Istmul Neringa, Peninsula Curoniană, sau Cordonul Curlandei (I)

TIPĂREȘTE

Această postare se dorește a fi răspunsul la întrebarea Ce au în comun Lituania, Rusia și... Sahara? , încercând să fac o prezentare clară, nu o poveste... Voi folosi ca referințe bibliografice prezentările colegei lituaniene (care ne-a însoțit pe tot parcursul excursiei) și wikipedia, consultată la venirea în țară pentru a-mi întipări mai bine în minte locurile vizitate.

Cordonul litoral al Curlandei este un istm din dune de nisip, îngust și curbat, aflat pe teritoriul Lituaniei - în nordul istmului și Rusiei, a regiunii Kaliningrad, în sud. Cu o lungime 98 km, desparte Laguna Curoniană (a Curlandei) de Marea Baltică, întregul său teritoriu fiind în patrimoniul Unesco. Format prin depozitarea aluviunilor aduse de ghețari, (morenă), cordonul litoral are lățimi între 0,4-4 km.

Mitologia lituaniană spune că acest istm a fost creat de Neringa (de aici și denumirea), o femeie uriașă frumoasă, care a construit o movilă gigantică de nisip pentru a proteja satul de valurile furtunoase ale Mării Baltice. De ea se îndrăgostește dragonul (șarpele de mare??) Naglis, dar dragostea lui rămâne neîmpărtășită... Nervos, el începe să mănânce pescarii care locuiesc în satul respectiv. Întristată, Neringa întinde o fâșie de nisip între golf și Marea Baltică, cu scopul de a păzi locuitorii satului de dragonii mării.

Deși pare izolată, peninsula a trecut prin mai multe etape istorice, aici s-a ținut un mare târg păgân timp de peste 200 de ani (sec IX-XI), se pare că tot aici s-a vorbit ultima dată limba baltică, aici au venit și au ocupat zona cavalerii teutoni (sec XIII), tot aici au trăit în sex XVII-XIX kursieniki (curlandezi), germani și lituanieni. În general, locuitorii se ocupau cu pescuitul, dar și cu construcția bărcilor. La un moment dat (sec XIX), datorită exploatării intensive a pădurii și războaielor duse, pericolul de deșertificare a devenit foarte mare și s-a trecut la împăduriri.

Din secolul al XX-lea, Curlanda devine populară în rândul artiștilor, scriitori și pictori venind să-i imortalizeze frumusețea cu pana sau cu penelul.

Pentru a ajunge în peninsulă se poate merge pe uscat (venind din Kaliningrad, Rusia) sau din Lituania, pe la Klaipeda. Aici se poate ajunge cu autoturismul (de la Vilnius pe autostradă A1) sau cu avionul până la Palanga (puțin mai în nord), de unde este un autobuz către Klaipeda.

Trecerea cu ferryboatul se poate face din Klaipeda, începând cu 5.30-5.40 până la ora 0.00, existând curse din jumate în jumate de oră (chiar și 20 de minute la noul terminal), depinde de terminalul de la care se pleacă. Trebuie precizat că vechiul terminal (Danės gatvė 1 55.706536,21.123197) este acum doar pentru bicicliști și pasageri, iar noul terminal AB Smiltynės perkėla, coord. 55.688553,21.138736 permite îmbarcarea autoturismelor, tirurilor și autocarelor. Trecerea durează 18-20 de minute. Am înțeles că erau discuții cu cei de la Unesco pentru construirea unui pod, dar atunci ar crește numărul turiștilor și, implicit, conservarea istmului ar fi mai greu de făcut.

Cordonul Curlandei are un drum principal (nu ai cum să te rătăcești) care leagă 9 așezări: Smiltyne, Alksnynė, Juodkrantė, Pervalka, Karvaičiai, Preila și Nida (pe teritoriul Lituaniei) și Morskoe, Rybachy și Lesnoy (pe teritoriul Rusiei).

Localitățile sunt pitorești, casele din lemn îți oferă o întoarcere în timp, aici poți să te admiri peisajele și să te încarci de energie. Omul a venit să întregească frumusețea locului, presărând lucrări de artă pe verdele tărâmului de basm.

---

VIZUALIZĂRI: 2298 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI