Schitul Lepșa

TIPĂREȘTE

În primul rând, felicit toate persoanele care-și sărăbătoresc ziua onomastică de Sf. Neculai. Mai sper că toți ați găsit câte ceva prin ghetuțe iar nuielușele au rămas în mediul lor, natural și ecologic, unde și trebuie să stea!

Știu că sperați ca astăzi, sărbătoare fiind, să vă las în pace cu postările mele, dar uite că-n viață nu se întâmplă, toate, cum am vrea! Așa că nu puneți și voi la inimă și lăsați-mă să-mi fac damblaua! Vă mulțumesc!

Astăzi, dacă tot e zi de mare sărbătoare religioasă, o să vă duc la o mănăstire situată într-o localitate cu mare potențial turistic din județul Vrancea, adică, în Lepșa. Și, dacă Lepșa este o localitate frumoasă, mănăstirea la care vă voi duce este și ea, foarte frumoasă, așa că, poate, veți fi mai puțin supărați pe mine! Sper să am dreptate!

Zic eu că, în acest mod, împușc doi iepuri dintr-odată, vă arăt și câte ceva de prin Lepșa dar și Mănăstirea din zonă.

Ca să ajungeți la Lepșa se merge pe drumul spre Tulnici, dacă veniți dinspre Focșani și chiar până la Lepșa, dacă veniți dinspre Brașov, prin Ojdula.

Contrar a ceea ce se spune, chiar și drumul neasfaltat din jud. Covasna nu este impracticabil, deși se merge cumva mai atent. Și, nici nu este atât de lung, să fie vreo 6-7 km, după care intrați în asfalt, coală de hârtie!

Din Focșani veți urca spre Vidra, Valea Sării, iar la capătul comunei veți vedea o intersecție, stânga, spre Năruja, pe care n-o băgăm în seamă, pentru că facem la dreapta, spre Bârsești și, apoi, mai departe, la Tulnici. Din acest moment intrăm chiar prin pădure, șoseaua începe să aibă serpentine, deci, drumul este alert și plăcut.

Din Tulnici se trece prin rezervația de pin silvestru de la Gălăciuc. ”Pinul Silvestru” sau ”Pinul de pădure” este specia cea mai răspândită de conifer din Eurasia, fiind foarte puțin pretențioasă față de condițiile de viață, putând trăi și pe soluri aride dar și în turbării. Sunt impresionanți prin înălțime și prin estetica lor, fiind înalți, cu tulpina dreaptă, pentru că este o plantă iubitoare de lumină și atunci, crește căutând-o.

La Gălăciuc este și o tabără de copii, se vede indicatorul din drum, tabără de care mă leagă niște amintiri, nu neapărat plăcute, pentru că, în clasa a IV-a, părinții au spus că mă recompensează pentru că învățasem bine și m-au trimis în tabără. Era prima oară când plecam de acasă, așa că am crezut că am fost pedepsit. Eu am fost copilul betonului și asfaltului, merele creșteau la ”Aprozar”, iarba o știam doar de pe terenul de fotbal, așa că excursiile în pădure, după fragi sau mai știu eu ce gorgoaze culegeam, nu mă umpleau de fericire!

Lepșa este recunoscută mai ales pentru faptul că aici se află Cascada Putnei, Păstrăvăria, Rezervația ”Cheile Tișiței” și, cred că de aceea, foarte mulți și-au construit case de vacanță aici.

Acuma, mă rog, nu discut și despre armonia cu mediul natural a arhitecturii și a esteticii acestor case dar, cert este faptul că zona a devenit dintr-o localitate unde existau numai odăi de vară a celor din Tulnici, care-și creșteau și pășunau vacile, în ditamai localitatea cu vile și case de vacanță.

La mijlocul satului Lepșa, la pod, se face în dreapta, un drum ce duce spre Soveja, pe malul pârâului Lepșa. Se merge pe acest drum vreo 500 de metri, poate mai mult, și ajungem la Mănăstirea Lepșa, mănăstire despre care vreau să vă vorbesc, eu, astăzi!

Mănăstirea a fost construită, pentru prima dată, la 1774, la inițiativa monahului rus Kipsa, fost ucenic al cuviosului Paisie de la Neamț.

Acest schit a fost construit în locuri greu accesibile, la acea dată, tocmai pentru a le lăsa călugărilor liniștea necesară activității de rugăciune și smerenie.

Schitul a fost construit, inițial, din lemn, pentru că era cel mai ușor de găsit material de construcție, cu ajutorul oamenilor din Tulnici. Mai mult, obștea din Tulnici donează schitului, în 1789, o porțiune de teren. Schitul avea să fie condus de obștea din Tulnici, cea care avea să administreze veniturile și să numească starețul.

Biserica mănăstirii avea hramul de ”Nașterea Maicii Domnului”, la 8 septembrie și acesta era prilejul, pentru foarte mulți dintre oamenii locului, să se întâlnească cu rudele aflate în satele dimprejurul locului.

Viața în acele locuri nu a avut cursuri trepidante, așa că nici istoria schitului nu cunoaște evenimente deosebite, el intrând în conștiința oamenilor și geografia locului în mod firesc.

De la înființarea schitului, cel mai dificil moment a fost incendiul din anul 1929, care a distrus atât biserica cât și ansamblul monahal. Din acel incendiu a scăpat doar Icoana Sf. Nicolae, despre care, de atunci, se crede că este făcătoare de minuni. Această icoană, care fusese pictată în secolul al XVII-lea, se afla, în momentul producerii incendiului, în chilia starețului, care a ars și ea, în totalitate. Cu toate acestea, icoana a scăpat neatinsă de flăcări și, de atunci, s-a considerat că este făcătoare de minuni, motiv pentru care este expusă cu o candelă ce arde permanent.

Acuma înțelegeți și de ce am scris astăzi despre Mănăstirea Lepșa, postarea mea având o oarece legătură cu sărbătoarea de azi.

Incendiul produs a avut și alte urmări nefaste, pentru că au fost distruse scrieri și documente ce priveau istoria locului, documente ce se aflau în păstrare la acest lăcaș. În legenda locului se mai spune că schitul monahal era folosit, atunci când era nevoie și ca spital pentru locuitorii din zonă, deci și din acest punct de vedere distrugerea sa a fost o pierdere pentru comunitate.

Din nou, obștea din Tulnici a hotărât refacerea complexului monahal, astfel încât, în perioada anilor 1930- 1936, a fost ridicat un nou schit, tot din lemn, Noile construcții nu au respectat vechile amplasamente, astfel încât, actuala poziționare a lor este diferită de cea inițială.

După 1950, în mănăstire au fost aduse maici, mare parte dintre ele de la Mănăstirea Trotușanu, dar, în urma decretului din 1959 a regimului comunist, mănăstirea a fost închisă, măicuțele alungate iar proprietățile schitului confiscate.

Parte din ele au fost în proprietatea CAP Tulnici iar parte din chilii au devenit magazii pentru exploatările forestiere.

Cu toate acestea, în anul 1974, mănăstirea a fost deschisă, neoficial, iar în 1982 s-a refăcut biserica de lemn care a și fost sfințită.

După 1989, mănăstirea a fost deschisă ca obște de maici, cu hramul ”Nașterea Maicii Domnului”.

Ansamblul monahal cuprinde biserica din lemn, construită în perioada 1930 - 1936, despre care se spune că a fost vizitată și de Regele Carol al II-lea, care a și donat un candelabru. Biserica este construită din lemn, pe temelie din piatră de râu. Pereții, interiori și cei exteriori, sunt din scânduri iar acoperișul este acoperit cu șindrilă.

Din anul 2010, această biserică este considerată monument istoric, fiind înscrisă în Lista Monumentelor Istorice Naționale...

În curtea mănăstirii se află o nouă biserică, din zidărie, foarte impunătoare. Eu însă, o apreciez mai mult pe cea veche, tocmai pentru modestia ei. Chiliile maicilor și clădirea stăreției sunt și ele amplasate, firesc, în curte.

Schitul are avantajul de a fi construit într-o zonă naturală extrem de frumoasă, pe malul Lepșei, astfel încât, în prezent a devenit un ansamblu monahal extrem de frumos și, din această cauză, vizitat de turiștii aflați în zonă.

Atunci când am vizitat ultima oară schitul, se lăsase seara, dar, cu toate acestea, una din măicuțe a mers cu noi și ne-a explicat despre lăcașul în sine. M-a rugat să nu fotografiez icoana Sf. Neculai, ceea ce am și făcut, dar am primit acceptul să fac fotografiile pe care o să le vedeți.

În vechea biserică erau expuse și parte din Moaștele Sf. Teodosie, cel care este înmormântat la Mănăstirea Brazi, de la Panciu.

Impresia cu care am plecat de la acest schit este una pozitivă, nu este nimic ostentativ în acest lăcaș monahal așa încât măreția lui vine din simplitate și curățenie.

Așa după v-am mai spus, dacă sunteți în zonă și vreți să vedeți un crâmpei de istorie religioasă vrânceană, nu pregetați, vizitați mănăstirea, nu veți regreta!

Încă o dată, felicitări sărbătoriților de astăzi!

Haidi, pa!

P.S. Nu se poate, n-a scris Crazy Mouse despre această mănăstire ???!!! :D

---

VIZUALIZĂRI: 2733 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI