O plimbare la Târgu Jiu

TIPĂREȘTE

Pentru că urma să plecăm în Franţa, unde ne planificasem şi o vizită la atelierul lui Brâncuşi, ne-am gândit să facem "încălzirea", cu o vizită în oraşul din România, care-i găzduieşte cele mai reprezentative opere de artă (Brâncuşi s-a născut la Hobiţa, un sat situat la vreo 15 km vest deTîrgu Jiu).

Am plecat din Piteşti pe E81, până la Râmnicu Vâlcea, apoi pe DN67, până la Târgu Jiu, în total aproximativ 175 km, care se parcurg cu uşurinţă în două ore şi jumătate.

Întrarea în oraş se face pe Calea Bucureşti şi, chiar la intrare, pe partea dreaptă, se găseşte parcul Coloana Infinitului, de neconfundat şi pe care nu îl poţi rata, datorită, bineînţeles, Coloanei fără sfârşit, care a şi dat numele parcului şi care domină, cu înălţimea sa de aproape 30 m, împrejurimile.

După ce a fost restaurată, coloana a fost amplasată, zic eu inspirat aici, pentru că zona este plată, clădirile sunt destul de departe şi nici nu sunt înalte, astfel încât nimic nu te poate împiedica să admiri în toată măreţia sa, una dintre cele mai cunoscute opere de artă ale celui mai renumit artist plastic român.

După ceva timp petrecut în parc, am plecat mai departe, pe aceeaşi Cale Bucureşti, care de la un moment dat îşi schimbă denumirea în strada Unirii şi am ajuns la intersecţia cu bulevardul Constantin Brâncuşi. Am lăsat maşina chiar după intersecţie, pe partea dreaptă. Peste drum este Piaţa Mare a municipiului şi, dacă mergeţi mai departe, pe strada Unirii, ajungeţi la podul peste Jiu, pe unde se continuă DN67, spre Motru. Înainte de pod, puteţi face la stânga, pe Aleea Digului, unde este un târg cu de toate, iar ceva mai încolo, hypermarket-ul Kaufland.

Dar asta este mai puţin important. După cum am spus, noi am lăsat maşina vizavi de Piaţa Mare. Peste drum de aceasta începe Parcul Municipal, în colţ fiind şi o intrare secundară în parc.

Parcul municipal, căruia i se mi spune parcul Brâncuşi, este de formă dreptunghiulară şi se află situat între bulevardul Constantin Brâncuşi şi malul lacului de acumulare al hidrocentralei Târgu Jiu, avînd o lăţime de vreo 200 m şi o lungime de aproximativ 1 km, asta dacă punem la socoteală şi partea cu stadionul Pandurii.

În dreptul parcului, de partea cealaltă a bulevardului Constantin Brâncuşi este centrul civic al oraşului, cu primăria şi prefectura.

Intrarea principală este din bulevardul Constantin Brâncuşi, în dreptul străzii Calea Eroilor. De aici începe şi aleea principală a parcului, orientată pe direcţia est-vest. Chair la intrare, pe alee se află Poarta Sărutului, loc unde toţi îndrăgostiţii care ajung aici fac obligatoriu o fotografie, deşi, se pare că Brâncuşi dădea o cu totul altă semnificaţie lucrării sale.

La capătul opus, pe faleză, se găseşte cea dea treia lucrare a lui Brâncuşi expusă în Târgu Jiu, Masa Tăcerii, cu cele 12 scaune în formă de clepsidră, sugerând scurgrea inexorabilă a timpului.

In apropiere se găseşte şi o sculptură a unui japonz, înfăţişându-l pe Brâncuşi îmbrăţişând o femeie.

După ce ne-am plimbat prin parc, am revenit la maşină şi am plecat apoi spre Petroşani, prin frumosul defileu al Jiului. Ne oprim pentru o scurtă vizită la mănăstirea Lainici, după care, de la Petroşani, intrăm pe DN 7A (Petroşani-Obârsia Lotrului-Vidra-Voineasa-Brezoi). Până la Obârşia Lotrului, drumul este relativ bun, deşi are şi o porţiune neasfaltată. Dincolo de Obârsia Lotrului, drumul este destul de prost, asta de când s-au restituit terenuri forestiere şi proaspeţii proprietari s-au pus pe defrişat, astfel că vehiculele de tonaj greu au stricat şoseaua, dar asta ţine numai până la Vidra. Aici, din drumul principal se desprinde un drum neasfaltat, de câţiva km, care duce la ceea ce ar fi trebuit să fie o staţiune de munte de mare succes, dacă vremurile socialiste nu s-ar fi sfârşit brusc. Hotelul, aflat încă în construcţie în '89, a fost lăsat de izbelişte şi s-a degadat, arătând acum ca după un bombardament atomic. În schimb, nişte întreprinzători privatizaţi au înjghebat o afacere, dezvoltând spaţii de cazare în imediata apropiere. Zona este sălbatică şi ar merita mult mai multă atenţie, dar, pe de altă parte, mă gândesc că poate e mai bine aşa, altfel cine ştie ce s-ar mai face şi pe-acolo. În orice caz dacă doriţi să vedeţi aceste locuri, duceţi-vă cât mai repede, nu se ştie cât veţi mai avea ocazia.

Drumul în continuare, spre Voineasa este în stare relativ bună, nu ai nevoie de 4x4, se merge foarte bine şi cu o maşină de oraş, pentru că este asfalt, cu ceva porţiuni cu denivelări, e drept, dar pe ansamblu acceptabil.

Nu ne-am opit la Voineasa, pentru că era deja târziu şi mai văzusem staţiunea, dar dacă ajungeţi aici, indiferent ce v-au spus alţii, dacă sunteţi iubitori de natură şi aveţi mai mult timp, vă sugerez să vă peteceţi câteva zile aici. Deşi staţiunea este una sindicală şi, ca atare nu s-au făcut niciun fel de investiţii, zona este foarte frumoasă, nu este aglomerată şi se pot face drumeţii pe diverse trasee. Vă recomand în special să mergeţi pe cheile Latoriţei, este un peisaj splendid.

De la Voineasa drumul este la fel de frumos, se trece pe lângă două lacuri de acumulare, Mălaia şi Brădişor, după care se ajunge la Brezoi şi de aici se intră pe E81, care străbate valea Oltului.

Circuitul pe care l-am descris aici se poate face cu opriri mai lungi şi mai dese, pe parcursul mai multor zile, pentru că, în afara celor amintite de mine, mai sunt multe alte obiective turistice de vizitat pe traseu.

---

VIZUALIZĂRI: 2511 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI