Început de mai la sud de Dunăre - Plovdiv şi Veliko Tarnovo

TIPĂREȘTE

Partea I

Mai, frumoasa lună a primăverii! Cele câteva zile libere ne-au îmbiat la drum, mai ales că eram în anotimpul meu preferat. Unde? La sud de Dunăre, prin Bulgaria vecină şi puţin, prin Grecia însorită.

Două oraşe bulgăreşti ne-au făcut să ne simţim bine şi chiar să vrem să revenim: Plovdiv (la dus) şi Veliko Tărnovo (la întors).

Am plecat pe la ora 12 de acasă (cu maşina personală) şi am ajuns la Plovdiv pe la ora 20,30, timp în care se includ şi cele două ore de mers bară la bară pe centura Bucureşti-ului. Drumul prin Bulgaria a fost bun, în majoritate pe două benzi şi cu ceva autostradă mai aprope de Plovdiv. Ştiam că o să avem parte de o cazare confortabilă la Hotelul de apartamente Bright House 3* şi acest lucru s-a confirmat. Hotelul, situat foarte aproape de partea veche a oraşului şi, implicit, de principalele obiective turistice, ne-a dat posibilitatea ca, în dimineaţa luminoasă a zilei de 1 Mai, să cunoaştem un loc frumos, care merită să fie văzut. Zona pietonală largă era deja populată, oamenii se bucurau de splendoarea unei zile însorite, cu căldură blândă.

Ne-am îndreptat către una dintre cele şapte coline pe care este construit oraşul, numită Nebet Tepe (denumire turcă), adică Dealul Rugăciunii. Acest deal a fost leagănul unei aşezări tracice, numită Eumolpias, după numele regelui trac Eumolpos, considerat descendent al zeilor, în cazul de faţă, fiul lui Poseidon. Stau mărturie pentru aceasta descoperirile arheologice ale unei culturi datând din mileniul al IV- lea î. H., precum şi scrierile cunoscutului istoric roman Ammianus Marcellinus. Ruinele acestei srăvechi aşezări se află la altitudinea de 203 m, pe dealul menţionat. Ca să ajungi aici parcurgi străzi în pantă pietruite, mărginite de clădiri frumoase, care găzduiesc în prezent muzee, apoi case datând din sec. al XIX-lea, reconstruite după planurile originale şi purtând amprenta specificului local. Ne referim la case negustoreşti (în general) ale căror etaje se sprijină pe stâlpi exteriori, având exteriorul vopsit în maron sau crem şi decoraţiuni care le fac să aparţină unui anumit spaţiu cultural. Un vânt proaspăt de primăvară ne-a însoţit paşii pe strada Staborna, până am ajuns în vârful dealului Nebet Tepe. Ruinele (ziduri şi blocuri de piatră) ocupă un spaţiu relativ întins şi nu aparţin numai perioadei străvechi menţionate, ci şi celor ulterioare ei, când pe aici au trecut macedoneni, romani, bulgari şi turci, toţi fiind preocupaţi de întărirea acestei poziţii strategice a locului. Aspectul colinar al oraşului se vede foarte bine din acest punct, ca şi râul Mariţa, pe malurile căruia este construit. Se vede atât oraşul vechi, cu construcţii specifice, dar şi cel nou, cu blocuri din perioada comunistă, dar şi cu hoteluri impozante din beton, oţel şi sticlă.

Grupurile de turişti ( turci, italieni ) admirau priveliştea care se deschidea larg, precum şi blocurile mari de piatră, datând din vremuri de mult apuse. Drumul înapoi pe străduţa pietruită ne-a scos din nou în cale casele vechi despre care vorbeam, dar şi Biserica Sfinţii Constantin şi Elena, ascunsă în spatele unui zid de piatră. Fondată de în anul 337 d. H. de împăratul roman Constantin, această biserică a îndurat vicisitudinile istoriei, ultima dată fiind reconstruită în 1830, an în care a fost realizată şi pictura. Este o construcţie mică, dar lucrată cu migală şi multă artă în interior, unde pictura murală, pe un fond albastru- gri, iese în evidenţă, alături de stranele din lemn, sculpate deosebit de frumos.

Vorbeam mai înainte de prezenţa romanilor aici. În anul 46 d. H. ei au cucerit Eumolpias, care îşi schimbase numele în Philippolis, după ce fusese cucerit de Filip al II-lea al Macedoniei, tatăl lui Alexandru Macedon. Firesc, romanii i-au schimbat şi ei numele, de data acesta în Trimonium, pentru că deja aşezarea se mărise şi se întindea pe trei dealuri. (Nebet, Dzhalmaz şi Taksim). În acest spaţiu se întinde de fapt centrul vechi istoric (datând din sec. al XIX-lea) cu casele şi construcţiile menţionate, considerate a fi simbolul Renaşterii bulgare.

Civilizaţia romană nu a putut să nu lase urme. Este vorba, printre altele, de un amfiteatru şi un stadion. Descoperit în 1972, în urma cutremurului produs atunci, Amfiteatrul roman este o construcţie foarte bine conservată, robustă, de-a dreptul minunată. Este şi funcţională, întrucât aici se ţin spectacole de teatru şi de operă. Capacitatea amfiteatrului este mare (după unii 3000, după alţii 7000 de locuri), iar scena este amplă. Construcţia amfiteatrului, situat pe dealul Taksim, se datorează, se pare, împăratului Traian (sec. al II –lea d. H.). Intrarea la obiectiv este de 6 leva.

Stadionul roman este şi el un dar făcut de istorie acestui oraş. nu se păstrază decât o parte a lui, dar se pare că avea o capacitate de 30000 de locuri.

Istoria Plovdiv-ului nu se opreşte la romani, la începutul Evului Mediu, acesta fiind ars de goţi şi de huni, pentru ca apoi să fie ocupat pe rând de bizantini şi de bulgari, iar din 1364 să intre sub stăpânire otomană timp de 500 de ani. In mod firesc există mărturii ale culturii otomane, construcţiile religioase ocupând un loc central. Moscheea Giumala ( Djumaya), situată în piaţa cu acelaşi nume, este una dintre construcţiile reprezentative de acest tip (se pare că există aproximativ 50 de moschei). Construită pe locul unei foste biserici bulgare (St. Petka) pe timpul domniei Sultanului Murad II (sec XIV - de unde denumirea de Muradiye), este una dintre cele mai frumoase temple religioase islamice din Balcani, şi una dintre cele mai mari şi mai vechi moschei din Bulgaria. Este celebră pentru cadranul solar, minaretul subţire şi zvelt şi pentru picturile murale.

Atât am putut vizita în timpul şederii noastre la Plovdiv, oraş care, în anul 2014, a fost Capitală Culturală Europeană pe bună dreptate, fiindcă are ce să prezinte. Mai erau multe de vizitat (muzee, bazilici) dar drumul nostru continua către Litochoro, în Grecia. Gândul că am lăsat locuri şi obiective neexplorate în acest oraş interesant, ne va face să revenim mai devreme sau mai târziu.

---

VIZUALIZĂRI: 2944 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI