De Sarbatori, poate ca Arnica nu e cea mai fericita optiune

TIPĂREȘTE

Am hotarat sa petrecem Revelionul la Arnica, intrucat am stat acolo in mai multe randuri si, pentru o familie cu copii mici, e o optiune decenta.

Amplasamentul e frumos, mai retras decat alte pensiuni, dar la drumul catre accestul in Rezervatia Naturala Bucegi.

Pensiunea e bine intretinuta, cu finisaje decente, detalii cu lemn natural. Atmosfera e placuta, proprietarii sunt prietenosi si, in general, clientii lor sunt stabili si revin de cate ori au ocazia.

Cum spuneam, si noi mergem relativ des, insa, prima data in aceasta toamna, m-a necajit locul de joaca: daca la un an dupa deschidere arata bine (desi putinele obiecte de joaca pentru copii si destul de fruste), acum l-am regasit chiar periculos: plasa de siguranta de la trambulina sfasiata, un balansoar spart, iar leaganele uzate.

Revenind la sejurul de Revelion, intentia proprietarilor a fost generoasa, probabil, dar nu s-au prea coordonat cu servirea, chiar daca au stiut de la bun inceput cati musafiri vor avea. Am avut doua cine servite in sistem bufet si, daca in seara de 29 a fost in regula, in seara de 30, cand sosisera toti oaspetii, a fost aproape dezastru: o doamna a asteptat 20 de minute sa apara tava cu friptura de curcan! Piureul de cartofi se epuiza rapid de cum era adus la masa si dura mult pana iesea o noua tava. Exemplele sunt multiple, cred ca singurele preparate pe care nu le-am vazut trenand la servire au fost mamaliga si tocana de oaie. Impresia mea a fost si ca au fost depasiti, dar si ca n-au incercat suficient, pe principiul ca nu trebuie sa saturam pe toata lumea.

E drept, destui client grobieni, care au fost in stare sa-si umple pana la refuz farfuriile si, chiar, socant, sa rechizitioneze zaharnita: la micul dejun, sotul meu si-a facut o cafea si cauta zaharul. L-a descoperit in dreptul unei doamne, care astepta sa se umple automatul de cafea cu apa, sa-si prepare cafeaua. I-a cerut zaharnita si doamna l-a refuzat, ca tine zaharul pentru cafelele ce urma sa le prepare pentru ea si prietenii ei!

Totodata, din aceeasi categorie de dezorganizare a facut parte si faptul ca programul era anuntat doar pe site, la sectiunea "Oferte". Sa explic: in fiecare seara s-a servit cina, in 3 dintre seri au fost petreceri, iar intr-una din zile, un picnic in poienita. Ora meselor nu era afisata nicaieri, trebuia sa te informezi la proprietari cand incepe masa; Picnicul in poienita era anuntat pe site pe 30 decembrie, dar, pentru ca nu sosisera toti clientii, a fost amanat pentru 31, fara sa se faca vreun anunt colectiv, sau individual. Informarea a functionat, inca o data, pe baza de intrebare la gazde.

Accesul catre picnicul din poienita s-a facut hazardat, pe baza masinii personale a clientilor, iar aici, cei cu masini 4x4 n-au avut probleme. In schimb, cei cu masini cu tractiune normala, a trebuit sa lase masinile undeva mai jos si de acolo s-au urcat pe sanii atasate unui ATV, care Ie-a dus in poienita! Cei ce au experimentat aceasta calatorie s-au plans ca le-au intepenit incheieturile de frig, ca ATV-ul a avut viteza mare, chiar un copil era sa scape de pe sanie. In asemenea context si conditii, firesc era ca gazdele sa gaseasca o metoda sa transporte toti oaspetii in aceleasi conditii si sa nu-i oblige sa-si conduca masinile personale ca sa ia parte la o activitate oferita de pensiune: calul si caruta/sania ar fi fost o optiune adecvata, mai ales in acel context. Cu atat mai mult cu cat s-a servit si alcool in poienita!

Altfel, au fost si lucruri care tin de gustul fiecaruia: in materie de mancare, traditionala, gustoasa (chiar mi-a adus aminte de copilarie, pe alocuri), dar deloc salate proaspete si garnituri de legume (legume copate/la gratar, intr-o seara si acelea s-au epuizat rapid si nu le-am mai vazut cum aratau!) Au avut muraturi si iar muraturi si acelea in otet. Muzica din serile de 31 decembrie si 1 ianuarie nu mi-a placut neaparat si cred ca performanta live putea fi combinata cu piese mai recente de pe CD care, desi cantate de respectiva formatie, imi sunau a concediu estival Mamaia '96, chit ca erau piese de 2-3 ani.

O mentiune speciala pentru fetele angajate acolo, care banuiesc ca au lucrat la foc automat incepand de dinainte de Craciun, fara ragaz si au continuat tot asa si dupa ce am plecat noi, pe 2 ianuarie. Se vedea ca sunt obosite, dar incercau din rasputeri sa-si faca treaba cum trebuie.

O mentiune speciala si pentru cadrul de vis, sporit si de zapada minunata care cazuse. Poienita in care a fost picnicul era un basm absolut, cu brazii incarcati de zapada si soarele care coplesea peisajul.

De asemenea, derdelusul pe care gazdele au inceput sa-l amenajeze din toamna, cu banda automata de urcare, o bucurie pentru copii si adulti.

Apartamentul in care am stat nu e neaparat mic, insa, fiind la mansarda, trebuie grija mare la camera de dormit si la baie, intrucat plafonul coboara de la jumatatea incaperii si dai frecvent cu capul de el. Frumos luminatorul, prin care se pot vedea stelele, in noptile senine. Canapeaua extensibila din living e cam mica pentru un parinte si un copil pana in 6 ani, deci e usor de imaginat ce ar insemna doi adolescenti :).

Daca sunteti in cautarea unui sejur pe care-l doriti cu petreceri, dar si cu odihna dupa petreceri, Arnica nu e locul: sunt multi copii, galagiosi, dragalasi, haiosi, unii mai putin haiosi si mai agresivi, sau temperamentali. Daca nu aveti randare cu copiii, nu e locul sa mergeti :). O spun in calitate de parinte de doi, care a luat aminte la cei rataciti veniti fara copii, oameni firesti, carora nu le displac copiii, dar pentru care mi-a parut ca liota de vreo 20 de copii de toate varstele (de la bebelusi, la adolescenti) a fost cam mult :).

All in all, frumos, placut, de basm, dar nu cred ca as mai repeta figura de Sarbatori: gazdele sunt putin depasite de situatie. Dar, probabil ca oriunde se poate intampla asta.

---

VIZUALIZĂRI: 2862 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI