8. Barcelona fascinanta – La Rambla... cu bune, cu rele... cu toate cele! (din ciclul: “O mie si una de... zile” sau Barcelona la Hechicera)

TIPĂREȘTE

Ajungi pe LA RAMBLA... uaaaaaau... strada turistica de 3 stele, (ghidul Michelin acorda maxim-maximorum 3 stele pentru capodopere si locuri de deosebit interes, care trebuie ne-a-pa-rat vazute). Pe o lungime de un kilometru „y un pico” (si un pic), Rambla coboara la mare si se termina cu semeata statuie a lui Cristobal Colón (Cristofor Columb), cel care cutezator scruteaza departarile pe care le-a descoperit si... jefuit! Este un bulevard pietonal strajuit de platani superbi, de-o parte si de alta sint doua benzi pe care circula mijloacele de transport ale orasului si pe fiecare parte poti admira cladiri incarcate de istorie, (unele cu valoare arhitectonica deosebita), palate, teatre, hoteluri, restaurante, magazine, librarii, cafenele.

Cat de frumos este Gran Teatre del Liceu, construit dupa un plan al cladirii La Scala din Milano! EL LICEO a fost si este un simbol al orasului, iar pe scena sa au cantat si canta marii interpreti ai lumii, printre care Enrico Caruso, Maria Callas, Montserrat Caballé, José Carreras, Plácido Domingo... Ca sa-i amintesc pe „grei”. Dar si solisti de alte „muzichii”, mai usurele, precum Miguel Poveda, Mariza, Rocio Jurado, Isabel Pantoja, Alejandro Fernández, etc. au concertat in superba sala de peste 2000 de locuri. (Pe langa eleganţa si opulenţa salii in forma de potcoava, cu acustica perfecta, spectacolele care se prezinta azi depasesc orice inchipuire prin inovatii scenografice si efecte vizuale combinate cu filmul, teatrul, opera, pictura si chiar desenul animat).

Si se afla pe Rambla (bulevard) nenumarate chioscuri cu flori, (ce flori, minunate flori care iti atrag atentia prin colorit, frumusete si parfum) cu pasarele, iepurasi, calendare, suveniruri, vederi, postere, reviste, mici bijuterii artizanale si... tot felul de fleacuri, care te vrajesc, te incanta si-ti bucura ochii.

Arta a coborat in strada si vezi artisti care deseneaza si picteaza peisaje si arta moderna, dar si portrete si caricaturi. Din loc in loc, trupe de street dance evolueaza cu dezinvoltura, tinerete si vigoare.

Cel mai uimitor si captivant este spectacolul uman! din loc in loc pe la Rambla au inflorit pitoresti si nastrusnice statui umane. Nu lipseste „el Poeta Callejero” (poetul drumet), simpaticul broscoi care cinta la pian, „Luis Amstrong” cu trompeta lui fermecata, secondat de un cor de 3 negri mititei. Iata-l pe „Mozart”, imbracat in alb, cu peruca alambicata, cu pianina alba... (o simfonie in alb). Cum ii aluneca degetele lungi si subtiri pe clape! Cate mii de ore o fi exersat ca sa scoata asa divine sunete? Ma gandesc ca Marele Scripcar care ne oranduieste destinele l-o fi plantat direct pe caldaramul de la Rambla... Dar, intr-o buna zi, nu l-am mai vazut pe virtuosul artist. Am fost trista. Dar nu m-a tinut mult, pentru ca mi-am inchipuit ca tot EL, Dirijorul Suprem, l-o fi pus pe o veritabila scena de concert, poate chiar la El Liceo. De data, fostul Mozart, isi poarta cu mandrie numele, e imbracat in frac negru, are o coama moderna, ravasita si leonina si incanta alti spectatori, de data asta... melomani adevarati.

Statui... statui... statui... Statui de bronz, statui de marmura, statui de mucava, pana la urma nu-s decat... statui din carne si oase. Si toate au ceva in comun. O inima mare in care infloreste speranta. Nu te saturi sa privesti, sa admiri personajul, costumul, „punerea in scena”, pozitia, ah, atat de incomoda uneori. Pentru perfecta „realizare artistica” cu marinimie... slobozi in sapcute, cutii si cutioare cate un banut, o moneda... si cum sint multe statui... trebuie sa lasi sa cada multe monede... „Dai un ban, da’ face”! Merita... E munca, arta, imaginatie, amuzament si... distractieeeeeeee! Si desi nu sti la ce sa te uiti, ce sa admiri... ATENTIE! De un milion de ori, atentie la buzunare, posete, rucsace, borsete si la tot in ce va tineti „bruma” si actele. Tacute, nevazute si aparent insignifiante personaje... misuna si asteapta fatala voastra clipa de neatentie.

Si dupa ce ti-ai istovit picioarele si ti-ai bucurat ochii, un moment de ragaz, nu strica... asa ca, hai sa savuram ceva mancarica tipica! Pe la Rambla sint localuri cu mese si scaune asezate strategic in mijlocul strazii. Cu liste de meniu, cu poze atractive in care se infatiseaza minunatiile gastronomiei spaniole: paella, tortilla, tapas, udate cu celebrul sangría… Numa’ ca “afara-i vopsit gandu’ si inauntru-i … leopardu’” Am citit de curand un articol in care se afirma ca patronii de restaurante autentice spaniole sint suparati. Foc si para. Cica pe Rambla totul este contrafacut! Patronii sint chinezi, mancarea este produsa industrial si semiambalata, tot de provenienta chinezeasca (dar cu spoiala spaniola), incalzita la cuptorul cu microunde. Asta nu-i mancare tipic spaniola! E facatura ordinara! Iar celebrul vin sangría este o combinatie indoielnica de zaharina si chimicale. Pentru autenticitate, doar „los camareros” (ospatarii scosi la inaintare) sint spanioli. Turistii, in marea lor nevinovatie, morti de foame si de sete

:, (platesc fara a protesta si pleaca cu 80 de euro mai putin in buzunar). Pentru conformitate, va trimit la articolul lui Daniel Vázquez Sallés din ziarul „La Vanguardia” din 23/06/2016. De fapt, spanioli nu „savureaza” sangría. Este un vin prost, amestecat cu fructe si rolul lui este de a imbata turistii, cu minim de cheltuieli din partea „producatorului” si cu cheltuiala mare din partea turistului ignorant. Potrivit unui studiu recent, 95% din consumatorii de sangría din Spania sunt… turişti.

Dar turistul, in marea lui marinimie, peste timp isi va aduce aminte numai de lucrurile bune. Pentru ca asa este normal. Pentru ca asa este omeneste.

Si mai are la Rambla o alta fata... nevazuta... Va aduceti aminte de „Povestea porcului” a lui Creanga? Acolo, personajul principal era un hatru purcelus care grohaia zor nevoie cat era ziulica de lunga... dar noaptea, ooooooh noaptea, purcelusul cel dolofan si rapciugos se transforma intr-o mandrete de Fat-Frumos. Aici e invers. Ziua, la Rambla e ca o Cosanzeana luminoasa, vesela. Noaptea, frumoasa noastra se transforma intr-o vrajitoare rea, posaca, amenintatoare. Artistii si privitorii incep sa se retraga, apar ceilalti, - intunecati la fiinta si la suflet -, vânzatorii de droguri si victimele lor, cersetorii deveniti agresivi, betivii, hotii, pestii cu prostituatele lor, o „fauna” obscura si tenebroasa. Nu-i bine sa-i intalnesti. Iar daca-i intalnesti in vis, cosmar ai avut!

Si daca vreodata o sa am timp, sanatate, chef, entuziasm si inspiratie... o sa va povestesc mai multe. Pentru ca eu am auzit. Pentru ca eu am vazut. Pentru ca eu stiu. Pentru ca eu AM FOST ACOLO!

Va urma... soon!

---

VIZUALIZĂRI: 2590 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI