Nostalgie si relaxare

TIPĂREȘTE

Am revenit la Hotel Olanesti si in Olanesti, de altfel, dupa vre-o 15 ani. Trebuie sa mentionez ca Olanestiul a fost, practic, ani de-a randul, in copilaria mea, sinonim cu vacanta de vara, mergand acolo cu bunicii, cazati fiind, cu rare exceptii, mereu la Hotel Olanesti. Anul acesta, de 1 mai, aveam nevoie de putina relaxare, si luand in calcul distanta, traficul, si prognoza meteo - toate in defavoarea marii, ne-am indreptat spre Olanesti. Trebuie sa maturisesc ca initial aveam alte planuri de cazare, dar nu am facut rezervari, convinsi fiind ca aveam sa gasim ceva pana la urma. Am dat o raita prin statiune, trecand rapid in revista optiunile initiale de cazare, dar fie ca nu aveau liber, fie ca ceva nu ne-a convenit, intr-un final am ajuns la Hotel Olanesti. La intrare, am fost un pic derutati de cuvantul SANATORIU, care parea sa fie omniprezent, dar odata pasind inauntru, am fost inundat de un sentiment placut de atemporalitate nostalgica, revazand reeceptia si holul (or should I say "the lobby";) ) aproape neschimbate, si totusi in buna stare. La receptie ne-a intampinat un tanar foarte amabil din Roman de origine, care cu un zambet blajin si multa caldura, raspundea natural tuturor solicitarilor. Am intrebat daca au cumva si un apartament, si spre surprinderea noastra aveau, am cerut sa-l vedem si ni s-a inmanat cheia. Vazut, placut, platit, cazat. Da, ati inteles bine, platit inainte - se pare ca politica hotelului cerea achitarea in avans a intregului sejur preconizat. Ciudat, dar nu foarte deranjant.

Apartamentul - mare, probabil rezultat din contopirea a doua camere standard, acestea pastrandu-si si anexele - astffel aveam 2 bai (una cu WC si chiuveta, cealalta cu dus si chiveta) si doua balcoane - ambele cu uscator de rufe pliabil si priveliste superba. Livingul avea o canapea extensibila, un fotoliu, un televizor LCD destul de mare si un minibar (gol). Dormitorul avea doua paturi, noptiere, o masuta cu un televizor mic, mai vechi dar perfect functional, si un dulap incapator. Aspectul general era placut, cu mici semne de uzura, si niste optiuni indoielnice de cromatica decorativa. Lenjeriile si prosoapele aratau bine. Utilitatile functionale.

Serviciile - foarte bune. De receptie deja am pomenit laudativ, sa vorbim un pic despre restaurant, sau cantina, mai bine spus. Spun asta nu intr-un sens peiorativ, si nici negativ - cantina asta mi-a trezit amintiri asa de placute, cu mirosurile imbietoare mult prea familiare, cu amabilitatea si profesionalismul personalului, cu o savoare aparte, rutinata, a preparatelor, inacat as prefera-o oricand oricarui alt restaurant de fite din statiune (optiune confirmata, de altfel, ulterior). Am mancat aici cel mai bun snitel dupa multa, multa veme - exact cum trebuie sa fie un snitel: crocant la exterior, fraged si aburind la interior - multumiri bucutaresei - tot respectul. Sa va mai spun de ceaiul casei - un mix aromat de plante, lasat la discretie pe masa, la micul dejun intr-o cana mare de inox, de painea proaspata, facuta in laboratorul propriu?

Sanatoriu, sanatoriu, sanatoriu - un fel de leitmotiv usor agasant ce te acompania peste tot in hotel sub forma de sageti indrumatoare. La aspectul de spital contribuiau din plin si usile camerelor din termopan alb - oare de ce n-or fi reconditionat si pastrat vechile usi frumoase din lemn? Hotelul era plin de batrani aflati la tratament, ce pareau destul de multumiti, de altfel, si credeti-ma nu-s deloc usor de multumit. Lifturile functionau si aratau bine, de asemenea bine sincronizate.

Statiunea - Valuri de nostalgie si revolta ma asalteaza rand pe rand. Mai mult revolta: s-a naruit pavilionul de bai - chipurile intr-un incendiu accidental, vila 20 demolata, cladiri emblematice lasate in paragina in timp ce rasar tot felul de monstruozitati colorate, abominatii fara gust si fara rost, sau nelalocul lor. Dar cea mai mare aberatie consider ca este sechestrarea izvoarelor. Pune taxa de statiune mai mare, taxe de parcare, orice, dar nu lua izvoarele ostatice. Este cea mai sigura modalitate de a indeparta generatia tanara, un atentat la insasi esenta Olanestiului.

Amintiti-va stimati administratori ca nu sunteti decat umili custozi vremelnici ai unei valori inestimabile ce nu va apartine. Este o mare onoare si o imensa responsabilitate. Nu sunteti voi ctitori ci doar ingrijitori!

---

VIZUALIZĂRI: 3900 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI