O zi în Edirne

TIPĂREȘTE

Recentul review despre Rys Hotel Edirne - vezi impresii mă face să duc treaba până la capăt. Dacă tot am călcat pe pământ turcesc, când ne-am cazat două nopți la acest hotel, voi scrie câte ceva și despre oraș.

Așadar, după o lungă perioadă de hibernare, la sfârșitul lunii martie 2013 am mers la Edirne. Anterior, în drum spre Istanbul, am fost de multe ori aproape de acest oraș, menționat și în istorie cu numele Adrianopol, dar nu aveam timp suficient să-l vizităm.

Iată-ne plecați la drum. Vremea nu era încântătoare, atât la noi cât și pe pământ bulgăresc. Era un cer bacovian, dar tot era bine că nu ploua. Traseul includea și Pasul Shipka, parcurs de noi de multe ori, se știa 18 km. de urcuș relativ ușor și alți 13 de coborâre. La urcare, pe la jumătatea drumului, iarna încă nu plecase, pe marginea drumului încă mai era zăpadă. Spre vârf, lucrurile s-au complicat. Era ceață, burniță și pe ramurile pomilor de deasupra drumului era chiciură groasă, care din când în când cădea sub formă de bucăți, unele chiar mari și îmi puneau în pericol parbrizul. Vizibilitatea era redusă sub 50 metri, se mergea încet și disciplinat. Am scăpat de această vicisitudine a vremii la sfârșitul coborârii, însă ploaia măruntă ne-a însoțit până la hotelul din Edirne.

In ziua următoare nu a fost vreme bună. Era ceață și din când îm când ploua mărunt. Încă de acasă ne-am fixat câteva obiective.

În primul rând Moscheea Selimiye Camii, apoi strada principală Talatpașa (cca. 1400 metri) și și frumoasa stradă pietonală Saraclar Caddesi, pe care v-o recomand să nu o ratați.

Bineânțeles că am vizitat moscheea, cea cu 999 ferestre (cred că știți de ce nu 1000 ferestre), care bazându-se pe iluminatul natural, din cauza ceții de afară, înăuntru pătrundea puțină lumină și greu de făcut fotografii. Interesantă era micuța fântână din centrul moscheiei, care cu 2 căni pe margine, te invita să bei. Am vizitat și micuțul bazar de la intrarea în moschee.

După amiază, când ceața s-a mai ridicat, am întâlnit într-o intersecție intens circulată, un grup statuar sau nu știu cum să-i spun, care reprezenta un vas cu fructe, ținut ridicat de o mână întinsă. Mi-a plăcut, l-am fotografiat și acestea sunt singurele fotografii (în direct) pe care le voi posta alături de review. Celelalte mie nu mi-au plăcut. Mai postez 4 imagini luate de pe camera video care arată vitregia vremii la dus. Ziua a trecut repede, fiind și mai scurtă, așa cum este în luna martie.

Orașul este frumos și merită să fie vizitat. Detalii nu scriu pentru că @ Aurici și-a făcut excelent treaba iar @ Ileanaexperta m-a încântat cu fotografiile ei, așa că vă invit să citiți și să priviți.

Ce nu mi-a plăcut în Edirne.

Greu am găsit un punct de schimb valutar. Acesta era în capătul străzii Talatpasa, colț cu str. Londra și puțin către Saraclar Caddesi.

În privința băuturii, respectiv bere. Ei bine, așa cum românul este frate cu berea, turcul este frate cu ceaiul. Am intrat în câteva terase, am cerut bere și ni s-a oferit ceai. Mă întreb, ce-or fi înțelegând ei din apa acea caldă, colorată și îndulcită. Cu greu am găsit la un chioșc de răcoritoare, dar cutiile cu bere nu erau expuse.

Din cauza vremii nefavorabile, excursia a fost mai puțin reușită. Ne-am întors acasă cu speranța că sezonul călătoriilor care abea începuse, ne va aduce și zile mai bune și însorite.

---

VIZUALIZĂRI: 2658 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI