia si timp sa bata drumurile muntilor, nu asteptati sa vedeti intai litoralul greces sau turcesc si apoi sa vedeti muntii nostri. Dupa ce va veti satura de strainatati, veti dori sa mergeti si pe muntii nostri, iar atunci veti sta cateva ore la coada la o telecabina, sau veti admira muntii de la baza, pentru ca pe varf nu mai puteti ajunge.
Gata cu morala!
Numai bine si calatorii placute!
@noi doi: Sa stiti ca hainele de oras de atunci insemnau un tricou, niste blugi, iar in picioare niste adidasi cu crampoane, cum le ziceam eu. Erau niste adidasi cu talpa de cauciuc natural si cu profil antiderapant, care permiteau mersul pe munte fara probleme. Plus ca la 40 de ani a urca pe munte si a drumeti pe acolo era aproape la fel de simplu ca si mersul pe jos, pe strada.
S-ar putea ca in vara aceasta sa ajung, sau sa ma apropii de munte, undeva pe unde nu prea am mai calcat in ultimii 47 de ani. Incerc sa gasim niste bilete de tratament, prin Casa de Pensii, la Herculane. Asa ca s-ar putea sa nu se stie.
Pana atunci numai bine si calatorii placute!
@liviu49:
”Sper ca @ mishu sa nu se supere pe mine daca va sugerez sa nu abandonati aceasta bucurie de a merge pe munte.
Mishu nu se supara, este insa plina de invidie (dar una calda) pe astfel de persoane cu asemenea drag de munte. Mi-este drag muntele insa nu sunt o asa fire puternica sa fac drumetii ca cele pe care le fac acesti iubitori, sau poate ca as face ceva mai de 50+ .
@noi doi: O mare bucurie acest articol in care dragostea voastra pentru munte si drumetii este atat de vadita. @liviu49 mi-a adus aminte de acest articol pe care nu apucasem sa-l citesc. Eu am fost de curand in Petrosani si m-am plimbat putin prin zona si am reusit sa vad niste locuri frumoase despre care am povestit aici.
Am mers putin si pe Cheile Jietului si cred ca mi-ar fi placut sa ma si plimb putin mai mult prin zona.
Felicitari, votat cu mare drag, sa fiti sanatosi si sa transmiteti aceasta dragoste si copiilor vostri.
@mishu: Cand citesc articole despre drumetii pe munte, ma bucur de parca as fi fost eu acolo. Din pacate, de trei ani drumetiile au fugit de mine, nemaiavand ocazia de a mai pleca de acasa. Singura excursie a fost in vara lui 2015, la Rucar, la o nunta. Am reusit, totusi sa-mi fac timp pentru o plimbare prin Rucar si pe dealurile din jur, dar si o vizita la pestera Dambovicioarei. Daca nu ar fi trebuit sa se intoarca la nunta copiii, as mai fi tras o fuga macar 5-6 km prin valea Dambovicioarei. La intoarcere, I-am convins pe copii sa viziteze cabana Voina, unde pentru ca timpul ne cam presa, nu am urcat decat o ora, iar de intors I-am cam pus pe fuga. Din pacate toate pozele facute, cam 500 de bucati, cu Rucar si imprejurimi, Dambovicioara, statuile de la Dragoslavele, Voina, barajul, le-am pierdut, o data cu cardul aparatului de fotografiat. Daca m-ati corrupt sa scriu ecouri, poate reusesc sa va conving sa urcati pe munte.
Nu stiu ce sa va mai zic sa va pot convinge sa faceti cativa pasi pe munte. Daca va spun ca eu bat la 70 de ani si tot imi doresc sa urc pe munte, inseamna ca la 50+ se poate gasi ceva si pentru incepatori.
Numai bine si calatorii placate!
@liviu49: Trebuie sa imi gasesc si insotitori, sotul si baietii zic sigur pas
@liviu49: Daca reusiti sa ajungeti la Herculane o sa va recomand atunci niste trasee frumoase si potrivite si pentru persoane care nu au mai fost recent pe munte. Noi cunoastem destul de bine zona.
@mishu: Si mie mi-a placut zona Petrosani in general, o sa ma uit si pe impresiile dumneavoastra.
O sa incercam sa facem tot ce tine de noi sa ii transmitem si copilului nostru dragostea pentru natura in general. Cat o sa fie mic il luam cu noi, problema o sa fie cand creste mare, sa vedem atunci ce spune 
Multumesc!
@noi doi: Cel care scrie aceste randuri este Stan Patitu'. Am luat baietii dupa mine de cate ori am putut pe munte. Cat au fost mai mici, au fost si ei in tabere sau excursii. Ma bucuram ca le place sa urce pe munte cu mine, chiar daca mai mereu ma certau ca merg prea repede si ei nu sunt de varsta mea. Acelasi repros l-am primit in 2008, la Voineasa, cand dupa o usoara urcare pe munte au inceput sa strige dupa mine sa urc mai incet, iar ei nu sunt de varsta mea. Si aveau dreptate! Eu aveam 59 de ani, iar ei 29, respectiv 33 de ani. Tot firul mersului pe munte s-a rupt, mai ales pentru cel mare, cand au devenit posesori de autoturisme, care ii duceau mai repede, dar mai ales, mai odihnitor pe munte.
Sper sa nu patiti la fel!
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49: Imi pare rau, imi imaginez ce mult v-ar fi placut sa va împărtășească pasiunea. Sa speram ca in cazul nostru lucrurile vor sta diferit.
@noi doi: Dacă traseul ăsta e mediu, clar nu voi putea păși pe el.
Trasee de-astea mai "de oameni normali", fără bocanci de munte, doar cu adidași, ce-mi recomanzi?
Te citesc cu drag, chiar dacă nu scriu ecouri sunt aici și vă admir.
Doream să mergem pe Valea lui Stan însă după ce m-am documentat, am rămas doar cu privitul pozelor. Și ăla tot mediu e , noi vrem ceva de "bebeluși"
Călătorii frumoase și zile însorite vă doresc!
@krisstinna: Colega Zana! Sunt trasee si pentru "bebelusi". Trebuie doar sa vrei! Cel mai frumos pentru" bebelusi "este pe Cheile Bicazului, de la Lacu Rosu spre Bicazul Ardelean, mai ales ca este in coborare. Alt traseu poate fi Cheile Oltetului, unde mergeti ca pe Calea Victoriei. Puteti merge de la Moieciu de Jos pana la intrarea in parcul Bucegi, la Moieciu de Sus. Sau puteti merge cu masina pana la Cabana Dichiu, iar de acolo pe jos pana la Piatra Arsa, de acolo pana la Babele, coborati la Pestera Ialomicioarei, iar de acolo o aruncatoare de bat pana la Dichiu. Sau cu telecabina pana la Cota 1500, iar de acolo pana la Piatra Arsa, apoi Poiana Stanii si de acolo, in coborare in Sinaia. Nici nu m-am scremut prea mult sa gasesc trasee de " bebelusi " si ia uite cate am gasit.
Numai bine si calatorii placute!
@krisstinna: Multumesc pentru vorbele frumoase! Eu cand incadrez un traseu ca fiind "mediu" el e de fapt greu pentru oameni care nu fac asta de obicei, pentru ca e lung (8-9 ore dus intors). E mediu pentru oameni care merg in drumetii.
Trebuie sa recunosc ca de regula caut trasee lungi pentru ca sunt de concepția ca cu cat urci mai sus cu atat esti mai binecuvântat, si natura ti se arata incredibila pentru ca ai muncit mult sa ajungi in acel loc. Sălbăticia pura din punctul meu de vedere e peste cota 2000.
Nu am facut multe trasee usoare pentru ca din motivele specificate mai sus, le aleg pe cele lungi si grele. Dar daca imi spuneti in ce masiv doriti sa ajungeți, si daca e o zona in care am fost bineinteles, va dau sugestii si sfaturi cu drag.
Excursii cu soare! ☺
@liviu49: Mulțumesc frumos, ești tare amabil cu o... bebelușă 
@noi doi: Mulțumesc frumos, știu eu ce înseamnă mediu pentru voi și mediu pentru noi
Când voi avea în gând o zonă pentru excursii de vară (că iarna nici nu visez), atunci îți voi adresa o întrebare concretă.
Drumeții frumoase!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Stațiunea Parâng – fie iarnă, fie vară — scris în 27.12.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Lacul Mija – bucurie la înălțime — scris în 01.09.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Top 4: Parangul Mare — scris în 19.08.21 de raducondurache din SFANTU GHEORGHE - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Ochii de smarald ai Parangului — scris în 25.08.20 de raducondurache din SFANTU GHEORGHE - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Traseu în M-ții Parâng - Vârful Parângul Mare (2519 m), Vârful Cârja (2405 m) și Vârful Parângul Mic (2074 m), circuit de creastă — scris în 10.09.19 de Dana2008 din TîRGU MUREş - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Cum să ajungi în 30 min pe cel mai accesibil vârf de peste 2 000 m din România — scris în 25.03.17 de iuliaen din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 De pe Transalpina până la Lacul Câlcescu — scris în 18.03.17 de iuliaen din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată