ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 29.10.2015
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: jud. Ilfov
ÎNSCRIS: 11.06.14
STATUS: AUGUSTUS
TIMP CITIRE: 5 MIN

Calator prin istoria turismului

TIPĂREȘTE

In ziua de azi citesti si te miri de multe ori de pretentiile celor ce "fac" turism, nemultumiti ca nu au piscina pe malul marii, ca doar apa acesteia nu-i curata pe cand a piscinei are destule chimicale, nu au all inclusive intr-un hotel central dintr-o mare capitala europeana, ca apa era de Vichy si nu una cunoscuta romaneasca, ca la tv nu erau suficiente canale, desi cele internationale ti-ar fi de ajuns o zi, ca nu ai voie sa atingi exponatele din muzeu si cate altele care te fac sa-ti pui multe intrebari. Si tot citind pe aici sau in alte parti, am ajuns sa-mi pun intrebarea ce este de fapt turismul, cum se face turism, cine profita din aceasta miscare planetara a oamenilor si, desigur, cum s-a ajuns aici, la turismul de masa al vremurilor moderne. E normal cred eu, ca noi cei care mergem sa vizitam atatea zone incarcate de istorie, multe ce deja au disparut brutal din lista destinatiilor dorite, sa aflam ceva si din trecutul lui, daca se practica turism in vechime, ce posibilitati de informare aveau turistii atunci si multe altele.

Dintre toate definitiile pe care le-am gasit pe net, cele care mi-au placut cel mai mult apartin aceleiasi autoare, F. Bran : "activitatea din timpul liber care consta in a calatori sau a sta departe de locul de resedinta, pentru distractie, imbogatirea experientei si a culturii datorita cunoasterii unor noi aspecte umane si a unor peisaje necunoscute" sau, pe scurt "arta de a calatori de placere". Conditia de a te numi turist este sa fii in afara zonei de resedinta permanenta, sa nu fii remunerat pentru deplasarea ta acolo, durata calatoriei sa fie de minim 24 de ore si maxim, dupa unii de 6 luni. Theobald sustinea in 1994 ca termenul de turist/turism are la baza latina si greaca, "turnare" si "tornos", in sensul de cerc, adica miscare in jurul unui punct fix, ceea ce cu timpul a generat ideea de calatorie dus-intors.

Este recunoscut de forurile internationale ca turismul este la ora actuala, desi a cunoscut o puternica scadere in urma recesiunii globale, drept ramura economica cea mai puternica si cu cel mai mare angajator de personal, de asemeni ca sunt tari care traiesc aproape exclusiv din turism. Cuvantul "turist" este folosit de peste 200 de ani, este atestat in 1940, iar in 1936 Liga Natiunilor a introdus termenul de "turist strain", adica cel ce calatoreste in afara granitelor tarii sale, un timp de 24 ore pana la 6 luni.

Scriam undeva, dupa ce m-am documentat bine, ca nu se poate face confuzie intre "calatorii" ce cautau vanat sau locuri de locuit si pasunat. Un muguras de turism apare cam prin anii 600 i. Hr., cand in Mesopotamia, China, India, Egipt, Elada, peninsula italica apar centre culturale, economice si politice. Templele zeilor din zonele Mediteranei, Teba, Roma, Halicarnas, Alexandria cu multele scoli celebre si o biblioteca pe masura, intrecerile de nave pe Nil, baia rituala din Gange si Shravasti sau celebrul muzeu de antichitati ce a functionat in Babilon inca din vechime, casele de odihna si baile termale ale bogatilor Romei, si cate altele.

Pentru ca se organizau din ce in ce mai multe intreceri sportive, scoli, biblioteci dar si dintr-o placere a celor ce-si permiteau financiar (ca si azi) sa vada monumente si locuri faimoase, apare, pe langa constructia drumurilor si necesitatea materialelor informative. Si Herodot, cel pe care-l intalnim in atatea domenii, este considerat azi parintele cartilor de calatorie. In vremea si sub indrumarea lui apar primele ghiduri despre Atena si alte cateva locuri, unde, pe langa descrierea drumurilor de acces si a obiectivelor de vazut, sunt si sageti de orientare catre hanuri, temple, izvoare termale, etc. "Itineraria" sunt ghidurile create de romani, unde deja apare gruparea pe zone a hanurilor numite "institutii de ospitalitate" dar si, pentru prima data, insemnari despre calitatea serviciilor oferite. Deja Imperiul Roman imparte zonele de turism pe clase sociale, la Cumae nobilii, la Baiae plebea, cu servicii complete de masa si cazare pentru oameni, cai si servitori dar si placerile oferite de curtezanele angajate de hangiu. Iar China avea serviciul pentru calatori a oamenilor remunerati, care ofereau paza si consultanta pe traseu.

Fanatismul religios al Evului Mediu, invazia popoarelor asiatice, epidemiile cumplite si maruntirea teritoriilor marilor imperii cu inmultirea granitelor si implicit a legilor, fac sa stagneze putin turismul, singurul acceptat fiind cel religios, la templele indiene, la Ierusalim, Mecca, Roma, dar apare si un timid turism cultural pe langa universitatile din Cracovia, Sorbona, Padova, Oxford.

Regina Elisabeta I, jumatatea secolului XVII, explozia demografica generata de o trecatoare bunastare, acum apar mugurii turismului modern cand tinerii sunt sfatuiti sa studieze si sa calatoreasca in lume. Acum, in plina revolutie industriala apare turismul de recreere pentru clasa de mijloc, apare si prima agentie oficiala de turism, Cox&Kings in 1758, de atunci ramanand in diverse zone europene denumiri precum promenada engleza, cafeneaua engleza, Carlton, etc. Dar Thomas Cook este cel mai cunoscut fondator de agentie de turism, turismul international si de masa, data de nastere a acestei forme fiind considerata de specialistii in domeniu drept 15 iulie 1841, cand un grup de 570 de persoane apartinand unui cult religios a facut o excursie cu un tren inchiriat in sistem charter. Nu a fost singura excursie, pentru posibilitatile acelor ani, Cook a fost un vizionar si un teribil organizator.

Vreti sa stiti ce a urmat, ce a facut Cook in continuare, spuneti si va povestesc, acum merg sa fac putina calatorie, nu turism, cu masele multinationale, in dragul meu tramvai 21, unde poti invata engleza, roma, araba, turca, chiar si ceva romana de subterane, poti afla cine cu cine si-a petrecut noaptea, ce s-a mancat ieri, alaltaieri si nu doar privind dintii oamenilor ca in bancul lui Bula, ci ascultand fara sa-ti doresti, vorbitorii cu un partener invizibil, la mare distanta.


[fb]
---
Trimis de elviramvio in 29.10.15 08:27:38
Validat / Publicat: 29.10.15 09:52:26

VIZUALIZĂRI: 1071 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Nu sunt decat fructe romanesti.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA simbolic articolul - VĂ PLACE?
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 2033 PMA (din 33 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

Carmen Ion
[29.10.15 10:41:25]
»

@elviramvio - Foarte interesantă temă, care m-a preocupat şi pe mine. Am "atins-o" în câteva reviewuri şi am acum ocazia să revin asupra ei.

În Evul Mediu cea mai răspândită formă de turism a fost pelerinajul religios. Într-un articol consacrat satului Radicofani din Toscana (vezi impresii), aminteam de Via Francigena. Iată ce scriam atunci:

"Via Francigena („drumul ce vine din Franţa”) sau Via Romea Francigena („drumul spre Roma care vine din Franţa”) era şi a rămas itinerariul unui pelerinaj care ducea de la Canterbury la Roma, traversând Anglia, Franţa, Elveţia şi Italia. Constituia totodată şi una dintre cele mai importante căi de comunicaţie în perioada medievală şi principala cale de acces din nordul Europei spre Vatican. Conform primei atestări documentare – un jurnal de călătorie –, cei circa 1 600 km ar fi fost parcurşi pentru întâia oară de către Sigerico, episcop de Canterbury, în anul 990. Marea importanţă a acestei rute rezidă în faptul că a permis interacţionarea între diverse culturi. Spre deosebire de drumurile romane pavate cu bocuri din piatră, Via Francigena nu era o unică rută, ci cuprindea mai multe posibile trasee care de-a lungul timpului s-au schimbat în funcţie de necesităţie negoţului sau din considerente politice. Situaţia s-a perpetuat până în ziua de azi, când veţi găsi indicatoare care semnalează ruta pe drumuri uneori paralele. La urma urmei, toate drumurile duc la Roma! Din 1994 Via Francigena a fost declarată „Itinerar Cultural al Consiliului Europei”, dobândind astfel – ca şi Itinerariul Santiago de Compostela – recunoaştere internaţională. "

Într-un alt articol, intituat "A Year in Provence" (vezi impresii), menţionam, apropo de influenţa pe care cartea cu acest titlu a lui Peter Mayle a avut-o asupra deciziei noastre de a vizita regiunea franceză Provence, contribuţia pe care englezii au avut-o de-a lungul secolelor la dezvoltarea turismului. Citez: "Cartea lui Mayle a provocat o adevărată isterie în masă, aducând un aflux substanţial şi neaşteptat de turişti britanici, americani şi de alte naţionalităţi pe plaiurile provensale, altfel liniştite şi cât se poate de conservatoare.

Ei bine, tocmai poveştile delicioase ale lui Mayle despre sate, pieţe ţărăneşti, vinuri, vânătoare, trufe m-au convins. De ce? Pentru că am o încredere absolută în gusturile în materie de turism ale englezilor. La urma urmei, englezii sunt cei care au inventat, pe la jumătatea secolului al XVII-lea, „The Grand Tour”, un itinerariu relativ standard (Ţările de Jos, Paris, Geneva şi Lausanne în Elveţia, marile oraşe ale antichităţii şi Renaşterii italiene, după care urma Grecia), traseu pe care proaspeţii absolvenţi de familie bună de la Oxbridge îl parcurgeau pentru a se familiariza nu numai cu comorile culturale, ci şi cu rafinamentul obiceiurilor aristocratrice de pe bătrânul continent. Şi tot un englez, Thomas Cook, a întemeiat pe la 1840 prima agenţie de voiaj din lume, punând bazele turismului în masă prin organizarea unui tur pentru 570 de persoane cu trenul, pe ruta Leicester-Loughborough, pentru o întrunire, la preţul de un şiling de persoană. Mai recent, englezii au descoperit Costa del Sol în Spania, Algarve în Portugalia sau Toscana în Italia, după ce, cu mult înainte, „colonizaseră” Coasta de Azur."

Cu scuze că mă autocitez, vin acum cu câteva completări: cum şi mai ales când ar fi (re) descoperit europenii Grecia dacă nu ar fi fost Lordul Byron? La 1824, anul morţii sale (în Grecia!), această ţară, leagăn al civilizaţiei şi culturii mondiale, ajunsese o ruină după dominaţia turcă, un loc uitat de zei şi de Dumnezeu. În mare parte datorită lui Byron, englezii au "dat buzna" să o viziteze şi deja la jumătatea sec. XIX Grecia a devenit o destinaţie predilectă a europenilor.

Se pot spune (şi scrie) foarte, foarte multe despre istoria turismului, e un subiect fascinant.

Realitatea din zilele noastre este, aşa cum ai subliniat şi tu, aceea că turismul - sau mai corect spus "industria ospitalităţii" - generează cel mai mare număr de locuri de muncă şi contribuie totodată la dezvoltarea unor ramuri precum construcţiile (de şosele, căi ferate, clădiri etc.), alimentară, mobilă şi decoraţiuni interioare, publicitate şi câte şi mai câte.

După al Doilea Război Mondial, mai precis începând din anii 1960, când cicatricele lăsate de marea conflagraţie au pornit să se închidă, "inventarea" turismului de masă, ca urmare a creşterii nivelului de trai şi a posibilităţilor de "entertainment", a dus la o adevărată explozie a "migrărilor temporare". Lumea a devenit un "sat" tot mai accesibil unui număr tot mai mare de oameni iar faptul că unii din ei se plâng de calitatea apei mării, a mâncării de la AI etc. etc. eu o iau ca atare: nu suntem toţi la fel.

Cred că, dincolo de orice fel de nemulţumiri pe care, ca turist, le poţi avea pe acolo pe unde cutreieri, ceea ce rămâne e bucuria în sine de a călători şi mulţumirea că te-ai născut în vremuri când aşa ceva e, chiar şi cu unele sacrificii, tot mai posibil.

Felicitări pentru articol!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][6 voturi]
Costi
[29.10.15 12:07:53]
»

@elviramvio -

Trebuie să recunosc cu părere de rău că nu am ajuns cu lectura până la sfârșitul impresiilor, deși acestea sunt interesante și abordează un subiect numai bun de discuții pe marginea lui.

Ceea ce m-a împiedicat să ajung la sfârșit, altfel decât prin derularea rapidă folosind rotița mouse-ului, este un fapt care se manifestă din ce în ce mai des la mine: lipsa diacriticelor în text.

Te rog să nu te superi, nu o spun ca o critică, este pur și simplu o constatare: a devenit din ce în ce mai obositor pentru mine, mai ales la textele lungi, să le citesc în lipsa diacriticelor, ceea ce mă obligă la o concentrare suplimentară, pe care mintea mea, involuntar, e din ce în ce mai puțin dispusă să o exercite.

De aceea, te rog să nu te superi, dar îți cer o favoare: aceea de a face tu un mic efort și de a trece la scrierea cu diacritice, nu de alta, dar scrii bine și chiar vreau să te citesc.

Dacă nu știi, dar vrei să afli cum poți scrie cu diacritice, poți să vizitezi pagina campaniei Scrie românește pe net, unde vei găsi toate cele necesare.

Mai poți consulta și pagina: vezi impresii.

De asemenea, mai sunt și alte locuri unde te poți informa și poți afla cum se poate scrie (foarte simplu) cu diacritice. Uite, una chiar pe Facebook: pe FB.

Dar, cel mai simplu, dă o căutare pe Google, după expresia „scrie românește pe net”. Vei fi uimită ce listă lungă vei obține.

Sper că ecoul meu nu te va supăra, nu am avut această intenție când l-am scris, este doar o rugăminte pe care ți-o adresez ție și altora care au „în sânge” dorința și putința de a scrie. E păcat să nu o faceți într-o limbă românească corectă și lipsită de posibilitatea unor confuzii.

Mulțumesc pentru înțelegere și îmi cer încă o dată scuze pentru intervenție.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][2 voturi]
elviramvioAUTOR REVIEW
[29.10.15 15:22:02]
»

@Costi -

Nici vorba de suparare, chiar este bine ca atingeti problema. De mult ma gandeam sa fac lucrul acesta dar tot am amanat, asa cum se intampla cu multe in viata. Nu va pot spune cum scriu, uneori, cate putin si in metrou, pe tableta, desi e greu la tineretea mea raportata la uriasul instrument.

Si nu va cereti scuze, aveti dreptate. Multumesc pentru tot si promit curand.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
elviramvioAUTOR REVIEW
[29.10.15 15:33:07]
»

@Carmen Ion -

Ma bucur ca subiectul acesta va intereseaza. Am incercat sa fie scurt si am "taiat" multe din articolul initial, chiar The Grand Tour, sa nu se creada ca exagerez. Dar stiti cum este, cand scurtezi prea mult ceva frumos, isi schimba fata. Poate continuam, daca si colegii vor.

Multumesc pentru ca-mi cititi articolele, multumesc si pt ecou.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [1][1 vot]
Zoazore
[29.10.15 19:14:27]
»

@elviramvio - Da, eu vreau! Vreau să mai citesc scrierile tale atât de interesante.

Și vreau să știu ce-a făcut Cook în continuare.

Știu c-am promis că voi scrie despre Brăila, dar, deocamdată, nu pot! Sper să pot în curând. Cât de curând? Nu știu!

elviramvioAUTOR REVIEW
[29.10.15 22:50:34]
»

@Zoazore -

In sfarsit apari! Saptamana viitoare; am promis lui @Costi sa trec la diacritice. Dar cand am promis nu am tinut cont ca eu am ubuntu, asa ca astept sa vina copilu'.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
3 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Carmen Ion, elviramvio, Zoazore
Alte articole din această RUBRICĂFilozofări... turistice:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.055418968200684 sec
    ecranul dvs: 1 x 1