Casa Lucretia – un loc ce ne-a ramas in suflet

TIPĂREȘTE

Am hotarat sa petrecem Invierea Mantuitorului Isus in zona Bucovinei; desi eram pe punctual de a ne razgandi din cauza distantei (noi venind din Timisoara), am primit telefon din partea d-nei Lucretia sa ne intrebe daca ne-am hotarat si asta a fost un impuls mare in a spune da; ceva mi-a dat incredere din felul in care a decurs conversatia noastra si am zis gata, lasam oboseala deoparte si mergem; si bine am facut, pt ca daca nu am fi mers nu am fi stiut ce inseamna Bucovina si Casa Lucretia. Am petrecut cateva zile frumoase (3 zile pline), vremea foarte calduroasa, zona are ceva aparte, un farmec care te cucereste.

Am ajuns la Casa Lucretia, intamplator, desi nu e intamplare, asa a fost voia lui Dumnezeu, asa le randuie frumos El pe toate; cautand am gasit pe internet si acesta pensiune, desi nu imi place cum suna pensiune pt. ca e mai mult de atat, e "ca acasa"; dupa cautari si scormoniri (ca fiecare dintre noi cred) ne-am hotarat si am ajuns.

Frumos asezata inspre o zona linistita a satului, la poale de padure Casa Lucretia am gasit-o ca pe o adevarata doamna: frumoasa, chiar foarte frumoasa, cu mobilier impunator (livingul este superb), cu mese decorate pentru sarbatoare, camera (noi am stat la mansarda) frumoasa, spatioasa (desi d-na mi-a spus ca la mansarda camerele sunt mai mici, noua ni s-a parut destul de mare) si ne-am bucurat si de farmecul stelelor noaptea pe care le puteam vedea prin fereastra de la mansarda care era deasupra patului (curatenie s-a facut in fiecare zi in camera).

Desi am ajuns seara pe la ora 20, noi fiind ultimii dintre cei cazati, am fost intampinati cu multa caldura si bucurie de d-na Cocuta (e fermecatoare). Ne-am bucurat de atmosfera calda si prietenoasa pe care personalul o asigura, mancare foarte buna si multa, multa liniste (mie dor sa stam pe terasa la soare si sa beau o cafea si sotul meu drag un ceai); si mi-e dor de ciorba de hribi, de sufleul de conopida, de piftia ce am mancat-o exact cum o face mama, de cozonacul cu nuca, si de inghetata, si cate si mai cate bunatati….

Felul in care erau aranjate mesele m-a impresionat foarte mult (vesela, accesorii, flori, lumanari, tot timpul altele si alese cu mult gust, era asa un cadru intim si romantic); am primit si ou incondeiat de Paste cadou si un borcan de dulceata din partea casei cand am plecat; deci dulceata are si ea ceva aparte, de fapt stiu ce are totul: cred ca toate au acel incredient necesar in toate si anume dragoste.

Si dincolo de mancare (care va mai spun o data ca e foarte buna) si confortul asigurat de cazare, sunt oamenii: asa cum se zice ca omul sfinteste locul, intradevar d-na Cocuta si intreaga echipa te fac sa te simti ca acasa, ca intr-o familie.

Am avut si avantajul ca pozitionarea Casei Lucretia este foarte buna: imediat ajungi la manastiri (Moldovita, Sucevita, Voronet), la Muzeul Oului din Vama (in 15 minute pe jos), rapid ajungi si inspre Rarau; si inspre multe alte locuri frumoase din Bucovina.

Singurul regret ce il avem este ca se afla la o asa mare departare de noi, dar sigur vom reveni pt ca ne-a ramas in suflet.

---

VIZUALIZĂRI: 1265 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI