Cu pădurea la nas sau, mai bine zis, cu nasul în natură: Hotel Hijata din Stara Zagora

TIPĂREȘTE

Neavând prea mult timp la dispoziţie pentru a analiza mai bine posibilităţile de cazare mai ieftine ce îmi apăruseră dând căutare pe cel mai cunoscut site de rezervări online pentru Stara Zagora, am ales oarecum la plezneală, lucru pe care, de obicei, nu-l fac, însă instinctul nu m-a înşelat, până la urmă. Vroiam ceva fără pretenţii, fiindcă nu prea am fi petrecut prea mult în cameră, dar decent, curat, nu neapărat central. Mai aveam două criterii importante: să aibă parcare proprie şi să ofere wi-fi. Citisem în grabă că este apreciat de turişti pentru mâncarea bună, gătită, pe care o oferă.

Aşadar, m-am oprit la hotel Hijata, un hotel de trei stele, cu o amplasare deosebită: pe de o parte, aproape de stadionul echipei de fotbal din Stara Zagora, Beroe, pe de altă parte, la intrarea în Parcul Natural Ayazmoto, o imensă arie verde având cam 320 ha de la periferia oraşului şi la poalele munţilor Sredna Gora, mai bine zis, la intrarea în pădure.

Adresă: Hotel Hijata (Хижата), Ul. Dunav, 6004, Stara Zagora, Bulgaria

Am găsit relativ uşor hotelul, stadionul fiind cel mai bun punct de reper din zonă. Foarte aproape era şi unul dintre spitalele oraşului: Trakia, iar drumul prin parc, bine semnalizat. Am lăsat maşina în parcarea înconjurată de pădure şi deodată mi-a trecut prin minte că acela ar fi locul ideal de unde să ţi se fure maşina, noroc că nu deţinem vreuna pricopsită. De fapt, de cum a văzut unde se află, soţul meu m-a privit uimit şi nedumerit zicând:

-Aici ai găsit, în pădure?! Eu, nevrând să recunosc că făcusem cea mai imprudentă alegere, ca şi cum, conform proverbului, “nici usturoi nu mâncasem, nici gura nu-mi mirosea”, răspund:

-Da’ ce are dragă, ce nu-ţi place? Nu vezi că e în mijlocul naturii? Mi se dă replica:

-Las’că vezi tu cum e în mijlocul naturii dacă rămânem fără maşină, o să te saturi de natură!

-Bine, hai să ne cazăm şi-apoi mai vedem! , încerc eu să dreg busuiocul!

Hotelul, care pare mai degrabă un motel, are două niveluri, un restaurant cu terase largi pe ambele etaje, un bar unde e şi recepţia şi camere, câte şase, dispuse, de asemenea pe ambele niveluri. Dintre cele şase, cinci sunt camere duble, aşezate în linie, iar în capăt se află câte un apartament.

Deşi ora la care am ajuns era destul de târzie, fiind trecut de 18,00, ne-au cazat imediat, primind o cameră la etaj. Aspectul general, la prima privire, îmi părea a fi unul de han, nu mă deranja, dimpotrivă îmi crea impresia că sunt la munte. Fata de la bar/recepţie “rupea” ceva engleză, aşa că ne-am înţeles binişor, însă nu mă pot plânge nici de ceilalţi, pentru că limbajul semnelor e sfânt şi ajută întotdeauna, uneori fiind chiar amuzant, soţului meu plăcându-i la nebunie să socializeze cu localnicii.

Camera, în sine, este medie spre mică, însă curată şi luminoasă. Mobilierul are aspect de nou, în culori deschise de bej, cu draperia şi cuvertura de pe pat din acelaşi material textil în nuanţă de verde-albăstrui, fiind destul de simplu.

Pe stânga, după intrarea în cameră, aveam un hol mic de unde pe stânga era uşa spre baie, apoi paturile twin lipite între ele, în formă de unul matrimonial, foarte confortabile cu saltele potrivit de moi. Unul era lipit chiar de perete, celălalt avea o noptieră încorporată, ambele având deasupra câte o veioză micuţă. Pe paturi se aflau câte două perne de persoană: una decorativă, înfăţată în acelaşi ton de verde-albăstrui, cealaltă în faţă albă din set cu lenjeria. În şifonier am găsit două pilote învelite în cearşafuri, prosoape, câte două de persoană, albe colilie, uscător de păr. Şifonierul făcea parte dintr-un corp de mobilier lipit de o masă ce avea dedesubt încorporate un dulap scund, foarte potrivit pentru a depozita ceva, şi locul în care era aşezat micul frigider. Acesta a fost foarte eficient, întrucât am mai cumpărat apă, sucuri, blonda locală Zagorka. Avea chiar şi un congelator micuţ care îşi făcea bine treaba. Pe masă era aşezat televizorul cu ecran plat de dimensiune redusă, dar cu multe programe: de muzică, locale, naţionale. L-am ţinut pe un post de muzică unde erau promovaţi şi cântăreţi de-ai noştri, de parcă eram acasă, pe Balkanika TV.

Deasupra mesei era aninată o oglindă ovală, destul de utilă, dealtfel. În continuare, pe aceeaşi parte mai era un cuier cu suficiente locuri de agăţat, dedesubt având un corp unde se putea depozita încălţămintea. De fapt, la capitolul oglinzi stăteau bine, căci şi uşa de la baie era placată tot cu oglindă spre exterior, aşa că nu puteai invoca faptul că nu aveai cum să ieşi din cameră fără să te aranjezi!

Drept în faţă, pe tot peretele se află geamuri cu fenestraţie tip termopan cu uşă glisantă către balcon. Aveam şi plasă de insecte imperios necesară, având în vedere faptul că ne băteau crengile copacilor în geam, iar de la vegetaţia abundentă puteau veni multe gângănii.

Balconul se desfăşoară pe toată lungimea camerei, pe părţi fiind despărţit de cele ale vecinilor prin parapeţi laterali, dar este îngust. Mobilierul de balcon conţinea două scaune cu spătar, de plastic, gen fotoliu, şi o măsuţă metalică, de fapt un blat ce face corp comun cu balustrada. În schimb, priveliştea este minunată: verdele crud al frunzelor proaspete de primăvară, mirosul ce se degajă din copacii înfloriţi, păsărelele ce ne trezeau cu ciripitul lor zgomotos sărind din creangă-n creangă, că aveai impresia că le poţi atinge, creează un tablou desprins parcă din poveşti. A fost o reală încântare să stau să-mi oxigenez creierii bându-mi cafeaua cu ochii pierduţi în pădure.

Baia era potrivită ca mărime, dar, nu avea loc special de duş, ci ea, toată devenea cabină de duş când vroiai să te speli, evident, udând totul în jur, mai cu seamă pardoseala. Însă, surpriză, totul se usca foarte rapid, nu-mi explic prin ce minune. Destul de curată, obiectele sanitare întreţinute, instalaţiile funcţionau bine. Consumabile: hârtie igienică, gel de duş, săpunele. Ciudăţenia mare era că peretele situat vizavi de vasul de toaletă era din oglindă tot, aşa că te puteai contempla în voie în timp ce stăteai pe tron cu treabă. :)

Pardoseala camerei este din parchet melaminat, iar aparatul de aer condiţionat este montat într-un colţ, aşa încât nu-ţi bate în cap, atunci când funcţionează.

Semnalul wi-fi a fost foarte bun, poate pentru că router-ul era pe hol, lângă camera noastră.

Restaurantul

Oaspeţii hotelului, dar nu numai, pot lua masa la restaurantul à-la-carte al hotelului, care are o grădină de vară generoasă, vara fiind organizate aici nunţi weekend de weekend. Barul se află sus, la etaj, tot aici se poate sta la terasă la masă, lucru pe care l-am făcut şi noi.

Cum nu era inclusă nicio masă în preţ, am vorbit să luăm micul-dejun în ambele zile la restaurant la orele 08,30. Restaurantul fiind à-la-carte, am comandat cîte o omletă cu şuncă şi brânză în ambele dimineţi, legume, măsline, cafea. Foarte gustoasă şi cu porţii mari, prima masă a zilei şi deloc scumpă: 5 leva/persoană. Am luat şi prânzul comandând un fel de mâncare specific bulgăresc, drag nouă, numit saci, eu cu carne de pui, soţul cu carne de porc. Este vorba de bucăţi de carne cu legume diverse, gătite îndelung la cuptor în vase speciale de lut. De băut, eu am luat un ayran, soţul o blondă locală, Zagorka. De plătit nota, am făcut-o cu cardul: 22,10 leva, iar fetei ce ne servise i-am lăsat o hârtie de 2 leva pe post de bacşiş.

Împrejurimile

Dacă la început eram circumspectă în privinţa siguranţei, atât pentru maşină, cât şi pentru noi, dată fiind poziţia hotelului în parc, curând mi-am dat seama că teama nu este justificată, parcul fiind păzit şi foarte circulat pe alei, reprezentând locul preferat de relaxare şi recreere al locuitorilor oraşului. În sensul acesta, există facilităţi sportive aproape de hotel, de tipul terenurilor de tenis, fotbal cu piciorul, badminton, locuri de joacă pentru copii, un teatru de vară. De fapt, pot spune că farmecul acestui spaţiu de cazare îl reprezintă chiar poziţionarea sa în parcul Ayazmoto, parc amenajat din 1895 din iniţiativa mitropolitului Kussev (personalitate locală de seamă) cu diverse specii de copaci din Grecia, Turcia, Italia, Spania, astfel că pot fi admiraţi: cedri, pini, chiparoşi, ginkgo biloba, arborii Iudei, etc., pe lângă pădurea de foioase ce era de bază. De asemenea, în parc, pe aproximativ trei hectare se întinde şi grădina zoologică a oraşului unde, din păcate, nu am mai ajuns.

Parcul este brăzdat de alei pietruite, largi, pe care din loc în loc se găsesc bănci pentru odihnă, care sunt prevăzute cu stâlpi de iluminat ale căror becuri pe timp de noapte te fac să nu orbecăi în beznă.

Concluzie

Deşi modest prin ceea ce oferă oaspeţilor săi, hotelul Hijata e o variantă ieftină şi la îndemână, în special pentru cei ce tranzitează zona. Este potrivit pentru şederi scurte în Stara Zagora, de aceea îl recomand celor care sunt în trecere pe aici şi nu vor să investească prea mult, dar vor să se simtă bine, într-un cadru natural de poveste, printre oameni primitori.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI