Hotelul Peștera - hotelul meu de suflet

TIPĂREȘTE

M-am hotărât sa scriu câte ceva despre hotel fiindcă sunt îndrăgostită de acest loc, cu bune si cu rele. Am citit diverse pareri, majoritatea favorabile, pe care le susțin.

Celor care au trăit o experiența neplăcuta, fie datorită drumului, fie datorită modului cum au fost primiți sau altor inconveniente descoperite, le spun ca îmi pare foarte rau ca nu s-au putut bucura de aceste locuri minunate. Si ma refer aici la tot ce înseamnă zona Peștera.

Noi mergem de vreo 15 ani in acest loc, inca din vremurile când drumul pe Dichiu era plin de stânci (nu bolovani ????), iar pe Moroieni înotai la propriu prin noroaie. Accesul era foarte greu iar noi țineam o Dacie doar pentru acest drum, pe care il facem de multe ori intr-o vara.

An de an am stat cazați cateva nopți la hotel Peștera. Începând cu vremurile când eram doar noi doi in tot hotelul, acum multi ani, pana in prezent, când trebuie sa-ți faci rezervare cu multe saptamâni înainte.

Lucrurile s-au schimbat mult in ceea ce privește aspectul, dotările, serviciile oferite. Nu pot spune ca neaparat înspre mai bine din toate punctele de vedere. Asfaltul a adus cu el si lucruri bune, dar si aglomerație, oameni care nu respecta natura si nici pe semenii lor. Celor care nu stiu inca, le recomand drumul pe Dichiu. Este asfaltat de câțiva ani, deci nu vad de ce s-ar mai folosi varianta Moroieni. Iar de anul trecut asfaltul merge pana lângă Hotel. Deci nu se mai pune problema accesului, deși mie, personal, îmi lipsesc vremurile când aici ajungeau doar cei care iubeau cu adevărat muntele. Hotelul s-a tot schimbat, si la interior si la exterior. Nu am apucat sa stam inca in suitele modernizate, dar stiu ca arată foarte bine. Am stat in camere duble si in garsoniere. Întotdeauna pe partea cu Babele. Si la un etaj cât mai sus, pentru priveliște.

Camera 403 era preferata noastra. In anii de început, fiindca nu era aglomerat, puteai sa te bucuri de liniște. In ultimii ani au început sa se audă uși trântite tot mai des, zgomot pe holuri, zgomote din camere. Ma rog, cam așa se aude in orice hotel in Romania. Izolarea fonica lasă de dorit. Pentru a va bucura pe deplin de liniște, recomand cazarea in timpul săptămânii, nu in week-end. Totuși, dacă vreți un foc de tabăra sau alte activități, atunci tot la sfârșit de saptamana trebuie mers.

Zona de Spa este OK, piscina nu e prea mare dar intrarea e gratuită. La fel la sauna si la jacuzzi. Exista si cateva aparate cardio, dar oricum, nu vii la munte sa faci sport in sala. E suficient sa faci un traseu de la hotel si gata sportul.

Personalul este amabil, iar noi ii cunoaștem pe câțiva chelneri inca de la început, de aceea ne simțim ca acasă si suntem întâmpinați foarte bine aici. Nea' Costica ne-a servit inca prima zi cand am trecut pragul hotelului. L-am regasit aici si in primăvara 2016.

Restaurantul este plăcut amenajat, si dacă e sa dau un minus, il dau meniului si prețurilor. Meniul nu este prea variat, iar prețurile sunt mari. O familie cu doi copii, care nu consuma alcool, fără 200 lei minim nu scapă. Dar se mănâncă in condiții elegante in vârful muntelui si asta poate justifica oarecum situația. Lucrurile nu au stat așa întotdeauna. Ultimii ani au adus aceste schimbări. Poate si pentru ca au din ce in ce mai multi clienți... Si mai fac ei, managerii, câte o chestie "deșteapta" pe an. Anul trecut aveau meniu fix la terasa. Anul acesta cer sa faci rezervare la terasa, ca si cum tu știi, când pleci din oraș, la ce ora ajungi la Peștera sa mănânci. Astea sunt chestii negândite suficient de cei care se ocupa, dar tot nu ma pot face sa ma enervez si sa ocolesc zona. Iubesc prea mult hotelul, cu terasa lui însorita sau cu șemineul in care trosnesc lemnele de foc, seara.

E o zona Montană atât de frumoasa, cu trasee minunate, cu peisaje mirifice, încât e o adevărată delectare, după o zi petrecuta in natura, sa te retragi la hotel Pestera, sa te relaxezi pe deplin. Tot ce ma sperie e ca oamenii, din ce ce in ce mai multi care vin aici, sa nu strice, cumva, acest colt de rai. Concluzie: recomand din toată inima celor ce iubesc muntele, dar vor sa stea in condiții bune.

---

VIZUALIZĂRI: 1495 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI