Clădiri vechi ce fac istoria Brăilei (3)

TIPĂREȘTE

Aș începe acest al 3-lea episod (și ultimul) cu spusele d-lui prof. univ. dr. Ionel Cândea, directorul Muzeului Brăilei, referitoare la arealul orașului vechi, despre care am vorbit în episoadele precedente și vom continua în cel prezent: “Brăila are un ansamblu complet de clădiri şi monumente istorice, bunuri de patrimoniu, un Centru Istoric încărcat de poveste”.

Ca atare să continuăm povestea clădirilor vechi ce fac istoria orașului Brăila din locul unde ne-am oprit în primul episod, adică din zona Pieței Poligon, deplasându-ne spre locul de start al promenadei noastre, pe un alt traseu, printre clădirile vechi ale acestui oraș.

Din Piața Poligon pleacă, sau vin (depinde cum privești problema), nu mai puțin de 6 străzi.

Una dintre ele este strada Oituz, situată între clădirea bibliotecii ˮPanait Istratiˮ și o altă casă cu istorie, Casa Carnavalli (datată 1898), acum sediul unei grădinițe pentru „piticei”.

Parcurgem la pas scurta străduță și ajungem în str. Grădinii Publice, unde vom găsi câteva case de tip aristrocratic, cu o arhitectură deosebită, ce au aparținut elitei sociale a Brăilei (negustori, armatori, industriași) de la finele sec. 19 și începutul celui de-al 20-lea. Perimetrul Grădinii Publice era zona rezidențială a burgheziei brăilene. Referitor la clădirile existente în această zonă d-na dr. Maria Stoica, muzeograf, în lucrarea domniei sale “Brăila. Memoria orașului” spune următoarele: „Majoritatea o formează construcţiile cu parter ridicat pe demisol, ample ca volumetrie, cu spaţii simetric distribuite în jurul unui salon decorat cu lambriuri, reliefuri şi picturi. Faţadele desfăşoară o suită de ornamente din repertoriul eclectismului, ordonate în jurul ferestrelor şi a intrării monumentale, vibrate prin ingenioase feronerii”. Cea mai reprezentativă, în contextul amintit, este casa Embiricos despre care am făcut vorbire în primul episod al incursiunii noastre.

Casa Cavadia (1910), inclusă și ea în lista monumentelor istorice, se află la nr. 4 pe amintita stradă. Cu toate că este într-o stare deplorabilă, se observă totuși că a fost o casă somptuoasă reprezentativă pentru prosperitatea Brăilei de altădată. Edificiul a aparținut unei bogate familii, Cavadia. Cu unul dintre membrii ei am făcut cunoștință în episodul 2 (vezi impresii), la povestea Societății Filarmonice Lyra. Ca multe dintre clădirile ce au ajuns în această stare jalnică și Casa Cavadia se află în litigiu neputând fi restaurată.

Puțin mai departe pe aceeași stradă la nr. 21, c/c (colț cu) str. Golești, își are amplasamentul o altă clădire interesantăː casa moșierului Cotis Constantin. Amplasată la intersecția celor două străzi, intersecție în unghi ascuțit, edificiul are, pe colț, o frumoasă terasă cu acoperișul sprijinit de 4 stâlpi cu capiteluri deosebite.

Ne deplasăm spre Grădina Mare (parcul din centrul orașului) și la intrarea în parc se află Casa Türinger, despre care vorbește Panait Istrati în cartea cu titlu omonim, unde scriitorul a fost în adolescență ˮbăiat de alergăturăˮ, după cum spune o placă memorială de pe zidul clădirii. Aici a funcționat o perioadă o Școală de Aplicație (desființată cu puțin timp înainte de începutul celui de-al II-lea război mondial), unde fetele se pregăteau să devină învățătoare. Cele mai merituoase dintre ele urmau mai departe cursurile la Școala Normală, amplasată vis-à-vis.

Colegiul Economic ˮIon Ghicaˮ corp B (fosta ˮȘcoala Elementară Comercialăˮ), aflată în lista monumentelor istorice cu numele Casa Suliotis, este o clădire ce a a parținut unei importante personalități brăilene, Cristache Suliotis, fost primar (de două ori) al Brăilei și deputat. Persoană cultivată, cu doctorate, pe bune, la Geneva, doctorat în drept, și la Berlin, doctorat în filozofie (n. b. – pe vremea aceea nu se purtau doctoratele copy-paste :D). Edificiul este situat chiar peste drum de intrarea principală în Parcul Grădina Mare. Fațada dinspre acest parc se distinge prin balconul din zidărie de la etaj, iar la nivelul acoperișului prin cele trei ferestre ce străpung aticul. Pe vremuri era una dintre cele mai frumoase case din Brăila, având o minunată scară de marmură în interior.

Câteva clădiri, cărora merită să le acordăm atenție, le aflăm în zona situată între str. Grădinii Publice și str. Polonă. Și aș menționa aici câteva dintre ele și anume pe cele înscrise în lista monumentelor istorice din Brăilaː

- casa Gheorghe Gussi, monument istoric, construită in 1892, de pe str. Fortificației nr. 23;

- la nr. 15 pe str. Catolică se află casa M. Balter (datată 1900), clădire aflată într-o stare foarte bună, impunătoare, construită din cărămidă, având două nivele (parter și etaj), iar alături de ea o clădire aparținând Parohiei romano-catolice Brăila;

- Casa Varlaam (datată 1912), de pe str. I. L. Caragiale nr. 3, a găzduit timp de 20 de ani Inspectoratul Școlar Județean, fiind apoi retrocedată.

Pe str. Polonă voi consemna doar prezența a două clădiriː

- casa Alexiu, clădire de patrimoniu, aflată la nr. 14 (c/c cu str. Catolică). Construcția, datată 1910, a fost ani mulți sediul Casei Municipale de Cultură Brăila. După ample lucrări de restaurare (consolidarea structurii de rezistență, refacerea decorațiunilor interioare originale, restaurarea tâmplărieiː uși, ferestre, lambriuri), clădirea, care a stat ceva vreme goală, găzduiește acum Secția de Etnografie a Muzeului Brăilei, secție ce a fost închisă vreme de 25 ani.

- câteva clădiri mai încolo, la nr. 22, este casa Irimia (ridicată în 1912), edificiu ce a fost și sediul Căminului de bătrâni.

Ieșim din strada Polonă în Bd. Al. I. Cuza, arteră importantă a orașului Brăila, despre care spuneam în ep. 1 că pleacă din și se întoarce în Dunăre, unde, aproape la fiecare pas, vom întâlni câte o clădire de patrimoniu.

Vom parcurge acest bulevard pornind de la intersecția lui cu str. Galați.

Găsim aici o frumoasă clădire renovată, aș zice frumoasă doar pe jumătate, adică partea superioară (etajul), deoarece fațada parterului a fost complet modificată într-un stil modern care nu se ˮpupăˮ deloc cu restul clădirii.

Etajul casei iese în evidență prin ancadramentele ferestrelor, având mici colonete de sprijin în partea inferioară a acestora și prin coloanele amplasate între ferestre care se pare că ar delimita camerele. Clădirea este datată 1906, dată înscrisă deasupra a două dintre ferestrele de la etaj.

Mergem, de aici, spre Calea Călărașilor și trecem pe lângă casa Eugen Schileru (1920 – monument istoric), cam obosită și nu prea arătoasă, pentru ca puțin mai departe, cam vis-à-vis să ne ˮclătimˮ ochii cu arhitectura unei frumoase clădiri, casa Fanciotti (bd. Al. I. Cuza nr. 173), proprietatea unei familii de italieni. Clădirea, datată 1925, a fost construită de către Romolo Fanciotti, medic primar urolog, nepotul unui căpitan de corabie, Marchiani Fanciotti, stabilit pe aceste meleaguri la începutul domniei lui Carol I. Casa se află și ea în lista monumentelor istorice ale Brăilei.

Tot pe bd. Al. I. Cuza, dar și pe lista monumentelor istorice, întâlnim casa Toff și casa Țane- Babeș, ambele datate 1900, edificii reprezentative pentru acea perioadă, ce amintesc de Brăila începutului de sec. XX, când pe aici se derula o treime din comerțul României. Cu toate acestea nepăsarea autorităților a dus la degradarea aproape ireversibilă a clădirilor, ceea ce a determinat încadrarea lor în cls. I de risc seismic, primind, totuși, din partea autorităților un important „cadou”: bulina roșie, acordată construcțiilor cu soarta pecetluită. Ele mai păstrează, parţial, geamurile de cristal de odinioară, însă crăpăturile din pereți nu prevestesc nimic bun. »:(

Și, în contrast cu cele două clădiri, perete-n perete cu ele, parcă pentru a scoate și mai mult în evidență starea lor de degradare, se află o clădire, care, găsindu-și stăpânul, a fost renovată frumos în vederea vânzării.

Mai departe la intersecția cu str. M. Eminescu este amplasată clădirea fostului cinema Popular care inițial a fost Casa Meșteșugarilor. Dacă la parter, în zona fațadei, clădirea a pierdut elementele aritecturale esențiale, la etajul clădirii acestea s-au păstrat, cu ancadramente și basoreliefuri frumoase deasupra ferestrelor și ușilor. Se remarcă intrarea principală, nu prin ˮminunataˮ ușă de termopan (cîhhhh! ) de la parter, ci prin porțiunea de deasupra, dintre parter și etaj, cu cele două statui ce încadrează un luminator rotund, precum și basoreliefurile ce mărginesc fereastra de la etaj și deasupra acesteia în zona frizei.

Puțin mai departe este amplasat un monument istoric, Casa Cristescu, construită în anul 1890, cunoscută de mai toți brăilenii sub numele de "Casa Căsătoriilor".

Destul de aproape de casa Cristescu remarcăm clădirea restaurantului ˮCasa Domneascăˮ, construită la începutul sec. XX (1900), restaurată atât în interior cât și în exterior, o altă reușită repunere în valoare a unei clădiri vechi din centrul orașului.

Clădirea fostului „Leagăn de copii”, aflată la nr. 79, revendicată de foștii proprietari, își așteaptă un cumpărător. Rău este că din neînțelegerea dintre vânzător și cumpărător (unul cere prea mult, celălalt, bineînțeles, nu vrea să dea atât cât se cere) are de pierdut atât casa (frumoasă dealtfel), care se degradează pe zi ce trece, cât și valoarea urbanistică a urbei Brăila.

Înșirate precum mărgelele pe aceiași parte se află alte câteva clădiri, înscrise în lista monumentelor istorice:

- casa dr. Nicolae Robitu, fiu al Brăilei, absolvent de medicină la Cluj și fost deținut politic. Chiar în condițiile inumane din temnițele comuniste, dr. Robitu a ajutat deținuții ușurându-le suferințele. Clădirea este datată 1900;

- baia Comunității Israelite “ Fondaţiunea Predinger” (1922), o clădire cu o arhitectură amplă ca volumetrie și cu o încercare de monumentalizare, inserată între construcții mai joase;

- gimnaziul de băieți Netty și L. H. Schafer (1912).

Vis-à-vis de aceste clădiri se află casa Solomon, fost sediu al casei învățătorilor și puțin mai departe casa Constantinescu (aflată la intersecția cu str. Școlilor), o clădire frumoasă, cu alură de castel.

Și uite așa ajungem de unde am plecat în primul episod – Calea Călărașilor, închizând un inel plin de istorie.

Deocamdată cam atât. Ce v-am prezentat reprezintă doar o parte a clădirilor vechi care fac istoria orașului. Vă invit, cu drag, să veniți să le vedeți pe cele prezentate și să descoperiți altele. Și nu veți regreta deoarece clădirile de patrimoniu impresionante existente în Brăila, în zona veche a orașului, sunt o adevărată atracție.

La bună vedere pe alte teme!

Drumuri bune și excursii frumoase!

Sursa: diverse surse publice deschise.

---

VIZUALIZĂRI: 6896 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI