Magica Havana (partea I)

TIPĂREȘTE

Fiecare in viata asta cedeaza unor tentatii; unii, ca Ulise, rezista, dar astia sunt iesiti din comun. Citeodata stau si ma intreb daca pentru mine Havana a fost (si este) o sirena care ma atrage spre pierzania mea, sau Penelopa mea, cea care ma asteapta de 5 secole?

Eu cred ca un pic din amindoua. In 2014 Havana a fost aleasa printre cele 7 orase minune ale lumii, in competitie cu 1200 de orase din toata lumea si dupa 2 ani de votari din parte publicului de peste tot... Penelopa mea ma inseala cu milioane de altii care (ca si mine) au votat pentru ea?

Ce mai conteaza, odata ce pun piciorul in Havana, nu mai are nici o importanta.

Havana este (banal, nu?) un oras de contraste; dar contrastele nu sunt de genul cartiere super bogate si altele super sarace, inca nu s-a ajuns aici.

Contrastele sunt intre trecut si prezent, intre Havana veche si cartierele mai moderne (Vedado).

Ma fascineaza cum in 2minute treci de la o zona turistica, de la un hotel modern, intr-o o zona unde te simti ca intr-un orasel din anii 50, unde toata lumea se cunoaste, unde copiii se joaca pe strazi, unde mai vezi cite un catel fugind dupa cite o masina, lumea care se opreste sa stea de vorba in fata portii unde ritmul de viata e altul si uiti ca est intr-un oras cu peste 2 milioane de locuitori.

Nu vreau sa fac o descriere turistica a Havanei, eu nu mai sunt un turist in acest oras,

Am sa incerc sa scriu despre ce mi s-a intimplat, rau sau bine.

In primul rind, mi-am impus si le-am spus aceeasi chestie tuturor, lasati toate prejudecatile in aeroport; nu judecati modul de viata, obiceiurile si altele in tarile in care mergeti si luind ca si model sau comparativ ceea ce noi facenm sau cum noi facem... Nu suntem acolo ca sa schimbam sau ca sa criticam ci ca sa cunoastem; nu generalizati!

Turist intr-o tara saraca, am mai scris-o suntem niste portofele pe picioare, nu va asteptazi sa nu luati tzepi sau sa nu incerce pe ici pe colo sa va ia banul.

Dar putetzi limita totul, putetzi fi constientzi de chestiile astea si in felul acesta sa va asiguratzi de-a avea o vacantza placuta care va ramine vacantza si nu o ancheta politzista despre metodele localnicilor de furat sau inselat turistii.

Personal, ce a mai tare tzeapa a fost intr-un restaurant; eram cu nevasta-mea care e cubaneza, cu un amic roman si cu o prietena de-a lui nevasta-mea.

In Havana, un paladar (restaurant particular), ne dau meniurile, mincam, si la urma nota; era exagerat, caci ne facusem calculele, si stiam cam cit ne va costa, dar diferenta era prea mare, vreo 20 de dolari in plus; cerem din nou meniurile si totul ok, preturile corecte, calculele corecte. De fapt baietii aveau 2 meniuri, unul ca sa comanzi si altul ca sa platesti, cu preturi diferite; asa ca am ris, am zis bravo, si am platit. Si data viitoare o sa facem poze cu meniul pe care ni-l dau la inceput...

La o casa de schimb, cu acelasi amic, un baiat voia sa ne vinda CUCi mai ieftin; bun, e shmen zicem noi, dar hai sa ne jucam putin (ce bine ca nu inteleg romaneste, lolll). Asa ca i-am lasat sa-si faca show-ul dar nu le aveau de loc baietii, aproape ca i-am shmenuit noi pe ei. Pina la urma i-am spus unuia ca figura asta o shtiam cind el inca nu era nascut si au sters-o cu coada intre picioare.

Bineinteles din cind in cind cite unul incearca sa-ti vinda pe strada tot felul de chestii, dar ceea ce am constata este ca daca refuzi, renuntza; nu sutn insistenti nici agresivi. Nu am vazut cersetori pe strazi si imi aduc aminte de Mexic unde in Puebla, era plin de cersetori, femei cu copii mici in special. Si ceea ce m-a surprins, in Puebla toti cersetorii erau de origine indigena, cu trasaturile tipice indigenilor din Mexic... i-am privit si fara sa vreau mi-a venti in minte : 'muntii nosrtri aur poarta, noi cersim din poarta in poarta''

Cubanezii sunt extrem de serviabili (am constatat asta si la Consulatul cubanez din Montréal, si pot sa va spun ca e e de-a dreptul jenanta diferenta fata de cei de la Consulatul roman)

Il opresti pe unul pe strada si il intrebi ceva, daca nu stie opreste el pe altul si il intreaba, pina iti gaseste raspunsul; in general e o atmosfera de 'bon enfant', dar trebuie sa fii politcos, si sa folosesti tot timpul 'por favor' si 'gracias'.

Viata e dura, cu multe lipsuri si am ramas surprins cind mi-au spus ca acum e bine, caci in anii 90 dupa ce a cazut URSS, a fost mult mai greu, foamete; dar nu-mi amintesc sa fi auzit sau vazut ca cineva a trimis miliarde de dolari ajutoare cum se intimpla in mod regulat in Africa si in alte parti, au iesit la suprafata singuri; a fost perioada in care Fidel a deschis Cuba pentru turism si asta a inceput sa-i scoata la suprafata.

Sincer, nicidoata nu a fost in Romania atit de rau cum e in Cuba acum, cind ei spun ca e relativ bine. Ma intreb uneori 'ce-i mina pe ei in lupta'? Care e explicatia? Nu stiu, e in caracterul lor si se bucura de orice moment pe care il pot trei din plin; viata e unica si scurta (dar am vazut cubanezi de peste 90 de ani -bunicul lui nevasta-mea de exemplu) care inca muncesc in cimp de dimineta pina seara.

Ma opresc aici caci am iesit de mult din subiect!

---

VIZUALIZĂRI: 4680 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI