Danemarca - la pas prin două oraşe (partea a II-a)

TIPĂREȘTE

Langelinje oferă posibilitatea unei plimbări plăcute pe lângă ţărmul mării. După ce treci de un parc frumos amenajat (chiar dacă nu mare) dai cu ochii de o mulţime de oameni strânsă în jurul a ceva important, care se dovedeşte a fi Mica Sirenă, sculptură emblematică pentru Copenhaga, realizată în 1913 de artistul Edvard Eriksen, având ca sursă de inspiraţie personajul din basmul cu acelaşi nume al neîntrecutului Hans Christian Andersen, autor cu care Danemarca se mândreşte. Balerina Ellen Price, care a pozat doar pentru bust şi soţia artistului, Eline, sunt cele două modele care l-au ajutat să-şi realizeze opera. Deşi are dimensiuni reduse (are 125 de cm înălţime şi cântăreşte 175 de kg) sculptura din bronz este frumoasă şi pusă în valoare de locul în care este plasată (creează senzaţia că Mica Sirenă se odihneşte pe stânci). Aşa cum spuneam, la această sculptură se poate ajunge pe jos, cum am făcut noi, dar şi cu vaporaşul, sau chiar în canoe, mijloace de transport care se pot lua, în general, din Nyhavn (portul nou). Personal cred că e mai greu să surprinzi delicateţea acestei opere de pe mare, mai ales că e de mici dimensiuni, dar există oferte turistice în Copenhaga pentru toate gusturile.

Iată-ne din nou la pas pe străduţele frumoasei capitale către Nyhavn, o zonă foarte animată şi plină de culoare. Clădirile aliniate pe marginea cheiului te trimit cu gândul la Italia (mai ales că sunt şi vopsite în culori diverse, luminoase) ca şi forfota turiştilor care vin şi pleacă, la care se adaugă oferta teraselor şi restaurantelor din zonă. Ne-am aşezat şi noi la una dintre terase, unde eu, mare amatoare de mâncăruri din peşte, am comandat şi am servit trei feluri de hering, servite în mici farfuriuţe de porţelan. A fost o adevărată plăcere a gustului acest hering, preparat la el acasă. Nu am ratat nici inegalabila bere daneză, mai ales că se făcuse cam cald. Acest popas culinar a fost binefăcător, fiindcă am acumulat energie pentru a vizita şi alte obiective, cum ar fi Biserica de marmura (Marmorkirken), construită din marmură norvegiană, în stil baroc, într-o perioadă îndelungată (1749- 1894), datorită costurilor ridicate. În jurul bisericii dedicate sfântului Frederik se află 16 statui reprezentând mai multi lideri religioşi, de la Moise până la Luther, precum şi o serie de sculpturi înfăţişând principalii pastori şi episcopi danezi. Arhitectura bisericii se integrează armonios în contextul construcţiilor din zonă, una dintre cele mai importante fiind Palatul Amalienburg. Situat în piaţa cu acelaşi nume, acesta cuprinde patru clădiri identice (numai la exterior) în stil rococo, unde familia regală şi-a stabilit domiciliul începând din 1784. În centrul pieţei se înalţă o superbă statuie ecvestră a regelui Frederik al V-lea, realizată de către sculptorul francez Jacques Francois Joseph Saly, statuie despre care se spune că a costat o avere. În fiecare zi, la prânz, regimentul de strajă şi fanfara regală defilează între Rosenborg Slot şi Amalienborg, pentru a schimba garda (noi nu am prins), iar de ziua Reginei Margrethe, pe 16 aprilie, danezii se adună aici pentru a o aclama pe suverană, care salută mulţimea din balcon.

La doi paşi de piaţa Amalienborg se află Grădina (Amalie) de pe malul apei, decorată cu o superbă fântână arteziană. De aici se poate vedea, peste canal, clădirea nouă a Operei din Copenhaga. Cu o suprafaţă de 41 000 de mp, Opera ocupă o poziţie privilegiată în portul din Copenhaga, chiar în prelungirea axei istorice Frederikskirken – Amalienborg, fiind vizibilă din orice punct, cu atât mai mult cu cât este parţial izolată prin canale. Ceea ce atrage iremediabil privirea este acoperişul uriaş în consolă, ce pare a pluti peste corpul central din sticlă şi metal. Se spune că în sala de audiţii pot intra 1400-1700 persoane.

Drumul nostru a continuat apoi spre hotel, pentru o binemeritată odihnă. După amiază însă am mers până la Christiansborg, al treilea palat cu acest nume, construit pe locul celor două care au pierit în incendii, ridicat între anii 1907-1928 de către arhitectul Thorvald Jorgensen în stil baroc. Acesta găzduieşte Parlamentul, Curtea Suprema şi biroul Primului Ministru, dar şi Camerele Regale pentru recepţii, Capela Palatului Christiansborg, Complexul Regal de Călărie şi Grajdurile Regale. Noi nu l-am putut admira decât din exterior, dar se poate vizita, fiind organizate tururi ghidate.

A doua zi de dimineaţă am plecat spre Aarhus, al doilea oraş, ca mărime, din Danemarca. Supranumit „Capitala Iutlandei”, acesta este şi principalul port al ţării, percum şi un important centru universitar. Am mai trecut încă odată impunătorul pod Storebaeltbroen şi apoi ne-am continuat drumul pe soşelele daneze, mărginite de grâne coapte, aurul lor fiind întrerupt numai din loc de culoarea sobră a construcţiilor destinate fermelor, nu prea întinse ca dimensiune şi realizate în special din lemn.

Ne-am cazat la hotelul Comwell (patru stele), care era dat în folosinţă de scurt timp în Aarhus, hotel plasat în centrul acestui oraş (vezi impresii). Din puţinele materiale informative ştiam că există un muzeu al vikingilor, un important muzeu de artă modernă, cea mai înaltă catedrală din Danemarca, Den gamble by (un muzeu în aer liber), precum şi pădurea –parc Marselisskoven.

Aarhus este la fel de frumos ca şi Copenhaga, are clădiri tipic daneze, construite din cărămidă, străzi pietruite (în partea veche), catedrale, port. Am pornit la pas pe strada comercială în pantă, plină de lume, ajungând repede la Muzeul vikingilor, cu intrare liberă, amenajat in centrul oraşului, la subsolul unei clădiri. Recunosc faptul că nu a fost ceea ce aşteptam, întrcât acesta prezenta mai mult fotografii, e adevărat bine încadrate în diorame. Informaţiile şi prezentarea lor erau foarte bune, dar exponatele erau puţin numeroase. După încă o jumătate de oră de mers am ajuns la Den gamble by, um muzeu al satului danez în aer liber. Practic, acesta reproduce o aşezare daneză veche, cu case, străduţe pietruite, ateliere destinate meşteşugurilor, piaţa, etc. E un loc ce merită vizitat, dar preţul de intrare e cam mare, comparativ cu ceea ce oferă. (cred că 12 euro biletul).

Ce am ratat? Aros Museum – unul dintre cele mai mari muzee de artă din nordul Europei, cu un spaţiu expoziţional întins pe 17000 m2. La ultimul etaj al muzeului se află celebra Rainbow Panorama. Era târziu şi se închidea.

Dar, a doua zi dimineaţă, am avut una dintre cele mai mari bucurii din Aarhus şi anume pădurea-parc Marselisskoven, unde printre numeroasele specii de arbori, unii foarte bătrâni, se plimbă nestingherite căpriore şi cerbi, specii cu care această zonă verde a fost populată. Nu era un exemplar sau două, ci o mulţime, care te întâmpina, păştea lângă tine şi chiar accepta morcovi (!!) din palma ta. (eu n-am avut, dar am dialogat pe tema asta cu frumoasele exemplare). Părinţii îşi plimbau copiii de toate vârstele printre ele, oferindu-le o bucurie nemărginită.

Aceasta a fost experienţa noastră din Danemarca, ţara în care cerul şi marea au aceeaşi culoare, iar soarele străluceşte blând pentru a lumina feţele oamenilor primitori.

---

VIZUALIZĂRI: 3901 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI