O alta parte a Rhodos-ului

TIPĂREȘTE

Am sa inchei, cu acest articol, peripetiile din inmsula Rhodos, mai ales ca iar s-au adunat multe si nu as vrea sa fac confuzii, desi este ultimul concediu de anul trecut … Ca sa nu mai pun la socoteala faptul ca inainte si dupa mine au fost alti useri mult mai valorosi care deja au scris despre aproape toate obiectivele “must see”. Ideea e ca, daca ai vrea sa poti vizita toate lucrurile interesante de pe aceasta insula nu stiu daca ti-ar fi de ajuns nici doua sejururi… Totul atrage, totul suna interesant, nu ai vrea sa “ratezi” nimic!

Am scris intr-un review anterior despre Valea Fluturilor si baile de la Kaliteea, si despre statiunea pe care am socotit-o a fi cea mai pe gustul meu din Rhodos, Faliraki. Acum am sa continui cu restul celor vazute prin plimbarile zilnice cu masina. Sfatul meu este ca trebuie sa inchiriati o masina pentru a va bucura de independenta si a putea vizita, in ordinea prioritatilor voastre obiectivele.

Una din zile a fost dedicata vizitarii capatului sudic al insulei, mai exact a locului unde se intalnesc, la propriu, Marea Mediterana si Marea Egee. Drumul pana la Prasonissi este unul foarte pitoresc, veti calatori printre dealuri si coline, veti urca si veti cobora inconjurati de o vegetatie abundenta, veti gasi cateva locuri unde si daca ati vrea nu v-ati putea abtine sa nu opriti sa faceti cateva poze, veti trece prin cateva sate deosebit de frumoase…

Prasonissi este o plaja foarte mare, ocupata in proportie de 80 % de kite-uri si surferi care efectiv zboara prin aer la propriu facandu-te chiar si pe tine, simplu privitor, sa traiesti senzatia aceea de libertate … Daca nu va pricepeti, exista si un loc unde se pot preda cateva lectii elementare, apoi puteti inchiria echipament si cam atat: zbor placut! :) Apoi te atrage privelistea oferita de cele doua mari, Egeea a carei valuri zgomotoase lovesc puternic si necontenit malul, si la cativa metri mai incolo, Mediterana care priveste calma si linistita zbuciumul “suratei” sale... Mai mult decat sa faci niste poze, o baie si eventual sa mananci ceva la una din tavernele de acolo, nu ai de facut (asta daca nu esti atras de sport) insa eu consider ca acest loc trebuie vazut. La intoarcere am trecut pe langa castelul “Monolithos”, insa nu ne-am oprit si am luat “cap compas” spre satul traditional Embona. Am ajuns relativ repede, am gasit cu putin noroc un loc de parcare langa biserica din centru si am inceput sa colindam magazinele. ‘Bonusul ” aici ar fi pentru cei care nu conduc, pentru ca oriunde ai fi intrat, erai imbiat sa degusti vinul pe care, fiecare proprietar al magazinelor se lauda ca l-a facut personal si ca este cel mai bun. Despre celelalte, gen ulei de masline, dulceturi, si nu in ultimul rand obiecte decorative, ce pot spune, aceleasi lucruri, aceleasi preturi, nimic special. Am cumparat cateva sticle de vin, si rosu si alb, la pretul de 6 euro /sticla, fara insemne sau denumiri doar pentru ca mi-am permis sa degust si mi-a placut, de la “Souma-Wine Cellar” un magazin aflat chiar in centrul satului. Apoi am zabovit un pic la taverna ‘Savvas” cred ca cel mai potrivit loc unde puteti lua masa. Noi am preferat musaca si ‘ cotopoulos filetto” (piept de pui la gratar) si pot spune ca mi s-au parut a fi printre cele mai bune mancate pe insula. Cel putin musacaua, care e preferata mea si o comand oriunde ma duc in Grecia. Ca paranteza, cea mai buna pe care am mancat-o in “Ellada” a fost la terasa “ Psili” din Golden Beach, Thassos. :)

In alta zi am plecat spre Lindos. Drumul, ca si marea majoritate a infrastructurii insulei, este bun, desi ingust (dar deja asta e o trasatura comuna in insule), a traversat din nou insula de la vest (unde am fost cazati) la est, si am ajuns relativ repede. Am oprit in una din cele doua parcari, deja neincapatoare la acea ora, 10, si am observat cata aglomeratie putea fi pe starazile satului, la intrare. Cu parere de rau, am facut cateva fotografii, am vazut de la distanta Templul zeitei Atena, de fapt ce a mai ramas din el, si am amanat pentru o alta data vizitarea satului. Si uite asa, din aproape in aproape am ajuns la Manastirea Tsambika.

Panagia Tsambika aflata la 27 de km de Rhodos town, pe drumul ce leaga Rhodos town de Archangelos. Este o constructie impunatoare pe care nu o puteti rata, mai ales ca se afla intr-o curba, si vrand nevrand, nu o puteti trece cu vederea. Curtea si podelele din biserica manastirii sunt acoperite cu pietre si scoici, si nu poti sa nu te minunezi vazand pietricelele negre imbinate cu cele albe si formand modele, si sa te gandesti cu cata migala au fost imbinate … Icoanele dateaza din secolul XIX in mare parte, iar icoana Panagia Tambika care se afla in interior este considerate protectoarea insulei, motiv pentru care multi barbati se numesc ‘ Tambikos ‘ si multe femei ‘Tsambika’. Este considerata a fi facatoare de minuni, mai ales pentru femeile care nu fac copii. La ora la care am vizitat-o nu era aproape nimeni, asa ca am putut-o admira pe indelete, si ne-am putut ruga in voie in interiorul bisericii. Inainte de a pleca l-am intrebat pe unul dintre ingrijitori unde este vechea manastire, cea despre care se epune ca a fost reconstruita in anul 1770 de catre un calugar si se afla pe un deal. Ne-a aratat-o undeva la mai putin de 5 km, cocotata pe un deal, si ne-a spus ca putem merge cu masina doar pana la un punct si mai e un pic de urcat pe scari. Ok, am spus, ‘la bulivar birjar! “, si dupa cateva minute de urcus pe un drum neasfaltat, dar bun, care se facea din soseaua principala, am ajuns la o parcare mare, amenajata in fata a doua taverne. De acolo se faceau niste scari care erau si numerotate … Nu am mai intrebat pe nimeni cate sunt, de fapt nici nu aveam pe cine, erau destul de rari cei care urcau sau coborau, doar ca dupa o suta si ceva, m-am plictisit si am intrat “la idei ‘! :) Asa ca m-am incumetat si l-am intrebat pe un tip, care cobora, transpirat tot, cam cat mai este pana acolo. Atuci am aflat ca in total sunt 308 trepte, si sunt trepte nu gluma, ca o comparatie, cele de la Meteora sunt “mizilic”! :) Acum fie ce-o fi, mai urcam, ne mai rugam la Panagia Tsambika sa ne ajute, dar nu stiam ce ar putea face pentru mine, asa ca am mers pe principiul “tot inainte, ca soldatul rus” si “ nu te opri, si nu te uita inapoi! “

Am ajuns, intr-un tarziu, si pot spune ca, dupa ce ne-am racorit la cismeaua aflata in curtea micutei manastiri si am privit in jurul nostru, toata oboseala a disparut! Peisajele pur si simplu iti taiau respiratia! (hai poate mai era si dela scarile abia urcate! :) ) Pe o parte muntii si dealurile dinspre sud, apoi plajele si faliile pe care se aflau acestea, pe tarmul estic! Desigur, am intrat in micutele incaperi ale manastirii, doua la numar, una mai mare si o alta sapata in stanca, unde te rugai si unde, fara sa inteleg, nu mi-au iesit cateva poze facute …

Dupa rugaciuni si sedinta foto care nu avea cum sa lipseasca am ramas pentru odihna si baie pe plaja Tsambika, aflata la poalele muntelui. A fost extraordinar! Apa limpede si curata, foarte calda, nisipul fierbinte la propriu, pe care nu prea puteai calca, apoi amenajarea, si cateva taverne cu terase, parte din acestea direct pe nisip, insa acoperite, berea la halba inghetata, si preturi, pot spune derizorii comparativ cu alte locuri din Rhodos, (ex New Kamiros), toate acestea, cumulate cu oboseala si lipsa de hidratare dupa urcusul la manastire, m-au facut sa raman cu impresia ca acea plaja este cea mai frumoasa din Rhodos! :) Acum, lasand gluma, pitorescul acelei plaje, cu muntii ce o inconjoara, unii in imediata apropiere, nisipul fin si alb, apa parca de o culoare neasemuita, si linistea prezenta, plus faptul ca nu era un loc supraaglomerat, m-au facut sa imi doresc sa mai vin la aceasta plaja …

Dupa cateva ore de relaxare, in drum spre hotel, ne-am abatut un pic pentru a vedea plaja Anthony Queen, golful si terasele de acolo. Sincer sa fiu, in afara de privelistea pe care ne-a oferit-o golfuletul, cele doua plaje, una ingusta iar cealalta aflata pe niste pietre care o faceau sa para improprie denumirii de plaja, altceva nu m-a impresionat. Iar cafeaua pe care am baut-o la terasa de pe marginea stancii care imprejmuia golful, nu a avut niciun gust. Pacat de priveliste, mesele erau lasate nedebarasate, chiar daca se asezau deja alti clienti, fetele de masa infecte, grupul sanitar imbacsit, toate astea te fac sa nu-ti doresti sa mai intri si a doua oara!

De cand am ajuns la aeroport, am primit niste pliante cu prezentarea insulei. O reclama omniprezenta era cea cu New Kamiros. Plaja de nisip, rara ce-i drept pe partea vestica, intrarea lina in mare, din nou un lucru rar, apoi ofertele culinare, o faceau sa pare de nerefuzat. Cel putin pe mine m-a atras atat de mult incat am tinut mortis sa mergem si sa facem plaja acolo. Plaja era destul de micuta, dar nu neincapatoare, Cu umbrele fabricate din stuf, sezlonguri gratuite, si multa liniste, parea sa ofere toate conditiile. Insa problemele erau in alta parte, adica in apa, unde o portiune destul de insemnata erau pietre pe care nu puteai calca, (Mai tarziu am descoperit ca, daca intrai in dreptul tavernei Old Kamiros, la cativa metri departare era mai ok), apoi urma nisip, dar apareau din cand in cand cateva bucati de stanca in care puteai sa “te rupi” daca nu erai atent, apoi diferente de adancime (cadeai instantaneu in cate o groapa!) iar vantul, nelipsit in aceasta parte a insulei, efectiv te facea sa-ti doresti sa strangi bagajelul si sa pleci. Nu am facut asta, am infruntat barbateste (si soatele noastre la fel) vicsitudinile asa ca o buna parte a zilei am petrecut-o acolo. Despre berea pe care am tot consumat-o, tot la halbe inghetate, 3,25 euro, tot respectul! :) Am mers la terasa sa mancam, eu nu sunt adeptul fructelor de mare, asa ca m-am marginit la un cotlet de porc cu cartofi prajiti, nevasta-mea a vrut un gyros de porc la farfurie, tot cu cartofi. Prietenul meu a comandat un mix gril si soatia lui un piept de pui cu aceiasi cartofi, si doua salate. Am mai luat si 4 halbe cu bere, la fel ca cele pe care le consumam la terasa “old kamiro “. Aceasta consumatie s-a ridicat la modesta suma de 84 (optzecisipatru) euro … :) Asadar “ cu toata dragostea” dar va sfatuiesc sa nu mergeti acolo!

Despre Colos, Acropola, Orasul vechi, cel Medieval, Paltul Marilor Maestri, si cam tot ce ofera orasul Rhodos, probabil am sa mai scriu, dar nu e mare paguba, sunt, asa cum am mai spus zeci de articole scrise de colegi. Eu am vrut sa cuprind ceea ce are mai putine mentiuni sau deloc. Concluzia insa e ca merita si va recomand din tot sufletul sa vizitati insula, doar sa nu va cazati in apropierea aeroportului, si sub nicio forma pe coasta de vest!!!

---

VIZUALIZĂRI: 5514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI